Cum se distrau ţăranii Dobrogei la 1900. Cântecele şi jocurile cu care se încingeau la dans diferitele naţii

Cum se distrau ţăranii Dobrogei la 1900. Cântecele şi jocurile cu care se încingeau la dans diferitele naţii

Familie de români de la 1900 Album Anatole Magrin - colecţionar Dan Arhire

Dansurile şi obiceiurile populare ale dobrogenilor au fost cercetate la începutul anilor 1900 de profesorul Pompiliu Pârvescu, care a descris felul în care se distrau ţăranii Dobrogei.

În anul 1900, Academia Română iniţiază un proiect etnografic care va aduna date semnificative din viaţa poporului român. Ideea îi aparţine filologului Ion Bianu (1856, Alba – 1935, Bucureşti), preşedinte al Academiei Române şi creator al şcolii româneşti de biblioteconomie şi bibliografie.

Fiu al locului, profesorul Pompiliu Pârvescu a fost autorul primei lucrări din seria de culegeri şi studii din viaţa poporului român, „Hora din Cartal“, tipărită în anul 1908 de Academia Română. Cartal este actuala localitate Vulturu din judeţul Constanţa („kartal“ înseamnă „vultur“ în turcă).

„De sus, din umbra dumbrăvilor Topologului, până devale, pe dealurile din spatele Medjediei, coborând albiile văilor spre dunga de oţel a apelor Dunării sau înaintând spre soare, până în şesurile de la Tariverde şi în preajma nisipurilor mării, se rotesc aproape aceleaşi hori şi ai să vezi că se frământă aproape aceleaşi brâie. Sînt câteva deosebiri. La Seimeni, Boaşcic, prin satele de lângă baltă, o să mai găsim căzăceasca, jucată domol, în horă de fete.

O să vedem romanul, ciurdelul învârtit iute, ca o ciubotărească de flăcăi. O să auzim frânturi de ceardaş, mişcat însă uşor ca o horă domoală, în două părţi. Colo sus la Dăeni se joacă polca în şapte paşi şi se învârte hora săltată ca un fârlicundac bulgăresc. La Tortoman se roteşte ciocârlia, iar mai devale, pe lângă surpăturile Cavargicului, se mişcă în fugă valul furios ca o ţigănească. Şi mai devale, pe o uliţă a Caramuratului o să vezi cum se joacă un padecatru ori o craiţpolcă şi un padepatiner.

Şi în tot mijlocul acesta al Dobrogei o să dai peste o grădină de jocuri din care fiece horă de flăcăi o să rupă ce-i place“, scria Pompiliu Pârvescu.

În aşezarea dunăreană Cartal se cântau peste 30 de hori şi aproape 15 învîrtite. Dar dacă în partea de răsărit, flăcăii îndrăgeau horele şi polcile, băltăreţilor (locuitorilor de pe lângă baltă - cum spun localnicii apelor) le plăcea să se legene numai în hori şi să tropăie numai în brâuri.

„De aceea, la Boascic, Seimeni, Dăieni învîrtitele se mulţămesc numai cu cinci-şase melodii, aşa că nu-i de mirare să găsim pe lângă Dunăre oiţa jucată ca o horă, iar la Cartal o să vedem şovăind între gustul de a se învârti lin-încetişor sau de a aprinde vânt în paşi de polcă. Sau s-auzim ţânţăraşul îngăduind pe lângă baltă rotiri domoale de horă“, consemna profesorul Pârvescu.

Cercetătorul observa cum naţiile se amestecă şi la distracţie, pe limbajul universal al muzicii, al folclorului, al armoniei Dobrogei.

„În Râmnic, de pildă, ai să vezi feciori de români prinzându-se alături de bulgăroaice cu faţa ca floarea de muşeţel. N-ai să vezi decât braţe încrucişate prinse de brâuri late ori de şurţe scurte învâstrate frumos, cu roşu, şi legate uşor de mijloc. Şi n-ai să vezi decât picioare albe, curate, lepăind scurt sub fruntea neagră a papucilor. Odată va sări unul în sus şi va striga pe româneşte: <Foaie verde şi-o lalea / Şi la dreapta iar aşa!>“, scria el la 1908.

Profesorul remarcă faptul că jocurile „în favoare“ în Dobrogea sînt horele, brâurile şi învârtitele. „Muşamaua am văzut-o numai la Seimeni. Danţurile se răspândesc prin flăcăi sau lăutari. După ce a început să se facă uz de instrumente muzicale, cântecele de danţuri şi-au pierdut valoarea. Cea mai mare parte s-a uitat şi n-au mai rămas din ele decât versuri singuratice, cari în răstimpuri plutesc ca un chiot pe deasupra horelor şi îmbie picioarele în fierbinţeala ropotului“, nota Pompiliu Pârvescu. 

Pe aceeaşi temă: 

Ghicitori româneşti isteţe de la 1900. Răspunsul la cimilitura „Ce nod cu gura se înnoadă/ Şi cu mâini nu se desnoadă?“

Dobrogea idilică, descrisă admirativ în perioada interbelică: „Acoperişurile de case au drept ecran albastrul mării“

Turci din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire

Imagini din aceeasi galerie
  • Turci din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Româncă din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin album Dan Arhire
  • Turc din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Mocani din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Kurd şi turc din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Cerchez şi tătar din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Evrei din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Ţigani din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Armeni din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Turcoaice din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Bulgari din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Tătar din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Tot turc din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Mocani din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Mocani din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Arnăut din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Nuntă ţărănească din Dobrogea - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Blazonul fotografului Dobrogei de la început de secol XX  FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Anatole Magrin FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
  • Albumul lui Anatole Magrin - FOTO Anatole Magrin, album Dan Arhire
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările