Cum erau plătiţi torţionarii: cât câştiga Ion Ficior în anii `60. Securiştii şi miliţienii primeau salarii mult mai mari faţă de restul românilor
0Torţionarii erau plătiţi regeşte pentru că supuneau poporul prin tortură psihică. În timp ce oamenii de rând se luptau pentru un codru de pâine pe cartelă şi stăteau la cozi pentru un os de carne, lucruri de care nu avea voie să se plângă, poliţia politică semăna teroare.
Securitatea îşi plătea regeşte torţionarii. Conform unui Ordin al Ministerului Afacerilor Interne din anul 1967, aflăm că salariul maiorului Iosif Ioan Ficior era de 3.160 de lei lunar. În anul de graţie, salariul mediu net pe ţară era de 1.107 lei, iar cel brut se ridica la 1.210 lei, aflăm de pe site-ul Institutului Naţional de Statistică.
Ion Ficior a fost deconspirat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Timp de trei ani, din 1953 şi până în 1956, Ficior a fost comandant la colonia de muncă Poarta Albă, la penitenciarul Suceava şi apoi la colonia Borzeşti.
Pentru nenumăratele abuzuri săvârşite în cei trei ani cât a condus lagărele de muncă a fost mutat disciplinar, în septembrie 1958, la Periprava, unde a fost iniţial locţiitor al comandantului pentru munca de pază şi regim. Părea că a înţeles ce vor superiorii de la el şi iată cum este caracterizat: „A depus eforturi şi s-a preocupat de rezolvarea sarcinilor profesionale, obţinând rezultate bune şi foarte bune.
Ca urmare, în anul 1960 a fost promovat în funcţia de comandant“. Numai că după ce s-a văzut stăpân peste colonia de muncă, a revenit la vechile obiceiuri. Din fişa sa de cadre aflăm că făcea chefuri cu subordonaţii şi a întreţinut „legături intime“ cu soţia locţiitorului său.
Pentru noile abateri, organizaţia de partid l-a sancţionat cu vot de blam, iar pe linie de comandă a fost din nou retrogradat şi numit locţiilor comandant la colonia de muncă Giurgeni.
Din această poziţie a redevenit „ofiţerul sârguincios în muncă“, era preocupat de realizarea planului de însămânţări şi recoltări. Ba, mai mult. Ficior s-a preocupat şi pentru pregătirea sa culturală generală şi în anul 1965 a absolvit liceul. Cum nici familia nu îi ridica probleme de ordin politic, tatăl său fiind pensionar, iar mama, sora şi soţia, toate casnice, şi fratele membru UTC, s-a propus ca Ioan Iosif Ficor să fie avansat în funcţia de comandant al coloniei de muncă de categoria I Giurgeni.
Ficior este judecat de Curtea de Apel Bucureşti într-un dosar în care este acuzat că în perioada în care a fost comandant al închisorii Periprava, 103 oameni au murit în penitenciar din cauza relelor tratamente la care au fost supuşi. El riscă închisoarea pe viaţă.
Miliţieni de lux
Nu este singurul exemplu. În 1958, Radu Niculae Remus, absolvent al Academiei Militare de Ingineri Transmisiuni din Leningrad, care a fost repartizat la Serviciul T, în funcţia de inginer din aparatul tehnic operativ, era retribuit cu suma de 1.400 de lei. Documentele se află în arhica Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Într-un Ordin al preşedintelui Consiliului Securităţii Statului, eliberat în anul 1970, lt. Col Alexandru Traian Popa, şeful Biroului contrainformaţii, a fost mutat de la Direcţia a IV-a la Garnizoana Bucureşti, având soldă de 2.550 lei. Ofiţerul mai avea dreptul şi la indemnizaţie de mutare.
Ofiţerul avea şapte clase elementare, însă în anul 1951 a urmat un curs de contrainformaţii militare cu o durată de şapte luni.
Conform statelor de organizare a miliţiei din anii 1960 şi 196, locţiitorul dir. general miliţie primea 4.120 lei, şeful serviciului Secretariat 2.490 de lei, un maior de la audienţe 1.630 lei.
În anul 1961, şeful serviciului Cadre era plătit lunar cu 3.380 de lei, iar locţiitorul său cu 2.760 de lei. Şeful serviciului operativ, un general maior, avea un salariu de 3.380 de lei, iar un secretar dactilograf 2.140 de lei, afăm din statele de organizare.
Vă mai recomandăm:
Amintiri din lagărul torţionarului Florian Cormoş: „Mi-a spus că trebuie să pierim“
Inginerul care a proiectat Magistrala Albastră şi caznele construirii Canalului Dunăre-Marea Neagră
Straja de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, vestigiu al comunismului
Se încarcă comentariile...
