Cum intra Securitatea şi în dormitoarele românilor. Mărturii despre viaţa unui tânăr comunist: ascultat, cenzurat, exmatriculat

Cum intra Securitatea şi în dormitoarele românilor. Mărturii despre viaţa unui tânăr comunist: ascultat, cenzurat, exmatriculat

Mesaj către tovarăşi

Viaţa unui tănăr în comunism era împărţită între şcoală, şantiere muncitoreşti, Daciada şi camera lui, acolo unde putea să citească o carte bună, să asculte muzică, să-şi scrie gândurile pe hârtie.

„Pentru tovarăşi şi pretini“, cu acest mesaj sunt întâmpinaţi constănţenii şi turiştii la expoziţia organizată de Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) la Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa, deschisă până pe 17 iulie.

Expoziţia „Tinereţea mea în comunism“ se adresează atât celor care trăiau cu muzica lui PHOENIX, cât şi celor care au aflat doar din poveşti cât de greu era să trăieşti în lipsuri şi în cenzură.

„Conceputul meu porneşte de la ideea de cutie neagră, din care scoatem câte puţin din trecut. Am gândit expoziţia ca un cub. Totul era pătrăţos: viaţa noastră, inclusiv mintea era ca un cub“, mărturiseşte Cristina Anisescu, coordonatorul proiectului CNSAS. „Însă, oricum ar fi, de tinereţe ne aducem întotdeaua aminte cu nostalgie, indiferent în ce regim o trăim“, adaugă ea.

Camera românului din comunism, recreată la muzeu

În „camera“ recompusă la Constanţa întâlnim obiecte vechi, cu parfum de comunism: un pat simplu, un covor de iută, o măsuţă pe care stau două ceşti de cafea cu nechezol, singura băutură energizantă care se găsea în magazine în vremea regimului comunist. Într-un colţ al camerei era valiza cu care băieţii plecau în armată, iar în alta Oracolul, caietul în care trebuia să completezi mai multe rubrici: cine eşti, ce muzică asculţi, ce actori preferi, dar şi de cine îţi place şi ce vei dori să ajungi când vei fi mare.

Cravata de pionier, rucsacul de drumeţii şi telefonul cu disc ascultat de Securitate întregesc universul vieţii unui tânăr din perioada comunistă.

Un colţ al camerei era destinat distracţiilor de la acea vreme: discuri de vinil cu muzica lui Phoenix sau Iris, o carte bună împrumutată de la un vecin şi chitara, prietena multor tineri de altădată.

 „Muzica avea o funcţie uşor diferită pe atunci, le-a spus elevilor prezenţi la deschiderea expoziţiei Andrei Galiţă, consilier CNSAS. „Pe lângă plăcerea urechii şi a sufletului, muzica era un purtător de mesaje într-o vreme în care libertatea în zona culturală era foarte limitată“.

Scrisori interceptate

„Dumnezeul“ acelor timpuri era Cornel Chiriac, autorul emisiunii de muzică rock Metronom, de la Europa Liberă, din anii '70. Unii i-au şi scris, dar gândurile lor de pe hârtie au fost confiscate şi nu au mai ajuns niciodată la destinatar. Iată un astfel de exemplu: „La 16 ani suntem majoritatea căliţi atât sufleteşte cât şi trupeşte de viaţa de aici. Când e albă când e neagră. Acum, însă, după vestita dată de 7 iulie '71, viaţa tinerilor s-a înrăutăţit mult mai mult. S-au dus bărbile şi pletele tinerilor, s-a dus muzica. S-au dus toate. Dar câte ceva tot a mai rămas: cozile la carne“, îi scria un tânăr din România.

Mai mulţi elevi din Brăila s-au grupat în ceea ce numeau ei „Clubul Regilor Liberi“. Securitatea le-a dat de urmă şi, după ce au fost judecaţi în faţa colegilor, au fost exmatriculaţi. Câţiva au fost recrutaţi ca informatori. Pe lângă interceptarea corespondenţei, Securitatea îi fila pe tineri. La expoziţie au fost aduse, în premieră, şi câteva aparate de interceptare. Este vorba de un aparat de filmat şi de filaj, un receptor de bandă largă care era folosit pentru interceptarea frecvenţelor postului Europa Liberă.

Dar a venit şi anul 1989. Momentul este prezent la expoziţie prin două steaguri cu care revoluţionarii au ieşit în stradă pe 21 decembrie. Pe alocuri sunt rupte, dar pe alocuri sunt pătate de sânge. Sângele celor care au murit pentru ca tinerii să poată trăi şi gândi liber.
 

Vă mai recomandăm:

FOTO Haiducii Dobrogei. „Banditul“ Gogu Puiu, care a luptat împotriva regimului comunist

FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“

Amintiri din lagărele siberiene. Marta Vasiliu a fost condamnată la 10 ani de muncă silnică în Siberia pentru o fotografie

 

 

Mesaj către tovarăşi

Imagini din aceeasi galerie
  • Mesaj către tovarăşi
  • Camera unui tânăr, în perioada comunistă
  • Expoziţie cu parfum de epocă
  • O tânără cu trese
  • Impresionat de ceea ce făcea Securitatea
  • Scrisori interceptate 
  • Steaguri de la Revoluţie
  • Oracolul copilăriei noastre
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările