Cum a apărut postul de radio Europa Liberă, raţia de libertate a românilor. Povestea neştiută a crainicului adorat de o lume întreagă

Cum a apărut postul de radio Europa Liberă, raţia de libertate a românilor. Povestea neştiută a crainicului adorat de o lume întreagă

Cornel Chiriac FOTO Europa Liberă

„Aici Radio Europa Liberă“ era semnalul pe care îl primeam în casele noastre, acompaniat de superba melodie a lui George Enescu „Rapsodia Română“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Departamentul românesc al postului de radio Europa Liberă a funcţionat între anii 1950 – 1995.
 
 „Eram doar vreo 40 de oameni în redacţia de la München: redactori, crainici, producţie, secretariat, administraţie. Dar din rândurile noastre făceau parte şi colegii de la Paris, New York şi Washington. Şi tot colegi erau şi colaboratorii din alte ţări şi capitale. Transmiteam în România“, aflăm de www.europalibera.ro.
 
Radio Europa Liberă (REL) şi Radio Libertatea (RL) au fost înfiinţate la doar câţiva ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind concepute de George F. Kennan de la Departamentul de Stat al SUA şi Frank G. Wisner din Biroul pentru Coordonarea Politicii, devenit apoi CIA). Scopul initial a fost acela de a pune energia şi aptitudinile emigranţilor est-europeni şi ruşi în slujba politicii externe americane. 
 
REL a început să emită în 1950 spre Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia şi România. Trei ani mai târziu, RL a început să emită spre Uniunea Sovietică în limba rusă şi alte 18 limbi ale popoarelor subjugate de sovietici. Iniţial, cele două organizaţii distincte - REL şi RL – au fost finanţate preponderent de către Agenţia Centrală de Informaţii. 
 
Legăturile cu CIA au fost întrerupte în 1971, finanţarea celor două posturi de radio fiind preluată de Congresul SUA. REL şi RL au fost contopite în 1976, devenind RFE/RL, Inc. 
 
De-a lungul timpului, aici s-au făcut auziţi protestatari şi disidenţii regimului comunist. În ciuda bruiajului făcut cu ajutorul aparatelor, românii îşi găseau aici speranţa unui viitor mai bun.  
 
Unul dintre cei mai îndrăgiţi realizatori a fost Cornel Chiriac. A crescut la Piteşti, iar tatăl său făcea parte din mica nomenclatură comunistă. Tânărul s-a angajat la Radio Bucureşti, însă cenzura îl împiedica să difuzeze ce melodii dorea. A profitat de o viză turistică pentru o ţară din Est şi a ajuns în lagărul de refugiaţi din apropierea Vienei. Noel Bernard, cel care răspundea de Departamentul românesc al Europei Libere, i-a oferit posibilitatea să realizeze şi aici Metronom.
 
Legenda Cornel Chiriac 
 
Pentru tinerii din ţară, Cornel Chiriac era o legendă. Adolescenţii şi tinerii îi scriau scrisori, multe interceptate de Securitate. „La 16 ani sunem majoritatea căliţi atât sufleteşte, cât şi trupeşte de viaţa de aici. Când e albă. când e neagră, când e caldă, când e rece, dar de puţine ori a fost albă şi caldă viaţa asta ca să ne bucurăm şi noi. Acum, însă, după vestita dată de 7 iulie 71 (n.r. când au apărut tezele de partid prin care s-a instituti revoluţia culturală după modelul comunist), viaţa tinerilor s-a înrăutăţit mult mai mult. S-au dus bărbile şi pletele tinerior, s-a dus muzica. S-au dus toate. Dar câte ceva tot a mai rămas: cozile la carne“. 
 
Continua apoi scrisoarea: „Dar cine are curajul să se ridice şi să strige aceste adevăruri? Nimeni! Căci cum «ai dat din aripi» cum te-au şi înhăţat. Şi se abat asupră-ţi pumnii şi bastoanele «sticleţilor» care încearcă pe aceste căi să te facă să gândeşti «ca un adevărat comunist»“, scriau tinerii.
 
Evident, fapta tinerilor nu a rămas fără urmări. La 5 ianuarie 1972, s-a decis punerea în discuţie publică a membrilor Clubului Regilor Liberi în şcolile unde aceştia învăţau, iar alţii au fost avertizaţi la sediul Securităţii. Câţiva au fost recrutaţi de Poliţia Politică. 
 
Cornel Chiriac a sfârşit tragic. Pe 4 martie 1975, trupul neînsufleţit al lui a fost găsit de o studentă într-un parc din Műnchen. Nu se ştie cine l-a omorât pe cel care a adus speranţă în viaţa a mii de români care l-au ascultat. 
 
Securitatea a încercat prin orice fel să întrerupă emisia postului. În februarie 1981, la sediul din München al REL a explodat o bombă. Atentatul, soldat cu patru răniţi, a fost comis de faimosul terorist Carlos Şacalul, la ordinele Securităţii din lagărul socialist.
 
.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările