Cine sunt torţionarii lui Gheorghe Ursu. Unul dintre călăii dizidentului a lucrat la SRI până la începutul anilor 2000

Cine sunt torţionarii lui Gheorghe Ursu. Unul dintre călăii dizidentului a lucrat la SRI până la începutul anilor 2000

Marian Pîrvulescu şi Vasile Hodiş Arhivă CNSAS/ Centrul de Conultanţă Istorică

Centrul de Consultanţă Istorică a făcut publice fişele biografice ale celor doi anchetatori ai lui Gheorghe Ursu. Acestea au fost redactate în baza documentelor existente în dosarele profesionale ale foştilor ofiţeri, aflate astăzi la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Vasile Hodiş şi Marin Pîrvulescu, anchetatori de Securitate, judecaţi pentru uciderea inginerului Gheorghe Ursu, au fost achitaţi de Curtea de Apel Bucureşti. Decizia nu este definitivă. Centrul de Consultanţă Istorică a făcut publice fişele lor biografice redactate pe baza documentelor existente în dosarele lor aflate în arhiva CNSAS. 
 
 
Vasile Hodiş
 
De profesie electrician, Vasile Hodiş s-a născut la 8 septembrie 1953 în comuna Tinca, judeţul Bihor. După absolvirea a opt clase în 1968, a urmat liceul industrial pentru construcţii de maşini din Oradea. Încă din perioada studiilor generale, s-a înscris în Uniunea Tineretului Comunist, devenind membru al acestei organizaţii la vârsta de 14 ani. Între anii 1973 şi 1974, a fost electrician la Întreprinderea chimică „Sinteza” din Oradea, iar în 1974 a satisfăcut stagiul militar la Securitate, UM 0764. Cu un an înainte, tânărul electrician a realizat probabil că munca în Securitate reprezintă cariera ideală. Astfel, la 24 octombrie 1973, a solicitat Inspectoratului judeţean Bihor al Ministerului de Interne să-i aprobe înscrierea la „concursul de admitere în şcoala militară a Ministerului de Interne, profil Securitate”. Drept argument central al acestei aspiraţii profesionale indica faptul că prin „munca susţinută”, pe care aprecia probabil că avea să o ducă pentru apărarea regimului comunist, va reuşi să-şi „etaleze calităţile” şi să se împlinească personal şi profesional.
 
"Solicit aceasta pentru că sunt sigur că, prin munca susţinută, voi reuşi să-mi etalez calităţile, cunoştinţele în vederea realizării personale şi profesionale la un nivel superior. În caz că voi reuşi şi voi fi admis în şcoala de ofiţeri, voi dovedi strădanie pentru a fi exemplu de disciplină şi învăţătură”.
 
Admis în anul următor, a absolvit şcoala de ofiţeri de Securitate în 1977, primind gradul de locotenent. În acelaşi an, a fost acceptat şi membru de partid. În anii în care a fost elev al şcolii de ofiţeri de Securitate, era caracterizat drept un ins „sociabil”, „destul de calm”, „echilibrat”, dar care îşi regăsea cu „uşurinţă calmul” atunci când se enerva. Se mai evidenţia că nu „era întotdeauna suficient de ambiţios şi perseverent” dacă nu i se apreciau „rezultatele muncii”. În schimb, aprecierile pozitive îl stimulau şi mobilizau. Între anii 1974 şi 1984, a fost ofiţer al unităţii speciale F – Filaj, pentru ca din martie 1984 să fie transferat la Direcţia de anchete penale a Securităţii, unde i-a anchetat pe cei ce se răzvrăteau împotriva regimului comunist până în decembrie 1989. În perioada în care a lucrat în Securitate, a urmat şi Facultatea de Drept.
   
Din anii în care a fost anchetator penal de Securitate, au rămas mai multe notări de serviciu. Cea despre activitatea sa din 1985, an în care a fost unul dintre anchetatorii lui Gheorghe Ursu, indică unele dintre cazurile în care a lucrat acesta. Se evidenţiază totodată că era pasionat de activitatea sa.
 
"Dînd curs recomandărilor făcute în notarea de serviciu anterioară şi dovedind receptivitate la îndrumările şi orientările în fiecare caz ce l-a avut de rezolvat, ofiţerul a înregistrat progrese evidente pe linia dezvoltării deprinderilor tactice şi metodice necesare lucrătorului de cercetare penală. Ca urmare, a efectuat lucrări a căror calitate corespund nivelului de exigenţă cerut de etapa actuală. Singur sau în conlucrare cu alţi ofiţeri a cercetat cetăţeni străini care au săvârşit fapte infracţionale pe teritoriul ţării noastre şi a participat la documentarea unor acţiuni şi manifestări duşmănoase comise de cetăţeni români. […] În cercetările efectuate a dovedit pasiune şi dăruire militând cu consecvenţă pentru aflarea adevărului în fiecare caz pe care l-a primit pentru soluţionare”.
 
Pe lângă pasiunea arătată în anchetele împotriva „duşmanilor poporului”, Hodiş dovedise anterior că era şi un bun executant al ordinelor. De altfel, în timpul procesului a declarat că doar a îndeplinit comenzile primite. După 1989, a lucrat în SRI până la începutul anilor 2000. Ulterior, a fost director al Direcţiei juridice din Direcţia Vămilor şi apoi al aceluiaşi departament de la Agenţia Domeniilor Statului.
 
Marin Pîrvulescu
 
De profesie lăcătuş montator de locomotive cu abur, Marin Pîrvulescu s-a născut la 24 ianuarie 1940 în comuna Perieţi, judeţul Olt. În 1954, după absolvirea şcolii generale din localitatea natală, a urmat o şcoală profesională cu specific agricol în Caracal. Membru UTM din 1954 şi de partid din 1960, a lucrat între anii 1957 şi 1963 la Depoul CFR Piatra Olt.  În acea perioadă,  a absolvit şi liceul la forma de învăţământ seral. În 1963, a fost recrutat pentru a urma Şcoala de ofiţeri ai MI, depunând la acceptarea în corpul ofiţerilor de Securitate clasicul jurământ al acelor ani. Marin Pârvulescu jura să fie un „luptător dârz, cinstit, curajos, disciplinat şi vigilent”, să-i urască pe toţi „duşmanii” regimului, dar şi să fie pedepsit dacă va încălca acest jurământ:
 
„Jur să fiu luptător dârz, cinstit, curajos, disciplinat şi vigilent, să păstrez cu stricteţe secretul profesional şi de Stat, să păstrez cu grijă avutul militar şi obştesc, SĂ EXECUT FĂRĂ ŞOVĂIRE REGULAMENTELE MILITARE ŞI ORDINELE ŞEFILOR. JUR SĂ URĂSC DIN ADÂNCUL FIINŢEI MELE PE TOŢI DUŞMANII PATRIEI ŞI AI POPORULUI MUNCITOR. Jur să fiu gata oricând la ordinul Guvernului, să lupt pentru apărarea Patriei mele, Republica Populară Română, cu toată dârzenia şi priceperea, neprecupeţind sângele şi viaţa mea, pentru dobândirea victoriei deplinei asupra duşmanilor. DACĂ VOI CĂLCA JURĂMÂNTUL MEU, SĂ MĂ LOVEASCĂ PEDEAPSA ASPRĂ A LEGII REPUBLICII POPULARE ROMÂNE ŞI SĂ-MI ATRAG URA ŞI DISPREŢUL OAMENILOR MUNCII”.
 
