Comoara lui Nicolae Tonitza, ascunsă după straturi de funingine într-o veche biserică a Constanţei GALERIE FOTO

Comoara lui Nicolae Tonitza, ascunsă după straturi de funingine într-o veche biserică a Constanţei GALERIE FOTO

Opera lui Tonitza este degradată de fumul sobelor și lumânărilor

Biserica ”Sfântul Gheorghe” din centrul Constanței este singura din Dobrogea pictată de Nicolae Tonitza. Valoare picturii, chiar și degradată de fumul de la lumânări și tămâie, este inestimabilă, biserica fiind inclusă în patrimoniul național.

Ştiri pe aceeaşi temă

În 1915, preotul Nicolae Paveliu iniția construcția celei de-a treia biserici din Constanța, pe atunci un oraș în plină extindere. La acel moment în Constanța nu erau decât două lăcașe de cult ortodoxe: catedrala ”Sfinții Petru și Pavel” și biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, ultima fiind construită tot la inițiativa lui Paveliu.

Click pe imagini pentru galerie foto

Preotul nu a trăit cât să-și vadă dorința transpusă în realitate însă a lăsat Constanței o comoară pe care locuitorii o ignoră. Construcția,  începută în anul 1915 a fost terminată în 1923, întreruptă fiind din cauza primului Război Mondial. Abia după război autoritățile au făcut o ultimă sforțare pentru a da ortodocșilor o biserică, botezată după Sfântul Gheorghe.

”S-a făcut colectă publică. Au contribuit și medici și oameni de cultură dar și lăutari și băcani”, spune preotul paroh Lucian Iulian Săftescu. 

Opera lui Tonitza


Biserica avea să fie pictată abia 12 ani mai târziu, când, Nicolae Tonitza, artist aflat la apogeul carierei sale la acel moment, a fost angajat să o înfrumusețze.

”A avut două ajutoare: pe Constantin Băcalu și Constantin Buiuc. Scenele pictate sunt caracteristice pentru pictura neobizantină. Este însă o pictură în ulei, care durează mult mai puțin decât o frescă”, spune parohul.

Cronicile vremii arată că Tonitza s-a certat cu discipolii săi, a dat în judecată Primăria din cauză că nu a fost plătit și a plecat, lăsând o porține mică neterminată. ”Cred că este vorba despre pictura de la intrare care înfățișează scena Lăsați copii să vină la mine. Se vede că nu este aceeași mână, e diferită”, spune preotul.

Opera lui Tonitza, chiar și așa neterminată, este însă de o frumusețe rară  comparativ cu interioarele altor lăcașuri de cult din Constanța. Pe un fond albastru, nuanță apropiată de celebrul albastru de la Voroneț, figurile sfinților se detașează clar, privindu-i pe cei care admiră direct în ochi.

Petrosin pe opera de artă


”Nu a fost restaurată niciodată, deși se simte o nevoie acută. Mi s-a povestit că doar prin 1970 a fost curățată de funingine, de la de la cornișă în jos. Au folosit apă, dero și petrosin”, povestește preotul.
Pictura este scorojită pe alocuri și degradată de precipitații, din cauză în urmă cu patru ani, acoperișul bisericii s-a stricat, iar ploaia pătrundea prin dreptul turlei principale. Culoarea s-a stins sub povara anilor.

”Și fumul de la sobe și de la lumânări au afectat-o. Există însă o șansă și să fi conservat culorile originale. Nu putem ști, până nu apelăm la un expert”, a explicat preotul. 

Inițiativa sa de a restaura comoara pe care o are în custodie se lovește de pământeasca chestiune a banilor. ”În primul rând trebuie ca un expert să ia probe de culoare, să facă teste, să vadă ce se poate folosi. Repictarea, restaurarea, poate costa mai mult ca o pictură nouă. Iar, pentru o pictură nou, tariful este de 150 de euro/mp”, a declară Lucian Iulian Săftescu.

Comoară inestimabilă

Opera lui Tonitza se întinde în interiorul bisericii pe o suprafață de aproximativ 1000 de metri pătrați.
”Nu i se poate face o estimare. Pot însă să vă spun că ultima pictură a lui Tonitza, de dimensiunea 90X60, a fost achiziționată la licitație pentru suma de 280.000 de euro ”, spune criticul de artă Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanța.

”În anii 1930- 1931Tonitza era în marea sa fază de creație. Tot ce picta, se vindea imediat și de aceea este foarte important că a pictat biserica exact în acea perioadă. Amprenta sa se vede deși pictura bisericească nu îți permite să inovezi în materie de pictură”, a spus Doina Păuleanu.

”Ar trebui într-adevăr să fie restaurată. Orice pictură în aer liber suferă transformări în timp și necesită îngrijiri pentru a reveni la culoarea inițială. Este însă o muncă de durată. Trebuie analizați compușii chimici, trebuie intervenit acolo unde pictura e degradată. Este o muncă care cere răbdare și multă iubire”, a mai afirmat criticul de artă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările