Cum îi luau la mişto informatorii pe securişti: „Un cal din staţia de tramvai mănâncă 40 de lei pe zi. Birjarul câştigă numai 20 de lei“

Cum îi luau la mişto informatorii pe securişti: „Un cal din staţia de tramvai mănâncă 40 de lei pe zi. Birjarul câştigă numai 20 de lei“

FOTO Arhiva

Racolarea informatorilor pentru Securitate fără o minimă investigaţie a dus la situaţii de-a dreptul hilare. Unori aceştia trimiteau rapoarte fără nicio legătură cu cauza sau foloseau poziţia pe care o aveau pentru a se răzbuna pe o anumită persoană. Nici ofiţerii nu erau calificaţi şi de multe ori beau cot la cot cu informatorii sau făceau orgii sexuale.

Căutând în arhivele Securităţii, Florian Banu a scris un material amplu pe care l-a publicat în Caietele CNSAS intitulat „Reţeaua informativă a Securităţii în anii '50 – constituire, structură, eficienţă“.
 
Nume conspirative: „Frână de gură”, „Reactor”, „Vapor”, „Cuer”,  „Bivol”
 
Informatorii erau împărţiţi în trei categorii: informatori principali, care se ocupau de toate problemele de interes pentru serviciul de siguranţă, informatori speciali, care se ocupau de o singură problemă, şi cei secundari, care furnizau informaţii cu caracter general din toate domeniile de interes.
 
Numele conspirative, mai ales cele folosite în reţeaua informativă a Direcţiei de Contrainformaţii Militare, erau adesea de-a dreptul hilare: „Frână de gură”, „Volan”, „Tractor”, „Reactor”, „Vapor”, „Raboteză”, „Bazin”, „Mâner”, „Cuer”, „Bivol”, „Papură”. 
 
Cum îi păcăleau securiştii pe turnători. Sumele uriaşe primite de informatorii Securităţii şi ce se întâmpla cu cei care aduceau informaţii false
 
„Să fiu pedepsit cu moartea“
 
Evident, fiecare informator semna un angajament. În textul angajamentului se punea un accent deosebit pe gravitatea deconspirării legăturii cu Securitatea. Un fost şef de cuib legionar din oraşul Călăraşi, recrutat ca informator la 31 martie 1951, îşi încheia angajamentul astfel: „În caz că nu voi respecta acest angajament sau voi divulga acest secret primesc de bună voie să fiu pedepsit de legile Securităţii pentru divulgarea de secret sau trădare, mergând până la pedeapsa cu moartea”.
 
Un un soldat, recrutat în 1952 ca informator, îşi încheia angajamentul cu fraza: „Îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui, indiferent de grad şi funcţie, sub nici o formă, nimic din însărcinarea de onoare ce am primit-o. În cazul când voi divulga ceva din misiunea încredinţată, care constituie un secret militar de cea mai mare importanţă, cer să fiu pedepsit de legile cunoscute şi necunoscute din R.P.R.”. 
 
Chefuri cu informatorii
 
Consumul de alcool al ofiţerilor în compania informatorilor era un fapt destul de frecvent. Un locotenent din Raionul Turnu Severin era semnalat în august 1953 că avea „legături neprincipiale cu informatorii, făcea chefuri cu ei” şi „după ce a consumat o cantitate de băuturi cu un informator, împreună cu acesta a adus o femeie la el acasă”. 
 
 
Abaterile disciplinare şi abuzuri erau binecunoscute conducerii Securităţii. Într-o şedinţă din 11 februarie 1953, Alexandru Drăghici sublinia: „S-au întâmplat cazuri ca în cadrul problemelor în care lucrăm să recrutăm informatori şi femei, şi tovarăşii noştri lucrători operativi au considerat că de-acum dacă este informatoare poate să-şi facă mendrele cu ea, poate să se şi culce cu ea şi în felul acesta ea nu le-a dat nici un fel de informaţii şi de fapt nici nu putea să le dea nici un fel de informaţii“.
 
De multe ori, ofiţerii de Securitate beau cot la cot cu informatorii. Un locotenent din Raionul Turnu Severin era semnalat în august 1953 că avea „legături neprincipiale cu informatorii, făcea chefuri cu ei” şi „după ce a consumat o cantitate de băuturi cu un informator, împreună cu acesta a adus o femeie la el acasă”. 
 
Informaţii la mişto
 
Neavând suficientă tărie să-şi asume riscul unui refuz direct al colaborării cu Securitatea, numeroase persoane acceptau formal această colaborare şi furnizau note cât mai anoste cu putinţă, inserând în ele informaţii neutre din punct de vedere politic. În martie 1953, un informator, recrutat pentru problema „Manifeste”, furniza o notă cu următorul conţinut: „un cal din staţia de tramvai Sf. Vineri mănâncă 40 de lei pe zi. Birjarul câştigă numai 20 de lei pe zi. Atât am putut constata în aceste zile”. 
 
Un alt informator, din Direcţia Regională Bacău, sesiza printr-o notă informativă că „este pusă la cale o ceartă între două femei, dar nu ştie ziua şi timpul când are să izbucnească această ceartă”.
 
 
Manifest duşmănos împotriva preotului 
 
Într-un „Raport asupra stadiului muncii cu agentura”, realizat de Direcţia Regională M.A.I. Ploieşti, se menţiona cazul unor informatori care se hotărâseră să-şi rezolve problemele cu o a treia persoană prin furnizarea de informaţii false Securităţii: „În luna februarie 1955 am arestat şi trimis în justiţie doi informatori ai raionului Câmpina, care, ştiind unul despre celălalt că sunt informatori şi purtând amândoi duşmănie preotului din comună, au ticluit un manifest duşmănos pe care l-au difuzat furnizând apoi note informative – cum s-ar spune - «pe două linii», cum că redactorul şi difuzatorul manifestului ar fi preotul în cauză“. 
 
O problemă care a suscitat discuţii şi controverse în România postdecembristă a fost aceea a numărului informatorilor pe care îi avea Securitatea în 1989. Unii istorici au avansat cifra de aproximativ 400.000. O altă variantă, susţinută de Constantin Ticu Dumitrescu pe baza unui document de sinteză realizat de SRI în 1993, este aceea că în 1989 în jur de jumătate de million de români aveau dosar de reţea, aflăm din „Istoria comunismului“. 
 
 
Vă mai recomandăm:
 
 
 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările