Cum l-a cenzurat ministrul Brătianu pe liberalul care a vrut să dezvăluie dezastrul din Armata Română. „Nu eşti nici liberal, nici bun român“
0
Liberalul Grigore T. Coandă, care în timpul Primului Război Mondial a încercat să facă o interpelare în parlament şi să aducă la cunoştinţa aleşilor faptul că ostaşii nu aveau tot ceea ce era necesar, a fost cenzurat de primul ministru Ionel Brătianu. „Nu eşti nici liberal nici bun român, pentru că în împrejurări atât de grele, dumneata, care faci parte din majoritate, vrei să vii cu astfel de interpelări“.
Profesorul de istorie Alesandru Duţu ne oferă spre consultare mici fragmente din istoria ţării noastre publicând pe pagina de Facebook date biografice despre mari români, texte despre discuţiile din spatele frontului. Unul dintre acestea se referă la modul în care politicienii de la acea vreme înţelegeau să trimită pe front ostaşii români.
Era vara anului 1916, când deputatul liberal Grigore T. Coandă s-a întrebat dacă suntem pregătiţi pentru a intra în război. ,,Cum suntem noi pregătiţi de război? Era o preocupare de fiecare zi pentru mine. Se va vedea şi s-a văzut, din nefericire, mai rău decât ne-am aşteptat. Voi spune deocamdată că, având ocazia să vorbesc cu vărul meu, generalul Costică Coandă, l-am întrebat: «Nene Costică (el era cu vreo 8-9 ani mai bătrân ca mine şi era obiceiul în familia noastră să zicem nene cei mai tineri celor mai bătrâni, chiar dacă diferenţa de vârstă nu ar fi fost decât un an-doi), nene Costică, mi-e teamă de armată. Nu-mi închipui că într-un corp – statul, în care toate organele (administraţie, finanţe etc.) sunt atât de bolnave -, armata să fie sănătoasă».
El mi-a spus: ,,Şi cu toate acestea avem o armată bună, sănătoasă şi bravă».
«Dar echiparea, armamentul?».
,,Suntem destul de bine înzestraţi».
Nenea Costică era un om sincer şi onest. L-am crezut. Dar cele ce au urmat m-au încredinţat că, dacă nu era neinformat, îmi dase acel răspuns numai din discreţiune militărească.
Cu 3 - 4 luni înainte de august 1916, un prieten, pe atunci căpitan, mai târziu general, mă întâlneşte pe stradă în Piteşti şi îmi spune: «Grigore, eşti deputat, n-ai face rău să-i ceri lui Grecescu (Alexandru Grecescu era colonelul comandant al Regimentului 6 artilerie, din care făcea parte şi căpitanul-prieten) să-ţi arate cojoacele, căciulile şi mundirele ce ne-au sosit la regiment de la Aprovizionare».
L-am rugat pe Grecescu, cu care eram prieten, să-mi permită a le vedea şi le-am văzut.
Cojoacele, neargăsite, puţeau, le întinseseră prin cazărmi; căciulile erau aşa de mici şi de strâmte, că cu greu intrau în ele capetele soldaţilor: iar mondirele le ajungeau abia la genunchi.
Am fost atât de scandalizat, încât am adus acestea la cunoştinţa lui Vintilă Brătianu, care m-a trimis să le spun lui Mişu Iliescu, secretarul general la Ministerul de Război. I-am spus în scris, semnând «Deputat Gr. T. Coandă».
Mişu Iliescu a delegat cu cercetarea pe colonelul Iancovescu, care după o vizită la Suici, moşia socrului său Suiceanu, la întoarcere spre Bucureşti, unde ocupa un loc important în Ministerul de Război, s-a oprit două minute la Regimentul 6 artilerie din Piteşti.
Acolo, din automobil, a avut cu un ofiţer de serviciu următorul dialog: ,,Un deputat de pe aici a scris secretarului general al Ministerului de Război că cojoacele ce vi s-au trimis nu ar fi de bună calitate”.
«Este adevărat, domnule colonel».
«Puneţi cojoacele în naftalină şi lăsaţi-le să se usuce la aer».
«Sunt puse, domnule colonel».
«Bine».
S-a întors la Bucureşti, unde a raportat secretarului general al Ministerului de Război, care la rândul lui, mi-a răspuns în scris că «în urma cercetărilor făcute de organele Ministerului, se dovedeşte că informaţiunile dv, domnule deputat, sunt nefondate».
Acest fapt m-a indignat atât de mult, încât mă hotărâsem să adresez o interpelare guvernului, lucru pe care l-am comunicat lui Vintilă Brătianu. Dar când m-am dus la Cameră, după prânz, ca să anunţ interpelarea, înainte de deschiderea şedinţei, un chestor al Camerei mă invită la dl. prim-ministru, Ionel Brătianu, care mă primeşte în cabinetul său ca să mă dojenească: «Nu eşti nici liberal nici bun român; pentru că în împrejurări atât de grele, d-ta, care faci parte din majoritate, vrei să vii cu astfel de interpelări. Noi suntem bucuroşi să primim şi să avem orice furnituri ni se fac», conform textului publicat în anul 2008 în „Magazin istoric”.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