După absolvirea şcolii de ofiţeri, a fost numit anchetator la Direcţia de anchete penale a Securităţii. A fost anchetator de Securitate până în decembrie 1989. În perioada şcolarizării, Marin Pîrvulescu a fost iniţiat treptat în activitatea de securist, asistând la mai multe cercetări penale, iar apoi a participat „personal” la cercetarea unor persoane reţinute de Securitate. Era descris drept un elev cu „putere de muncă, organizat” şi „avid de noi cunoştinţe şi modest”. I se recomanda viitorului ofiţer „să acorde mai multă atenţie îmbogăţirii culturii generale”, ceea ce indică lipsurile pe care le avea în acest domeniu. Suplinea această lacună printr-o „pregătire generală de specialitate şi politică” bună.
 
În anii în care a fost ofiţer de Securitate, a absolvit şi Facultatea de Drept. Într-o notare de serviciu din 1986, care se referă însă la activitatea lui Marin Pîrvulescu din 1985, an în care a fost unul dintre anchetatorii inginerului Gheorghe Ursu, se evidenţiază că „a dovedit discernământ politic” în soluţionarea anchetelor, dar şi că a avut de anchetat persoane arestate pentru „acţiuni de propagandă ostilă” şi răspândire de „înscrisuri cu conţinut duşmănos”. „Discernământul politic” în soluţionarea anchetelor ce îi erau repartizate pare să fie una dintre caracteristicile sale. Această însuşire a sa este remarcată de superiorii lui şi în notarea de serviciu pentru anul 1988:  
 
„Participând la efectuarea cercetării la faţa locului într-un caz suspect de diversiune, a contribuit, în mod calificat, la stabilirea cauzelor reale care au determinat producerea evenimentului şi a persoanelor răspunzătoare. Prin tactica adecvată adoptată în cercetarea unor elemente aşa-zis protestatare şi măsurile oportune de finalizare propuse, ofiţerul a dovedit un dezvoltat spirit de orientare şi discernământ politic”.
 
Spre deosebire de celălalt ofiţer de Securitate judecat pentru uciderea lui Gheorghe Ursu, cariera de ofiţer a lui Marin Pârvulescu s-a încheiat la scurt timp după decembrie 1989.
 
Cine a fost Gheorghe Ursu
 
Cum au ajuns să fie achitaţi securiştii care l-au omorât  în bătaie pe disidentul Gheorghe Ursu
 
Gheorghe Ursu este unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi anti-comunişti. Inginer de construcţii, poet şi scriitor, acesta a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă" şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste. A fost arestat la 21 septembrie 1985 pentru că avea în posesie 17 dolari, un caz înscenat de Securitate pentru a nu fi acuzată pe plan internaţional de persecuţie politică. Ursu a fost închis într-o celulă în care ceilalţi doi deţinuţi primiseră ordin de la Securitate să exercite acte de violenţă asupra lui. A murit la 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost ucişi la Auschwitz.
 
Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, susţine, potrivit Ziare.com că decizia de achitare dată de Curtea de Apel Bucureşti în cazul foştilor ofiţeri de Securitate, Mihai Pârvulescu şi Vasile Hodiş, este o incredibilă bătaie de joc la adresa ideii de justiţie în România, dar şi o imensă nedreptate făcută victimelor comunismului.
 
"Sunt stupefiat, efectiv. E o incredibilă bătaie de joc la adresa ideii de justiţie în România. E cu adevărat tragic că, la 30 de ani de la eliberarea de dictatură, iată Securitatea mai poate încă să influenţeze în aşa măsură oameni din justiţie - şi care le fac încă jocul. E o imensă nedreptate şi la adresa victimelor comunismului, a celor care s-au opus lui Ceauşescu.
 
Orice judecator, orice om de bună credinţă i-ar fi condamnat. Sunt sute de probe - mărturii, documente ale Securităţii, acte medicale care demonstrează fără vreun dubiu că aceşti oameni l-au torturat pe tatăl meu, torturi care au dus la uciderea lui. Şi nu numai atât - că au făcut-o cu intenţie, la ordin de sus, de la vârful ierarhiei dictaturii Ceauşescu", a spus Andrei Ursu, citat de Ziare.com.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: