Constanța: Pentru ei Crăciunul ar însemna un loc de muncă
0
Cristian Remus (35 de ani) a fost concediat la scurt timp după ce a aflat că va deveni tată. Săptămâna aceasta vă prezentăm cazul lui Cristian Remus, un bărbat în floarea vârstei căruia angajatorii îi spun să caute de lucru după Sărbători.
Din cauza problemelor, bărbatul a ajuns la psihiatru şi a fost diagnosticat cu „tulburări mixte de personalitate“. Medicul i-a prescris tratament, dar de două săptămâni n-a mai avut bani nici măcar pentru medicamente. „Mă simt rău, din ce în ce mai rău. Sunt zile în care mă doare capul încât îmi vine să urlu. Mă doare şi inima, nu mai ştiu ce să fac. Noaptea nu dorm, mă gândesc numai cum să găsesc un loc de muncă“, povesteşte Cristian.
Fiecare zi începe la fel - gândindu-se la ce porţi să mai bată să caute un loc de muncă. A fost în satele vecine, şi la Constanţa, şi la Mangalia, la Şantierul Naval Daewoo. Şi-a încercat norocul la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă. „Nicăieri nu m-au primit. Toţi mi-au spus să vin după Sărbători. Ce Sărbători vor fi pentru mine? Noi nici măcar n-avem ce mânca!“, spune cu deznădejde bărbatul care nu are ajutor de şomaj.
„Când mi-e foame, beau apă!“
Peste două săptămâni trebuie să devină tată. Lavinia, femeia care-i este alături, aşteaptă să nască. Speră să aibă un copil sănătos, deşi n-a putut respecta indicaţiile medicului de familie. N-a făcut nicio ecografie, nu şi-a făcut analizele, fiindcă n-a avut bani.
„Pentru noi fiecare zi e la fel. Mereu mă gândesc ce-o să fac, ce-o să mâncăm. Ştiţi că atunci când mi-e foame beau apă?!“, se plânge gravida. Femeia are doar 19 ani, dar necazurile au maturizat-o. Provine dintr-o familie cu cinci copii. Când era mică, s-a rătăcit în Gara de Nord. Aşa a găsit-o o femeie cu suflet mare, care a crescut-o. Avea opt anişori. Timp de şapte ani, n-a mai ştiut nimic de familia ei naturală. „Părinţii mei sunt foarte săraci, stau într-un sat de lângă Ploieşti şi n-au nici ei ce mânca. Altfel m-ar fi ajutat“, povesteşte ea.
A crezut într-un trai mai bun
Pe Cristian l-a cunoscut la Bucureşti. Şi a crezut că pleacă spre un trai mai bun. O vreme aşa a fost. „Eu câştigam cam 1.400 de lei pe lună. Lucram la Năvodari. Dormeam într-o rulotă acolo şi veneam o dată la două săptămâni acasă, ca să mă spăl şi să-i las bani femeii. Munceam de dimineaţă până seara, dar era bine, că aveam şi noi un ban“, spune el.
Cristian şi Lavinia locuiesc într-o cameră de câţiva metri pătraţi, în casa părinţilor lui, în Ion Corvin. Câteva găini din bătătură sunt singura lor avuţie. Se încălzesc cu o sobă de fier şi ascultă ştirile la radio. N-au televizor. Nici curentul electric nu l-au plătit şi aşteaptă de la o zi la alta să le fie întrerupt.
Se apropie Sărbătorile, dar ei ştiu că în căsuţa sărăcăcioasă din Ion Corvin nu va fi bucurie.
Cristian şi Lavinia se gândesc cu strângere de inimă cum vor reuşi să-şi crească primul copil, care se va naşte peste câteva săptămâni. fotografii mihai ciobanu. De Sărbători, căsuţa sărăcăcioasă ar putea rămâne şi fără curent din cauza facturii neplătite. Cea mai mare greutate este în sufletul bărbatului.
Se încarcă comentariile...
