Constanţa: Adrian Lupu, căpitanul salvatorilor de vieţi omeneşti

Adrian Lupu şi-a dedicat viaţa meseriei de a-i smulge din braţele morţii pe cei aflaţi în pericol de înec. Căpitanul navei salvatoare „Opal" a intrat în „breaslă" de 17 ani, iar de opt ani conduce unul dintre echipajele de intervenţie al Agenţiei Naţionale de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare.

Turişti, marinari, bolnavi în stare critică la bordul navelor, toţi au de ce să-i mulţumească lui Adrian Lupu. În misiunile sale câştigă, de cele mai multe ori, lupta cu moartea. Atunci când o pierde, nu abandonează: încearcă măcar să le ofere familiilor consolarea de a-şi îngropa creştineşte dispărutul.

Carieră

A fost predestinat să îmbrăţişeze, într-o formă sau alta, o meserie care să aibă legătură cu Marea Neagră. „M-am născut la marul mării, îmi place marea, am marinari în familie. Îmi amintesc că prima dată am pus piciorul pe o navă când eram mic. Părinţii mei m-au dus la o excursie pe Dunăre, cu un pasager vechi", zâmbeşte Lupu.

Primul loc de muncă la bordul unei nave a fost cel de electrician. Ulterior a urmat un curs de formare prin care a devenit ofiţer maritim portuar. După opt ani de misiuni a ajuns comandantul uneia dintre navele cu ajutorul cărora, nu de puţine ori, au fost salvate vieţile oamenilor aflaţi la un pas de înec: Opal.

„Este o navă de salvare şi căutare şi are ca zonă de acţiune 60-80 mile în larg. Are tot timpul un echipaj de serviciu care este alarmat de către dispecer, în caz de nevoie. De regulă intervenim în cazuri de ambarcaţiuni în derivă, persoane dispărute de la bordul navelor sau preluăm persoane care se îmbolnăvesc la bordul navelor şi au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă", a spus căpitanul.

Prima misiune

Adrian Lupu a „trăit" emoţiile primei misiuni ca ofiţer de punte la bordul salvatorului „Viteazul", acum casat. „Trebuia să remorcăm un pescador rămas fără propulsie şi asta pe o mare agitată de 4-5 grade. Misiunile în sine toate sunt periculoase. Oricând pot apărea, chiar şi la nava salvatoare, defecţiuni tehnice, probleme cu propriul personal sau cu salvaţii", ne-a explicat Lupu.

A salvat atâtea vieţi încât nici nu poate să le numere. De unii îşi mai aminteşte, de alţii nu. „În 2002 am fost chemaţi cu nava «Albatros» în ajutorul unei ambarcaţiuni turceşti «Deniz». Plecase pe mare având la bord 17 adolescenţi, deşi ambarcaţiunea era din lemn şi destul de şubredă. Îi avertizasem să nu plece pentru că vine furtuna dar nu ne-au ascultat. Li s-a oprit motorul şi au cerut ajutor. Cinci ore ne-am chinuit să îi aducem la mal. Vântul îi împinsese în larg, la aproape 12 mile marine, şi când încercam să remorcăm vasul se rupeau balustrăzile, de veche ce era. În tot acest timp părinţii adolescenţilor ne aşteptau cu sufletul la gură", îşi aminteşte căpitanul.

Nu se aşteaptă la recunoştinţă din partea celor pe care a reuşit să-i scape înainte să se înece dar îl deranjează atitudinea celor care nu ăi respectă munca. „În urmă cu aproximativ un an ne-am dus să căutăm un înotător, semnalat ca fiind dispărut, în zona Midia. Ne apucasem de căutări împreună cu Poliţia de Frontieră. Două ore mai târziu am aflat că înotătorul dispărut bea bere liniştit la o tersasă din Năvodari. Cei care fac astfel de glume nu înţeleg nici cheltuiala nici stresul la care ne supun. Chiar ne implicăm şi chiar ne dorim să găsim persoanele pe care suntem trimişi să le căutăm, fie şi pentru a le reda familiilor ca să le îngroape creştineşte", ne-a explicat Adrian Lupu.

Cea mai inedită experienţă din cariera sa de până acum a trăit-o într-o vară când a fost trimis să salveze doi turişti care ajunseseră cu o hidrobicicletă în larg şi ceruseră ajutor, după ce fuseseră împinşi de curent în larg. Lupu a fost postura de a salva nu numai turiştii îngroziţi dar şi pe salvamarul care răspunsese primul apelului şi care ...nu ştia să înoate.

Citiţi mai multe în !