Cum a fost avansat în grad un torţionar atroce al regimului comunist. A primit distincţia chiar la 28 decembrie 1989

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Unul dintre torţionarii demascaţi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Gheorghe Boştină, a fost avansat la gradul de general-maior în ziua de 28 Decembrie 1989, chiar după Revoluţie.

Torţionarii Gheorghe Boştină şi Marian Petrescu au fost demascaţi joi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Cercetătorii au depus actele doveditoare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, făcând sesizare penală pentru comiterea de crime politice în timpul regimului comunist.

Cei doi torţionari sunt încă în viaţă, conform Evidenţei Populaţiei, şi trăiesc la Bucureşti. Marian Petrescu a fost comandant al unor colonii de muncă şi penitenciare de la Galaţi, fiind responsabil de aplicarea unui regim de detenţie care a dus la decesul a 104 de deţinuţi politic. Gheorghe Boştină, fost locţiitor politic, este responsabil de decesul a 100 de deţinuţi politic.

Lista continuă

Istoricul Radu Preda, director IICCMER, a lansat un apel public referitor la prelevarea de probe ADN de la rudele directe ale victimelor deshumate în campania de săpături derulată de IICCMER la Periprava în perioada 2015-2016. Preda a anunţat că, din datele furnizate de Evidenţa Populaţiei, cei doi torţionari trăiesc. El a făcut apel la autorităţi şi la victimele torţionarilor să conlucreze pentru demascarea şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi, câtă vreme aceştia sunt în viaţă, iar faptele nu s-au prescris.

IICCMER a mai documentat activitatea criminală a torţionarilor Alexandru Vişinescu (Râmnicu-Sărat), Ion Ficior (Periprava), Iuliu Sebestyen (Gherla), Florian Cormoş (Cernavodă), Constantin Istrate (Oneşti), Nicolae Tilici, Refic Fizula şi Teodor Sârbu. La 10 februarie 2016, Alexandru Vişinescu a fost condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii, iar la 30 martie 2016 Ioan Ficior a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii, printr-o decizie care nu este definitivă.

Cum să fabrici un torţionar

Cei doi torţionari au o fişă biografică tipică unui demnitar fabricat din rândurile clasei muncitoare. Colonelul Marian Petrescu Ventura (Bonaventura) s-a născut la 12 noiembrie 1931, în Bucureşti. Era mecanic ajustor în uzina Laminorul din Capitală când a fost încorporat în decembrie 1950 şi trimis la Şcoala militară de ofiţeri Radna nr. 2. A fost selecţionat apoi pentru Şcoala de ofiţeri MAI Câmpina. În 1954 devine şef secţie şi regim la Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă. În 1954 era locţiitor al şefului Serviciului Pază şi Regim din Direcţia Închisori şi Penitenciare (UM 0618 Bucureşti).

Torţionarul Marian Petrescu Sursa foto Miliţia Spirituală

image

În octombrie 1956, Marian Petrescu este numit comandant al Coloniei de Muncă Roznov/formaţiunea 0692, până la 1 martie 1957, apoi a îndeplinit funcţiile de comandant la Colonia de Muncă Bârcea Mare/formaţiunea 0691 (1957-1958), comandant la Colonia de Muncă Berteşti/formaţiunea 0935 (1958-1959), comandant la Penitenciarul Galaţi (1959-1966); şef al Serviciului Pază şi Regim din Direcţia Pază şi Regim a DGPCM/DGP (1966-1972), comandant la Penitenciarul de Minori Bucureşti (1972-1973), comandant al Penitenciarului Ilfov (1973-1977), locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la Penitenciarul Bucureşti (1977-1979). A fost decorat cu mutiple distincţii în anii 1963-1972, inclusiv cu Ordinul „Pentru Servicii Deosebite Aduse în Apărarea Orânduirii Sociale şi de Stat“ (1964).

Boştină, făcut general-maior în primele zile de după Revoluţie

General-maiorul de securitate Gheorghe Boştină este originar din Ciuperceni, Gorj, unde s-a născut la 6 aprilie 1930. Era ţăran sărac la origine, având la bază doar 4 clase industriale - după cum specifică specialiştii. Profesia de bază la încadrarea în MAI era de strungar în fier. În 1948 era voluntar pe şantierul Salva-Vişeu, iar în mai 1950 a ajuns operator la cinematograful Sfatului popular din Târgu-Jiu. În decembrie 1950 este încorporat, fiind trimis la Şcoala militară de ofiţeri din Câmpina. Timp de 2 ani şi 6 luni a lucrat ca locţiitor politic la Regimentul de securitate Bucureşti.

În martie 1956, Gheorghe Boştină a devenit membru de partid şi a fost decorat cu medalia „Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii de stat“. A fost mutat în Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă şi încadrat ca locţiitor politic la Colonia de Muncă Dăeni. În iulie 1957 a fost promovat locţiitor politic al Penitenciarului Galaţi. În februarie 1960 a fost numit locţiitor politic al Formaţiunii 0957 Ostrov şi organizator de partid la Gospodăria MAI Salcia. În 1960 a urmat cursul de propagandişti de pe lângă Şcoala superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu“. La 1 octombrie 1964 a fost numit locţiitor al şefului secţiei politice din brigada pază obiective Constanţa, iar la 6 ianuarie 1964 a devenit şeful secţiei politice a brigăzii de pază Constanţa. A fost şef de Secţie la Direcţia Informaţii Externe - UM 0544 Bucureşti din DSS (din 1979), şef al Inspectoratului judeţean Constanţa al MI (din 1979), membru în CJ Constanţa al PCR şi în Biroul CJ Constanţa al PCR (1979 – 1984), deputat în Consiliul popular al judeţului Constanţa. Între 25 decembrie 1989 şi 1990 a îndeplinit funcţia de şef al Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Prin Decretul 23 din 28 decembrie 1989, colonelul Boştină D. Gheorghe este înaintat la gradul de general maior. 

Apel public pentru demascare

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat joi, 30 iunie, o conferinţă de presă în care a făcut publice rezultatele celor mai recente acţiuni de investigaţii speciale şi situaţia sesizărilor penale formulate de Institut.

„A fost lansat un apel public referitor la prelevarea de probe ADN de la rudele directe ale victimelor deshumate în campania de săpături derulată de IICCMER la Periprava, în perioada 2015 - 2016. De asemenea, sub rezerva prezumţiei de nevinovăţie, au fost dezvăluite două noi nume din lista de persoane suspectate pentru comiterea unor crime politice în timpul regimului comunist. Este vorba despre: Petrescu Marian, fost comandant al unor colonii de muncă şi penitenciare în timpul regimului comunist, responsabil de aplicarea unui regim de detenţie care a dus la decesul a 104 de deţinuţi politic; Boştină Gheorghe, fost locţiitor politic, responsabil de decesul a 100 de deţinuţi politic. Pe numele acestora, IICCMER a depus sesizări penale.

În cadrul conferinţei de presă a fost prezentată situaţia la zi a sesizărilor penale înaintate de Institut. Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi la e-mail office@iiccmer.ro sau la numărul de telefon +40 21 316 7565“, a transmis IICMER.

Investigaţiile IICCMER

În aprilie 2013, IICCMER a anunţat că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de foşti angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964.

Pe 30 iulie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. Pe 3 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus începerea urmăririi penale faţă de lt.-col. (r) Alexandru Vişinescu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de genocid, constând în aceea că în perioada 1956-1963, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sarat, a supus colectivitatea reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în Penitenciarul Râmnicu Sărat la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin acţiuni ce depăşesc cadrul legal.

Pe 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începerea urmării penale împotriva fostului comandant al coloniei de muncă de la Periprava, col. (r) Ioan Ficior, pentru săvârşirea infracţiunii de genocid. Pe 24 octombrie 2013, Parchetul instanţei supreme a anunţat că a dispus începerea urmăririi penale faţă de Ioan Ficior sub aspectul săvârşirii infracţiunii de genocid, constând în aceea că, în virtutea funcţiilor de comandant şi locţiitor de comandant deţinute în perioada 1958-1963, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva categoriei deţinuţilor politici aflaţi în Colonia de muncă Periprava.

Pe 16 ianuarie a.c., IICCMER a făcut public rezultatul investigaţiilor în cazul lt.-maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013 şi suspectat de comiterea unor crime şi abuzuri politice în perioada în care a îndeplinit funcţia de locţiitor pentru pază şi regim (ianuarie 1954 – decembrie 1955) în cadrul Penitenciarului Gherla (Formaţiunea 0606).

Pe 11 februarie 2014, IICCMER a cerut Parchetului începerea urmăririi penale împotriva cpt. (r) Florian Cormoş, fost comandant al coloniei de muncă Cernavodă, pentru infracţiuni contra umanităţii.

Pe 8 iulie 2014, IICCMER a cerut Parchetului începerea urmăririi penale împotriva lui Constantin Istrate, fost locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la colonia de muncă Oneşti, respectiv locţiitor al comandantului pentru pază şi regim / comandant la Penitenciarul Gherla pentru infracţiuni contra umanităţii. Pe 11 februarie 2015, IICCMER a solicitat începerea urmăririi penale împotriva lui Tilici Neculai, fost comandant de penitenciar, Fizula Refic, ofiţer politic, şi Sârbu Teodor, subofiţer de Securitate.

Pe 10 februarie 2016, Alexandru Vişinescu a fost condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii, iar pe 30 martie 2016 Ioan Ficior a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii printr-o decizie care nu este însă definitivă. Potrivit cadrului legal de funcţionare, IICCMER este abilitat să efectueze investigaţii ştiinţifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea şi implementarea unor instrumente educaţionale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile şi drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva şi publica documente referitoare la memoria exilului românesc.

Periprava, cimitirul din Deltă

La începutul anilor ’50, Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, devenind la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formaţiunea 0830). Scopul oficial al înfiinţării coloniei a fost construirea unui dig pe o lungime de 16,5 km între localităţile Periprava şi Sfiştofca pentru a proteja de inundaţii terenurile care urmau să fie defrişate de stuf şi desţelenite în vederea utilizării lor ca suprafeţe agricole. De asemenea, se avea în vedere şi înălţarea şoselei din comuna Periprava pe o distanţă de mai mulţi kilometri.

Astfel, începând cu 1959, în zonă au fost aduşi inclusiv mii de deţinuţii politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea  brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare.

Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul a cel puţin 124 de deţinuţi.

Groapa comună

În octombrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a făcut public raportul arheologic privind investigaţiile de teren de la fosta colonie de muncă de la Periprava. Diagnosticul arheologic confirma existenţa unei gropi comune cu rămăşiţe umane aparţinând unor victime de la colonia de muncă.

În urma investigaţiilor întreprinse în septembrie 2013, IICCMER a identificat un loc de înhumare a deţinuţilor decedaţi în perioada 1958-1963 în colonia de muncă Periprava. Locul de înhumare se află în perimetrul actualului cimitir al localităţii, într-o zonă lipsită de morminte ale comunităţii locale de ruşi lipoveni. Săpăturile arheologice au acoperit un areal circa 700 metri pătraţi, fiind identificate rămăşiţe umane aparţinând unor defuncţi depuşi în modalităţi diferite, înhumaţi în mai multe perioade.

image

Raportul privind diagnosticul arheologic efectuat în cimitirul de la Periprava (comuna C.A. Rosetti, jud. Tulcea) conţine detalii cu privire la stabilirea locului de înhumare a deţinuţilor din colonia de muncă şi la modalitatea în care s-au practicat aceste înhumări. Potrivit raportului, practica de înhumare iese din tiparele tradiţionale şi arată cruzimile la care au fost supuşi deţinuţii înainte de a muri. De exemplu, unul dintre schelete avea picioarele încrucişate şi legate (probabil cu o sârmă), iar poziţia nefirească a capului, aplecat într-o parte, împreună cu vertebrele cervicale (dislocate), denotă o introducere forţată a cadavrului. În alte cazuri, morţii erau depuşi în lăzi din lemn sau înfăşuraţi în rogojini din material organic. O particularitate anatomică interesantă a fost constatată la un alt defunct: mâna dreaptă era îndoită, cu palma adusă sub bărbie, iar laba piciorului drept lipsea.

„Probele materiale analizate de arheologi arată că rămăşiţele umane aparţin unor foşti deţinuţi de la colonia de muncă de la Periprava. Datele din raportul arheologic susţin ipotezele noastre şi arată brutalitatea şi primitivismul administraţiei coloniei.  În perioada următoare, vom analiza toate probele şi vom extinde investigaţiile. E important ca în acest caz să avem inclusiv analize antropologice şi ADN pentru a stabili identitatea celor îngropaţi la Periprava. IICCMER va transmite Parchetului General toate aceste noi informaţii”, au declarat cercetătorii IICCMER.

Mormintele de sub apă

Într-un colţ al cimitirului din Periprava s-au descoperit 11 morminte ale foştilor deţinuţi politici care au murit în lagărul de muncă din localitate. Primele 5 morminte au fost descoperite în 2013, de către arheologi din Constanţa. Patru dintre defuncţi au fost înmormântaţi în sicrie din lemn, iar unul direct în pământ.

Zona a fost conservată şi în momentul în care s-au alocat fonduri de la bugetul de stat pentru continuarea campaniei, o echipă de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca a continuat investigaţiile pentru căutarea, descoperirea şi deshumarea cadavrelor. Săpăturile care s-au întins pe o suprafaţă de 700 metri pătraţi au avut loc în mai 2015.

„Am făcut arheologie sub apă. Locul unde au fost înmormântaţi morţii din lagăr, de la marginea cimitirului lipovenesc, este sub cota de 90 de centimetri. Am lucrat cu pompa lângă noi“, spune arheologul Gheorghe Petrov, de 52 de ani, din Cluj. Munca lor a fost cu atât mai grea cu cât solul din deltă este nisipos.

Arheologii au mai descoperit încă şase morminte în aceaşi zonă indicată de localnici, de foşti gardieni ai lagărului de la Periprava. „De data aceasta, cercetarea s-a făcut în prezenţa unui medic legist şi a unui procuror. Scheletele vor fi duse la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici din Bucureşti pentru a fi identificate. Ulterior, or fi anunţaţi urmaşii lor pentru o probă de ADN“, spune arheologul.

Mărturiile spun că unii deţinuţi morţi erau nveliţi în trestie de zahăr şi legaţi cu sfoară şi aruncaţi peste gardul lagărului. Apoi, cadavrele erau înmormântate într-un colţ al cimitirului, fără nicio cruce. Este posibil, spune arheologul, ca multe trupuri să fi fost înmormântate în Pădurea Letea şi pe marginea Dunării. Lagărul este situat la o distanţă de aproximativ trei kilometri de sat, unde mai sunt aproximativ 150 de gospodării.

Din fostul lagăr au mai rămas doar câteva ziduri. Digul construit cu atâtea sacrificii de deţinuţi, de 16 kilometri, mai poate fi văzut şi el. Clădirea fostului comandament al lagărului s-a transformat într-un hotel de patru stele – „Ultima frontieră“.

Fostul comandant de la Periprava, deferit justiţiei

Pe 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începerea urmării penale împotriva fostului comandant al coloniei de muncă de la Periprava, colonel (r) Ioan Ficior (85 de ani), pentru săvârşirea infracţiunii de genocid. În aceeaşi zi, Ministerul Public a anunţat că a înregistrat denunţul formulat de Institut. IICCMER informa că din investigaţiile întreprinse a reieşit că Ioan Ficior a impus şi a întreţinut un regim de exterminare a deţinuţilor politici aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate în cadrul coloniei de muncă Periprava, în virtutea funcţiilor de conducere pe care le-a ocupat în cadrul acestui loc de deţinere, în perioada 1958-1963.

image

Cine sunt Gheorghe Boştină şi Marian Petrescu

Iată fişele biografice ale celor doi torţionari:

BOŞTINĂ D. GHEORGHE, General-maior de securitate

Născut la 6 aprilie 1930, în comuna Ciuperceni, jud. Gorj.

Origine socială: ţăran sărac

Naţionalitate: română

Studii: 4 clase industriale

Profesia de bază la încadrarea în MAI: strungar în fier

Între septembrie 1937 şi iunie 1944 a fost elev la şcoala primară din localitatea Ciuperceni, iar între octombrie 1944 şi iunie 1948 a intrat ucenic la Pirotehnica Armatei (fosta uzină Sadu din Târgu Jiu), urmând, în paralel, şcoala profesională de ucenici până în 1950. În 1948 merge voluntar pe şantierul Salva-Vişeu, iar în mai 1950 a fost scos din producţie, lucrând ca operator la cinematograful Sfatului popular din Târgu-Jiu.

În decembrie 1950 a fost încorporat în regimentul 7 artilerie din Buzău, mai apoi fiind mutat în cadrul unităţilor MAI. În octombrie 1951 a fost trimis la şcoala militară de ofiţeri din Câmpina, după doi ani terminând cu gradul de locotenent. Timp de 2 ani şi 6 luni a lucrat ca locţiitor politic la Regimentul de securitate Bucureşti. În martie 1956 a devenit membru de partid şi a fost decorat cu medalia „Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii de stat”.

Din octombrie 1955 până în mai 1956 a urmat cursul de perfecţionare ofiţeri Oradea, apoi a lucrat ca locţiitor politic de companie în aceeaşi unitate. A fost mutat în Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă şi încadrat ca locţiitor politic la Colonia de Muncă Dăeni. În iulie 1957 a fost promovat locţiitor politic al Penitenciarului Galaţi. În februarie 1960 a fost numit locţiitor politic al Formaţiunii 0957 Ostrov şi organizator de partid la Gospodăria MAI Salcia. În 1960 a urmat cursul de propagandişti de pe lângă Şcoala superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu”, lucrând la aceeaşi formaţiune.

La 1 octombrie 1964 a fost numit locţiitor al şefului secţiei politice din brigada pază obiective Constanţa, iar la 6 ianuarie 1964 a fost numit şeful secţiei politice a brigăzii de pază Constanţa. Din 1964 a fost numit instructor în Secţia pentru probleme militare şi justiţie a CC al PCR până la 12 aprilie 1978). La conferinţa regională de partid Dobrogea a fost ales delegat la cel de-al IX-lea congres al PCR.

A îndeplinit funcţiile de secretar al Comitetului de partid din aparatul central al Ministerului de Interne începând cu data de 12 aprilie 1978, membru în Biroul Consiliului Politic din MI (din februarie 1979), instructor la CC al PCR (din august 1974); şef de Secţie la Direcţia Informaţii Externe – UM 0544 Bucureşti din DSS (din 1979), şef al Inspectoratului judeţean Constanţa al MI (din 1979), membru în CJ Constanţa al PCR şi în Biroul CJ Constanţa al PCR (1979 – 1984), deputat în Consiliul popular al judeţului Constanţa.

Între 25 decembrie 1989 şi 1990 a îndeplinit funcţia de şef al Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Prin Decretul 23 din 28 decembrie 1989 colonelul Boştină D. Gheorghe este înaintat la gradul de general maior.

PETRESCU VENTURA (BONAVENTURA) MARIAN, colonel

Născut la 12 noiembrie 1931, în Bucureşti.

Originea socială: muncitor.

Naţionalitate: română.

Studii: şcoala medie

Profesia de bază la încadrarea în MAI: mecanic ajustor.

A terminat şcoala primară în 1945, iar în 1947 a intrat ucenic la un atelier mecanic din Bucureşti. În ianuarie 1948 se transferă la uzina Laminorul din Bucureşti, unde se califică în meseria de mecanic trefilor.

În decembrie 1950 a fost încorporat şi trimis la Şcoala Militară Ofiţeri Radna Nr. 2, iar din ianuarie 1951 a fost selecţionat pentru Şcoala de ofiţeri MAI Câmpina. După absolvire, în august 1952, a primit gradul de locotenent şi a fost repartizat la Regimentul 1 A.L.A. (fostul Centru de Instrucţie al Apărării Locale Antiaeriene).

În 1954 este avansat locotenent major şi promovat în funcţia de şef secţie şi regim la Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă. Între aprilie şi octombrie 1954 ocupă funcţia de locţiitor al şefului Serviciului Pază şi Regim din Direcţia Închisori şi Penitenciare (UM 0618 Bucureşti).

Începând cu luna octombrie 1956 este numit comandant al Coloniei de Muncă Roznov/formaţiunea 0692 până la 1 martie 1957, urmând a îndeplini, pe rând, funcţiile de comandant la Colonia de Muncă Bârcea Mare/formaţiunea 0691 (1 martie 1957-1 aprilie 1958), comandant la Colonia de Muncă Berteşti/formaţiunea 0935 (1 mai 1958-1 februarie 1959), comandant la Penitenciarul Galaţi (1 februarie 1959-1 decembrie 1966); şef al Serviciului Pază şi Regim din Direcţia Pază şi Regim a DGPCM/DGP (1 decembrie 1966-1 august 1972), comandant la Penitenciarul de Minori Bucureşti (1 august 1972-1 august 1973), comandant al Penitenciarului Ilfov (1 august 1973-1 august 1977), locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la Penitenciarul Bucureşti (1 august 1977-1979).

A fost decorat cu: medalia „În Serviciul Patriei Socialiste”, clasa I (1963); medalia „A XX-a aniversare a Zilei Forţelor Armate ale RPR” (1964); medalia „A XX-a aniversare a eliberării Patriei de sub jugul fascist” (1964); medalia „Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii sociale şi de stat” (1967); medalia „A XXV-a aniversare a eliberării Patriei de sub jugul fascist” (1969); medalia „A 50-a aniversare a înfiinţării PCR” (1971); medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972); medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974), Ordinul „Pentru Servicii Deosebite Aduse în Apărarea Orânduirii Sociale şi de Stat” (1964); Ordinul „Meritul Militar”, clasa a III-a (1967) şi clasa a II-a (1972).

Pe aceeaşi temă:

Periprava, colonia de muncă unde au murit 124 de deţinuţi. Arheologi şi experţi caută rămăşiţele pământeşti ale celor care au fost îngropaţi aici

Crimele din lagărul de la Periprava: morţii erau îngropaţi în cimitirul lipovenesc fără nicio cruce. Arheologii au descoperit 11 morminte

Mărturia unui deţinut nenorocit pe viaţă de torţionarul Ion Ficior: „Un făţarnic recompensat de statul român pentru abuzurile făcute“

Ioan Ficior, condamnat la 20 de ani închisoare. Torţionarul chefuia cu colegii şi întreţinea relaţii intime cu soţia locţiitorului

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite