Controverse sfinte celebre. Cum explică preoţii fapte precum incestul lui Lot: „Aşa erau legile acelor timpuri. Biblia nu are răutăţi. Doar oamenii au ochiul rău“

Biblia trebuie citită şi interpretată corect, ţinând cont de legile vremii Foto Shutterstock

În argumentaţia lor anti-religie, cei care combat scrierile Bisericii aduc în discuţie capitole controversate ale Bibliei, cartea care conţine învăţăturile sfinte. Cel mai cunoscut subiect de dezbatere aruncat în luptă este personajul biblic Lot, bărbatul care a reuşit să scape din infernul Sodomei şi Gomorei, dar a fost sedus de fiicele sale, cu care a procreat.

Vestit de doi îngeri să îşi ia familia şi să plece spre Tsoar, Lot din Sodoma îşi pierde pe drum soaţa, care curioasă se întoarce să privească pentru ultima dată spre aşezarea lor cotropită de pârjol. Ignorând sfatul îngerilor de a nu mai privi înapoi, femeia este transformată într-un stâlp de sare. Rămas cu cele două fiice, Lot se ascunde într-o peşteră, unde este sedus, în somn, de fete. Copiii rezultaţi din incest devin întemeietorii popoarelor moabit şi ammonit.

Cum să urmăm atunci Biblia dacă aceasta conţine pilde de acest gen? Şi de ce să fie greşelile noastre pedepsite mult mai aspru decât faptele împotriva firii ale unor personaje biblice? Sunt păcatele lor mai mici decât păcatele muritorilor de rând? Este o altă unitate de măsură, preferenţială, pe care o predicp Biserica?

Părintele Eugen Tănăsescu de la Arhiepiscopia Tomisului, blogger „Adevărul“, explică de ce aceste rânduri au fost consemnate în cărţile sfinte şi cum trebuie abordate faptele relatate. „Biblia nu ne prezintă un Dumnezeu nedrept, ci doar faptul că ochiul rău poate vedea rău chiar şi pe cele bune sau drepte“, spune părintele Tănăsescu.

Preotul ortodox discută elementele de bază ale celor două Testamente, despărţite major de apariţia, existenţa şi miracolul Învierii lui Iisus Hristos.   

„În timp ce Noul Testament este o lume a dragostei, iertării şi îndreptării, Vechiul Testament pare o lume a răzbunării, crimei şi imoralităţilor. Ar fi greşit însă să evaluăm lumea de dinainte de Hristos prin prisma principiilor Noului Testament, contemporane cu noi. Trebuie să ţinem cont de contextul de atunci, care se defineşte prin două mari coordonate: legea acelui timp şi situaţia poporului ales“, arată preotul Tănăsescu, blogger Adevărul.

În primul rând, părintele Eugen Tănăsescu vorbeşte despre cutumele acelui timp, pe vremea când s-au petrecut faptele relatate în Vechiul Testament. Spre exemplu, Lot face parte din istoria Genezei, cu care începe Vechiul Testament.

„Legea din acel timp trasează contextul acelor vremuri. Sfântul Pavel atrage atenţia unui principiu actual şi azi: până nu apare o lege, nimeni nu poate fi acuzat de încălcarea acelei legi. Prin urmare, atunci când analizăm faptele ce astăzi ni se par nedrepte, trebuie să le raportăm la contextul legii din acel timp.

De pildă, incestul este astăzi o imoralitate, dar până la Moise nu a fost, pentru că şi firea umană avea alte caracteristici, iar neamul omenesc trebuia să se înmulţească. Observaţi că pe măsură ce scade durata de viaţă (de la 900 de ani pe vremea lui Adam şi Noe, până la 600 ani în timpul lui Sem şi doar 175 ai lui Avraam şi 110 ai lui Iosif), invers proporţional creşte gradul de rudenie minim dintre soţi.

În paralel şi cercetătorii au demonstrat pe baza ADN-ului mitocondrial că toţi oamenii de azi provin dintr-o femeie-strămoş comun, denumită Eva mitocondrială, ceea ce constituie o demonstraţie ştiinţifică a faptului că primii oameni nu cunoşteau limitările genetice ale incestului“, arată preotul ortodox.

În al doilea rând, lucrurile nu pot fi judecate ad litteram, dacă nu ne aplecăm asupra studierii unor concepte din istoria religiilor. „Celelalte lucruri din Vechiul Testament aparent imorale pentru noi astăzi se pot înţelege ţinând cont de situaţia poporului ales. Este binecunoscut faptul că deşi păcatul pusese stăpânire pe întreaga umanitate, Dumnezeu a promis că va găsi o cale de a îndrepta lucrurile. Pentru aceasta, după apariţia neamurilor şi răspândirea omenirii pe pământ, Dumnezeu îşi alege un popor, pentru ca acesta să păstreze o minimă lege morală (prin Decalog), care să constituie şi o cale către Noua Lege, a Noului Testament“, afirmă părintele Tănăsescu.

Lot şi familia sa fugind din Sodoma - pictură de Rubens FOTO ro.wikipedia.org

Lupta pentru moralitate începe cu lupta pentru supravieţuire. Poporul ales al Israelului trebuie să-şi asigure întâi casa, apoi să-şi construiască biserica. „Acest popor se afla în mijlocul unei lumi prăbuşite moral, erau necesare două condiţii: poporul ales să aibe un loc propriu de vieţuire şi să nu fie atins de imoralităţile din jur. În primă fază, poporul ales trece printr-o serie de războaie cu celelalte popoare, pentru a se stabili în propria ţară. Apoi, într-o lume bântuită de războaie de cucerire şi de întemeiere a unor imperii, urmează alte lupte ale poporului ales, care trebuiau să-i păstreze atât identitatea, cât şi moralitatea (mai ales că evreii au cunoscut şi perioade de robie sub egipteni, babilonieni sau romani)“, declară Tănăsescu.

Despre cât de dreaptă este lumea şi cât de corectă este judecata există o practică de mii de ani, în care normele ideale şi mai ales aplicarea lor perfectă şi-au dovedit neputinţa. Ceea ce ni se pare nedrept astăzi ar putea fi o mare încercare, din care să iasă la iveală puteri nebănuite şi calităţi adormite în fiecare individ.

„Războaiele şi crimele Vechiului Testament ne par astăzi nedrepte, dar să nu uităm că şi epoca de după Hristos a cunoscut războaie nedrepte, ce au necesitat scoaterea armei pentru apărare. De asemeni, deşi se întâmplă la o scară total diferită, şi astăzi umanitatea practică pentru liniştea socială, pedepsirea celor răi, nu până de mult existând chiar şi pedeapsa cu moartea.

Prin urmare, atunci când analizăm istoria umanităţii, trebuie dă nu pierdem din vedere contextul timpului respectiv. Altfel, o să cădem în greşeala caracteristică semidocţilor, de a crede că un tratament dureros are scopul de a-i chinui, când în realitate are menirea de a-i vindeca“, conchide părintele Eugen Tănăsescu.

Vă mai recomandăm:

Cele mai frumoase învăţături ale Bibliei despre iubire, cea care „nu cade niciodată“: „Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte“

„Fericiţi cei săraci cu duhul“, „Crede şi nu cerceta“, „Cere şi ţi se va da“ - înţelesurile ascunse ale Bibliei. Cum să fii cu adevărat „fiul Tatălui tău“ - explicaţiile preoţilor

Chiar ne bate Dumnezeu? Explicaţiile preoţilor pentru pedeapsa divină şi cum a schimbat Noul Testament răzbunările crunte ale Domnului