Constanta: Adela Borcănea îşi împarte timpul între creşă şi karate

O fetiţă care doreşte să se considere mai mare decât este, care mereu doreşte să se îmbrace frumos, o fetiţă care poate este un pic mai matură decât ar trebui să fie un copil de trei ani şi jumătate.

Când intri în clubul CS Karate Dinamic Constanţa, atenţia îţi este atrasă imediat de o fetiţă blondă cu ochi albaştri care se antrenează alături de ceilalţi copii. Îmbrăcată în kimono ca toată lumea din sală, Adela se străduieşte să execute figurile aşa cum poate. În pofida vârstei fragede pe care o are, numai trei ani şi jumătate, fetiţa impresionează prin siguranţa, tăria de caracter şi ţinuta pe care le afişează.

Timpul Adelei se împarte între creşă şi sala de karate, două locuri care o fac mereu să fie activă, să înveţe lucruri noi, să le repete pe cele ce le ştie deja. Îi place să fie băgată în seamă, să arate ce ştie şi ce a învăţat, este un copil care începe să înveţe ce înseamnă competiţia şi totuşi un copil care visează mult.

Îşi selectează cu mare atenţie prietenii

„Face karate dinainte de a se naşte“, spune mama ei, Mihaela Borcănea, multiplă campioană şi sensei la clubul Dinamic. Adela ştie că toţi practicanţii de karate nu trebuie să uite niciodată că în acest sport scopul final nu este victoria sau înfrângerea, ci acela de a îmbogăţi şi înnobila caracterul celui care-l practică.

Este o fire timidă la început, ruşinoasă cu restul lumii, un copil care mai întâi îşi analizează şi selectează partenerii de discuţie şi de joacă. Adela Borcănea este un copil normal, atras de poveşti, desene animate, culori, jocuri şi alte multe lucruri specifice vârstei. Când nu are chef să se antreneze sau oboseşte, îşi ia cariocile şi creioanele şi începe să deseneze chiar în mijlocul sălii.  Nu-ţi arată ce ilustrează micile ei desene decât dacă te cunoaşte şi dacă s-a împrietenit cu tine. 

Mica Sirenă şi Ariel sunt confidentele ei

Diferenţa dintre ea şi ceilalţi copii - spune Mihaela, mama ei - este pasiunea faţă de sirene, căluţi şi pixuri/creioane (are colecţii din fiecare). Îi place foarte mult să deseneze, să spună poezii şi să vorbească în continuu despre orice îi atrage atenţia. Îi place mult să povestească, povestea ei preferată este Mica Sirenă.

Are acasă două păpuşi Ariel (una cât ea de mare, primită de la copiii de la karate şi una mai mică) cărora le povesteşte mereu una din cele trei serii apărute cu respectiva carte. Se sfătuieşte mereu cu „şefa“ sirenelor şi are grijă de ea, dorindu-şi chiar să-şi vopsească părul roşu exact ca ea atunci când va creşte mai mare.

Recunoaşte oriunde steagul României

O altă pasiune a Adelei este karate-ul. Micuţa vine la antrenamente dinainte de a se naşte. Deşi era însărcinată în şase luni, Mihaela Borcănea participa la competiţii. Prima ei plecare la un concurs a fost însă la vârsta de trei luni, pentru că mama nu avea cu cine s-o lase acasă.

A învăţat să strige împreună cu toată galeria „Hai, România!“, iar primele culori pe care le-a învăţat au fost roşu, galben şi albastru. Recunoaşte oriunde steagul României şi adoră să îl poarte. Are chiar şi ea o medalie câştigată la un concurs, o medalie de bronz şi acum aşteaptă următorul concurs, unde îşi va însoţi părintele.
Vine de plăcere la antrenamente şi se străduieşte să facă totul cât mai bine. Numără în japoneză aproape mai bine decât în română, ştie anumite comenzi, iar unele denumiri de tehnici le mai stâlceşte sau chiar le inventează.

Pasionată de fotografie

În afară de artele marţiale, Adela este atrasă şi de arta fotografică. Fetiţa a învăţat foarte repede să încadreze oameni şi peisaje în poză şi se amuză teribil de pozele  pe care le face. La mondialele de la Odessa (Ucraina), Adela a făcut cele mai multe poze delegaţiei din Constanţa. Pozează orice şi pe oricine, dar îi place să fie, la rândul ei, pozată.