Constanta: Portret / Mihaela Burlacu aduce opera pe scenelede la sate

Funcţionar public şi autoare a patru cărţi, angajata Direcţiei pentru Culte, Învăţământ şi Sport,îi însoţeşte pe artiştii de operă în satele constănţene.

Angajată a Consiliului Judeţean de aproximativ doi ani şi jumătate, Mihaela se declară cea mai fericită de la demararea „Programului Social Cultural Educativ la Sate“.

Una dintre atribuţiile Mihaelei este de a-i însoţi pe soliştii Teatrului Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski   pe scenele căminelor culturale la sate. „Artiştii sunt dotaţi cu o pianină şi interpretează diverse arii şi opere celebre, iar oamenii sunt pur şi simplu fascinaţi“, spune Mihaela. „M-am născut într-o familie de oameni simpli, ţărani strămutaţi la oraş cu forţa“, povesteşte Mihaela.

Moştenire de familie

Ea spune că munca din mediul urban nu i-a schimbat părinţii, care şi-au păstrat autenticitatea oamenilor de la ţară. Tânăra scriitoare are trei surori şi spune mândră că fiecare dintre ele a urmat cursurile unei facultăţi. „Eu şi sora mea cea mai mică am făcut parte din generaţia decreţeilor, însă toate am făcut facultatea la Bucureşti, aşa cum îşi doreau părinţii“, îşi aminteşte Mihaela.

Funcţionara publică nu are amintiri frumoase legate de copilărie. „Îmi amintesc de imensele cozi la alimente şi peştele congelat“, spune ea. Şi-a găsit refugiul în cărţi şi crede că singurul aspect pozitiv al acelor ani este că a citit, uneori chiar şi la lumina lumânărilor. „Am citit enorm, m-am refugiat în universul cultural al cărţilor“, mărturiseşte Mihaela.

A urmat cursurile Liceului Spiru Haret din Tulcea şi a fost admisă la Academia de Studii Economice din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1993. Mihaela îşi aminteşte că Revoluţia a surprins-o chiar în sediul ASE. „Am umblat aiurea pe străzi cu colegii de facultate, am trăit spaima, dar şi bucuria că mă aflam în mijlocul acelor evenimente. Am avut şi oameni dragi mie care nu au mai apucat sfârşitul acelor zile cumplite“, spune femeia.

Scriitoarea-economistă

În jurul vârstei de 26 de ani, Mihaela s-a angajat ca expert contabil şi evaluator. „O dată cu trecerea timpului, simţeam că îmi lipseşte ceva. Abia când am devenit scriitor, am înţeles ce lipsea în viaţa mea“, îşi aminteşte Mihaela. A început să scrie la 37 de ani, după ce a divorţat. Primul volum al scriitoarei a fost publicat în anul 2006 şi a purtat titlul de „Te iubesc e prea puţin“.

În urmă cu trei ani, a bătut la uşa Uniunii Scriitorilor din Dobrogea, unde l-a găsit pe Ovidiu Dunăreanu, preşedintele de atunci al instituţiei. Munca Mihaelei a fost răsplătită după trei luni, cu „Premiul de debut“ din anul respectiv. Au urmat şi alte premii, astfel că anul următor a fost răsplătită pentru cărţile „Rugaţi-vă pentru îngerii ascunşi“ şi „Decalogul tăcerilor albastre“ în anul 2008.
 

Mihaela a primit chiar anul acesta cel mai recent premiu, o distincţie naţională pentru un eseu cu tema „Cea mai fericită femeie din lume“, decernat de revista de cultură „Fereastra“.

Citiţi mai multe în !