Cum se lăudau securiştii lui Ceauşescu când vânau „sectanţi“. Ce păţeau românii care făceau yoga sau cei care aderau la „Martorii lui Iehova“

În prezent, adepţii MISA se integrează în absolut în văzul întregii lumi, martorii lui Iehova umblă din casă în casă spre a-şi aduna adepţi, iar bisericile sunt deschise oricărui român. În perioada comunistă însă, oamenii erau nevoiţi să-şi ascundă credinţele religioase, fiind fugăriţi de sistemul de opresiune. Rudele apropiate te turnau la Securitate dacă îţi dezvăluiai cele mai intime credinţe.

Din periodicul Securitatea, revistă difuzată doar în rândul poliţiei politice, aflăm ce păţeau românii care aveau o anumită credinţă religioasă. Într-un număr al revistei, postat pe site-ul Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, aflăm de un caz cu totul deosebit, petrecut la Bacău, relatat de lt. col Dumitru Dănău.

O sursă l-a deconspirat în anul 1986 pe inginerul Eugen M., spunând că acesta obişnuieşte să practice yoga. „Sursa G, la 15 aprilie, semnala că, după o perioadă de acomodare la locul de muncă, pe M. Eugen a început să nu-l mai intereseze activitatea profesională. Manifesta, în schimb, preocupări exagerate pentru organizarea unui curs de medicină recuperatorie“, aflăm din publicaţie.

Nu era singura sursă a Securităţii. În câteva zile, sursa Jianu raporta la Securitate: „Numita J.A., subingineră la I.P.E.P., nora mea, este atrasă într-un grup de persoane condus de inginerul M Eugen, de la aceeaşi întreprindere, care a organizat cursuri de gimnastică integrală în sala de sport a unui liceu din Bacău, după care unii cursanţi se regrupau la locuinţa acestuia, unde s-ar închina la... lumină. Din grup fac pare circa 30 de persoane. După ce a intrat în anturajul respectiv, nora mea nu mai permite să i se pună întrebări, a devenit izolată, nu mai participă la programele artistice“, s eplângea omul.

Inginerul a fost luat în urmărire informativă şi s-a descoperit că pe când era student la Politehnică a condus clandestin un grup cu preocupări şi practici de nuanţă hindusă.

Pe 10 septembrie, poliţia politică a organizat un flagrant şi aşa au fost prinşi toţi cei care practicau exerciţii yoghine. Cu această ocazie s-au confiscat lecţii teoretice, schiţe, literatură yoga.

Inginerul care îşi cooptase colegii în astfel de acţiuni a fost judecat pentru exercitarea fără drept a unei profesii şi condamnat la închisoare, „un loc bun pentru meditaţii – face o glumă autorul articolului“, iar restul practicanţilor au fost amendaţi.

În articolul respectiv se vorbeşte despre o lipsă de informare. Astfel, Securitatea din Bucureşti ar fi trebuit să informeze pe cea din Bacău de faptul că inginerul era adept al lui Gregorian Bivolaru încă de pe băncile facultăţii. Secutitatea îl numeşte „şarlatan, un om care evidenţiază serioase minusuri pe linia educaţiei ateiste“.

Victimele Martorilor lui Iehova

Securitatea îşi îndrepta atenţia şi spre cei care erau adepţii Martorilor lui Iehova. Într-un alt număr al publicaţiei Securitatea, din anul 1981, lt.col A. Nichiforescu relatează colegilor săi mai multe cazuri de români care fuseseră atraşi în acţiuni ale sectei Martorii lui Iehova, pe care o numeau „grupare fanatică“.

Un prim exemplu este al laborantei Elena D, care a încercat să-şi atragă colegii pe calea dogmelor şi preceptelor sectante. Prima victimă a fost Georgeta, o colegă, cu un psihic fragil, care s-a lăsat prinsă în capcană. Femeia, spune autorul articolului, a început să nu mai participe la întâlnirile cu alţi tineri, dar nici la activităţi politice şi obşteşti. În schimb, citea materiale primite de la membrii sectei. Aşa a ajuns şi la Dumitru L, dascălul spiritual al sectei, care i-a oferit gazdă, dar şi alte ajutoare.

Între timp, nu se explică cum, Georgeta l-a cunoscut pe Traian, un tânăr serios şi bine pregătit. Securitatea a decis că doar prin intermediul lui o puteau face pe femeie să renunţe la noua credinţă religioasă.

„La început, încercările lui de a o determina să se debaraseze de sectă au dat greş. Sub îndrumarea noastră, Traian nu s-a descurajat. Cu răbdare, i-a explicat de repetate ori în ce constă nocivitata sectei la care ea vrea să adere, despre intenţiile sectanţilor de a o atrage la o activitate socială.

Concomitent, Traian îi îndrepta atenţia spre acţiunile tineretului organizate de UTC, spre ate activităţi tinereşti. Am introdus în sprijn pe informatorul Gigi, un amic mai vechi al Elenei D, care se împrietenise cu Georgeta. Şi acest informator a început să acţioneze sub îndrumarea noastră împotriva acţiunii de racolare a Georgetei. La un moment dat, Georgeta a început să aibă îndoieli despre caracterul sectei. Se câştigase deci un pas, dar încă nu cel hotărâtor“.

Securitatea a apelat la părinţii Georgetei, care au răspuns imediat pozitiv. Treptat, tânăra a reproşat sectanţilor nocivitatea ideilor lor şi, dându-şi seama de pericolul social al acesteia, a cerut să discute cu un ofiţer de securitate, căruia i-a povestit în scris modul brutal în care sectanţii încercau să racoleze adepţi. Următorul pas a fost să o smulgă şi pe Elena din sectă, ceea ce au reuşit. Femeia a început să-şi urmeze soţul la diverse distracţii interzise de sectă, pentru ca într-un final să declare că renunţă complet la credinţa iehovistă.

„Acest caz a făcut şi obiectul unui reportaj transmis la posturile naţionale de radio“, mai scrie autorul.
Un alt exemplu este al tânărului Iordan care intrase sub influenţa soţiei sale Viorica, o iehovistă fanatică. Ea dicta totul în viaţa lor. Tânărul, pentru că a refuzat să se supună la încorporare, a fost condamnat la o pedeapsă de doi ani şi şase luni pe care a executat-o la locul de muncă.

„Măsura a produs un şoc puternic asupra lui. Iniţial s-a închis în el, a devenit taciturn, fapt pentru care am încerat să-l scoatem din această stare. Iordan a început să plângă că suportă cu greu situaţia în care se află şi că ar dori să participe la activităţi alături de ceilalţi. În cele din urmă, Iordan s-a dezis de sectă, deşi soţia lui a încercat să-l mai infuenţeze.

În urma muncii depuse de Securitate, în anul 1980, peste 20 de sectanţi aparţinând unor „secte ilegale“, au ajuns să renege apartenenţa lor la asemenea grupări. „Vrem să demonstrăm că ieşind dintr-o anume închistare, din şabloane, s-a putut preveni unele acţiuni ale sectei «Martorii lui Iehova»“, se arată în periodicul Securitatea.

Părintele Vasile Vasile, de 63 de ani, care slujeşte de multe decenii la biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din Năvodari, îşi aminteşte că în acea perioadă, Securitatea încerca să îndepărteze oamenii de credinţă, mai ales intelectualii, pentru a-i converti la ateism. Botezurile şi nunţile în famiiile de ofiţeri, profesori, învăţători, se făceau în locuinţele lor şi nu în Casa Domnului. „Nici atunci şi nici acum însă biserica nu prea este plină de oameni“, spune părintele paroh.

Ca o ciudăţenie, până la Revoluţie, statul comunist permitea construirea de temple adventiste, de biserici romano-catolice, însă numai ortodoxe nu. „Martorii lui Iehova“ era un cult interzis în România.