Copiii care declanşează războaie între părinţi: „Sunt goniţi de pretutindeni“
0
România avea în urmă cu trei ani, conform unor studii Unicef, peste 51.000 de copii cu CES, 32.000 dintre aceştia fiind integraţi în sistemul de învăţământ de masă. Legea Învăţământului le acordă acestor copii anumite drepturi pentru a putea avea şanse egale cu ceilalţi elevi. În realitate, în cele mai multe cazuri, nimeni nu-i ajută pe aceşti copii.
Tipologia categoriilor de elevi cu cerinţe educative speciale include tulburări emoţionale şi de comportament, deficienţă mintală, deficienţe fizice sau motorii, deficienţe vizuale, deficienţe auditive, tulburări de limbaj, tulburări sau dificultăţi de învăţare.
Conform reglementărilor europene şi Legii Învăţământului, aceştia trebuie incluşi în învăţământul de masă. Desigur, sunt categorii de copii cu CES care datorită dezvoltării psihice trebuie să frecventeze anumite şcoli speciale. Aceste încadrări le fac comisiile de orientare şcolară şi profesională din fiecare judeţ.
Statul le oferă copiilor cu CES o alocaţie suplimentară de aproximativ 16 lei pe zi pentru rechizite şi hrană. Sistemul de învăţământ ar trebui să le pună la dispoziţie, celor care se integrează în învăţământul de masă, un profesor de sprijin şi o programă şcolară adaptată nevoilor specifice, dar, în realitate, numărul profesorilor de sprijin este insuficient, iar programa specială se aplică doar pe hârtie.
Drama unei mame: „Mi s-a spus să-l duc în altă parte”
„Nu este atent, este agitat, nu se poate concentra, este foarte încet când îşi face temele. Dacă nu stau cu el, nu face nimic. De la grădiniţă mi s-a spus să-l duc în altă parte, să-l mut. La fel şi de la şcoală mi se spune să-l duc la o şcoală specială, dar eu nu-mi doresc acest lucru. Vreau să fie într-o şcoală normală, la fel ca toţi ceilalţi copii”, ne spune mama unui copil cu CES.
Copilul este în clasa a IV-a, dar abia de anul trecut a fost inclus oficial în categoria elevilor cu CES. Conform legii, el are dreptul la un profesor de sprijin, o persoană specializată care să participe la cursuri, să-l ajute să înţeleagă materia şi să-l îndrume pe învăţător cum să se comporte cu asemenea elevi. În realitate numărul profesorilor de sprijin este insuficient. Aşa că, timp de un an nimeni nu l-a ajutat pe copil, învăţătoarea nefiind pregătită să facă faţa unor astfel de cerinţe.
„Am fost anul trecut şi la instituţia care se ocupă de asistenţa educaţională pentru a solicita un profesor de sprijin, dar am fost refuzaţi spunându-mi-se că nu este cazul atât de grav, iar profesorii de sprijin sunt foarte puţini şi au fost daţi în altă parte. Acum am fost din nou, dar m-au programat tocmai în decembrie, ceea ce este foarte, foarte târziu. Chiar am nevoie să aibă un profesor de sprijin pentru că la şcoală nu poate să citească la fel de repede ca ceilalţi copii, citeşte foarte greu şi nu este atent în clasă”, adaugă părintele.
La after school, din cauza divergenţelor cu alţi copii, ceilalţi părinţi au ameninţat că-şi retrag copiii dacă băiatul ei nu pleacă de acolo. Aşa că a fost nevoită să-l retragă şi trebuie să facă efortul de a sta cu el acasă în fiecare zi.
„Psihologul şcolar mi-a spus că trebuie să merg eu cu copilul. Probabil sunt foarte ocupaţi deoarece asta spun, că sunt foarte mulţi copii. Eu nu ştiu câţi sunt, dar ar trebui să-şi facă timp să se ocupe de toţi copiii”, mai adaugă femeia care speră din tot sufletul să găsească pe cineva care să-l ajute pe băiat.
Copiii, victimele propriilor părinţi
Psihologul Marieta Căescu de la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Constanţa (CJRAE) spune că „factorul uman este decisiv în integrarea acestor copii cu CES, iar factorul uman nu înseamnă doar învăţătorul de la clasă, ci şi percepţia colegilor asupra acelui copil cu cerinţe speciale şi percepţia părinţilor. În momentul în are un copil intră într-o clasă integratoare, el ar trebui să fie prezentat tuturor ca fiind un coleg care are nevoie de mai multă înţelegere din partea celor din jur, care poate fi ajutat de cei din jur. De multe ori, chiar de la început este prezentat sub forma <<aveţi grijă că e un copil cu probleme>>. Cuvintele <<copil cu probleme>> ridică de la început un zid despărţitor între el şi colectiv”.
Includerea unui astfel de copil într-o clasă dă naştere unor adevărate războaie între părinţi. „Eu nu mai vreau să-mi las copilul la dumneavoastră în clasă pentru că aveţi un copil cu probleme. Şi, presat de acest semnal, că poate pierde elevi din clasă din cauza unui singur copil, începe şi cadrul didactic să bată în retragere deşi prima intenţie a fost să-l ajute. Ştiu că sună cinic, dar câteodată trebuie să vezi dezavantajul cel mai mic”, adaugă Marieta Căescu.
Dar, pe lângă un sistem de învăţământ nepregătit pentru a include şi astfel de copii, psihologul atrage atenţia că şi părinţii celor cu CES pot face greşeli majore atunci când insistă să urmeze o şcoală de masă. „Faptul că nu sunt realişti este în detrimentul lor deoarece îl vor chinui toată perioada şcolară. Copilul acela nu va face faţă cerinţelor din şcoală, se va lupta şi cu rezistenţa mediului pentru că şi mediul îşi dă seama că acel copil nu este de o şcoală integratoare, ci de una specială”.
Şansa acestor copii de a deveni adulţi perfect integraţi în societate este una foarte mare, dar în acest caz rolul familiei este hotărâtor. „Dacă sunt recunoscute aceste probleme ale copilului de către familie şi se opresc din pretenţia absurdă de a face neapărat liceul (de exemplu) şi ar accepta să facă o şcoală de arte şi meserii, ar avea de câştigat şi elevul - că nu mai este chinuit, dar ar avea de câştigat şi societatea pentru că omul acela îşi găseşte un loc de muncă”, mai spune Marieta Căescu.
Cei mai mulţi copii cu CES sunt cei care au tulburări de comportament ce sunt dobândite datorită unui prost management al educaţiei parentale la vârstele mici, sau a unei proaste educaţii morale în familie, ”sunt copii care sunt victimele propriilor părinţi”, conchide psihologul.
Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Asociaţilor de Părinţi , spune că aceşti copii trebuie integraţi, doar că sistemul de învăţământ românesc nu este pregătit pentru acest lucru.
”Conform legii, în clasele în care este integrat un copil cu CES, numărul elevilor trebuie să fie cu 3 mai mic decât într-o altă clasă obişnuită. Lucru care nu se respectă. La fel şi în cazul profesorului de sprijin. Ai dreptul să să-l soliciţi, dar în realitate nu o să-l primeşti pentru că nu sunt suficienţi ”, declară Iulian Cristache.
Soluţia, conform asociaţilor de părinţi, ar fi deblocarea unor posturi pentru angajarea în învăţământ a psihologilor şcolari. Dar, în acest caz, ne lovim de subfinanţarea sistemului de învăţământ românesc.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
