Cum au dispărut jumătate dintre speciile de alge din Marea Neagră din cauza poluării. „Şi resursele pescăreşti au cunoscut un declin semnificativ“
0Biologul Alexandru Bologa, care în întreaga sa carieră a studiat algele şi peştele din Marea Neagră, spune că, din cauza poluării apei, mai bine de jumătate din algele prezente pe litoralul românesc au dispărut în jumătate de secol. Şi populaţia piscicolă a avut la fel de mult de suferit.
Primele cercetări în domeniul algelor marine s-au făcut la Agigea, unde funcţiona un vestit institut înfiinţat în 1928 de Ioan Borcea. Studiile au continuat la Institutul Românesc de Cercetare Marină, actualul Institut Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“ din Constanţa.
Biologul Alexandru Bologa, (foto) care a făcut parte din echipa de cercetători din cele două institute, spune că algele reprezintă o deosebită importanţă pentru ecosistemul marin, fiind, în primul rând, habitat pentru alte specii, vegetale sau animale. Însă, din cauza alterării condiţiilor de mediu, a calităţii apei mării, au suferit un declin calitativ şi cantitativ. „În privinţa algelor marine, am avut predecesorul remarcabil care a fost Maria Celan, conf. univ. provenită de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi. Maria Celan, principalul nostru algolog marin, a fost remarcată de Grigore Antipa şi recomandată lui Ioan Borcea, cel care a înfiinţat institutul de la Agigea“, precizează biologul.
Pornind de la cercetările Mariei Celan, s-a descoperit că, „În aceşti 50 – 60 de ani s-au pierdut mai mult de jumătate din speciile pe care le-am avut din speciile de alge verzi, brune şi roşii. Şi resursele pescăreşti au cunoscut un declin semnificativ“, spune cercetătorul. O primă cauză este eutrofizarea sau îmbolnăvirea Mării Negre din cauza excesului de nutrienţi (azot şi fosfor), aduşi de Dunăre. Aceste substanţe sunt folosite ca îngrăşământ în agricultură.
Ca o excepţie, algele unicelulare au proliferat în această perioadă, azotul şi fosforul fiind hrana principală a fitoplanctonului. Prin pigmenţii vegetali pe care îi conţinea, fitoplanctonul colora excesiv apa mării, în roşu. „Turiştii se întrebau dacă apa este toxică sau nu. Nu era toxică, fenomenul nu era periculos“, explică specialistul.
Însă, în dezvoltarea lor excesivă, ca orice plantă autotrofă, sau fotosintetizantă, în timpul nopţii, algele consumau oxigen, iar scăderea oxigenului din cauza acestui fenomen a dus la mortalităţi piscicole. Au fost afectaţi mai ales peştii de mică adâncime, cei de larg aveau posibilitatea să evadeze spre larg. Principalul neajuns al acestor înfloriri masive, vorbim de perioada 1970 – 1990, a dus, prin consumul nocturn exagerat de oxigen, la mortalităţi piscicole.
Pe lângă înflorirea algelor unicelulare, microscopice, se dezvoltau, tot din cauza nutrienţilor, şi algele pluricelulare care, odată ajunse la ţărm, provocau un disconfort puternic. În ţara noastră, acestea nu au făcut niciodată obiectul unor valorificări economice. „Personal, spune Alexandru Bologa, am încercat să conving autorităţile locale că aceste alge, care oricum trebuie colectate şi transportate, pot fi prelucrate sumar, adică uscate şi măcinate şi împrăştiate pe terenuri agricole ca îngrăşământ natural. Din păcate, nu am încercat să conving. Şi Maria Celan făcuse o propunere similară pentru a valorifica biomasa gratuită pe care ne-o dădea Marea Neagră“.
În schimb, algele pluricelulare fac obiectul unei valorificări în Extremul Orient şi în America de Sud, unde unele plante verzi se consumă pur şi simplu sau sunt materie primă pentru medicamente, produse farmaceutice. Pe litoralul românesc există două specii de alge comestibile, cum ar fi «salata de mare», o algă mare, verde, cu perforaţii în tal, însă, din păcate, la noi, nu face obiectul practicilor culinare româneşti.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
