Cine a fost sfântul numit „Homer al oratorilor“. A interzis luxul preoţilor, recomandând o viaţă modestă
0
Teologii spun că „Homer al oratorilor” predica oamenilor depăşind uneori chiar şi două ore. A lăsat în urma sa o vastă colecţie de scrieri.
Sfântul Ioan Hrisostom, cunoscut de către credincioşii Bisericii Ortodoxe şi ca „Gură de Aur”, s-a născut în Antiohia în perioada anilor 344/354 şi a murit în anul 407. A fost patriarh al Constantinopolului şi unul din cei patru mari Părinţi ai Bisericii şi singurul care aparţine Şcolii din Antiohia.
Ioan a studiat filosofia, sub îndrumarea lui Andragatiu, iar retorica a studiat-o cu Libaniu, un vestit sofist al vremii. „La vârstă de 18 ani, Meletie Mărturisitorul, conducătorul Bisericii din Antiohia, atras de calităţile intelectuale şi spirituale deosebite ale tânărului Ioan, îl ia în anturajul sau. Se pare că Meletie a fost cel care l-a botezat, în acest răstimp, el studiază teologia sub îndrumarea lui Diodor din Tars”, se arată în „Dicţionarul enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu” al profesorului Remus Rus.
Meletie îl hirotoneste diacon în anul 381. După acest eveniment, Ioan elaborează tratatul său „Despre preoţie.”
„După moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului (+397), împotrivă voinţei sale, Ioan este ales urmaşul acestuia. Este adus în capitală din poruncă împăratului Arcadiu, iar Teofil al Antiohiei a fost obligat să-l hirotonească episcop, la 26 februarie 398”, se mai spune în lucrarea profesorului Remus Rus.
Primele măsuri pe care le ia noul episcop constau în renunţarea la luxul de la reşedinţa episcopală, introduce un trai modest, monahal, iar bogăţiile aflate aici le foloseşte spre a-i ajută pe cei săraci şi nevoiaşi şi pentru spitale.
De asemenea, interzice preoţilor să folosească darurile pentru cei săraci în propriul lor interes, iar călugăriţelor şi diaconeselor să locuiască la clerici.
Toate aceste măsuri i-au atras multe antipatii din partea unor episcopi care au început să uneltească împotriva lui. Într-un final, Ioan este trimis în exil unde şi moare în 14 septembrie 407 la Comana în Pont.
După trei decenii, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse la Constantinopol şi aşezate în Biserică Sfinţii Apostoli.
Ioan Gură de Aur a rămas în patristica ortodoxă ca unul dintre cei mai mari teologi şi autor de opere care cuprind omilii (predici), tratate şi scrisori.
Predicile sale sunt cele mai vaste, tratând teme atât de interpretare a Bibliei, cât şi de dogmatică, morală creştină, cuvântări ocazionale sau la sărbători. „ A fost distins cu titlul de învăţător şi sacerdot universal, iar pentru măreţia şi splendoarea cuvântului său i s-a dat numele de Hrisostom, adică Gură de Aur, încă din secolul al VI-lea”, spune Remus Rus.
În urma Sfântului Ioan Gură de Aur a rămas şi rânduiala Liturghiei care-i poartă numele, slujbă care se oficiază în toate bisericile ortodoxe din lume.
„Cuvântul a fost vocaţia şi dorinţa sa arzătoare şi cea mai pură măreţie. Contemporanilor săi le plăcea deja să spună: Şi din gura sa ieşeau cuvinte mai dulci ca mierea. Toate secolele creştine au confirmat acest elogiu. A fost numit Homer al oratorilor. El cunoştea regulile artei oratorice încât nici un scriitor grec creştin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste reguli le aplica cu cea mai mare libertate”, spune şi preotul Liviu Petcu, citat de Doxologia.ro.
Pe aceeaşi temă:
Cine au fost femeile din viaţa lui Iisus. Ce spune Biserica despre ele
Se încarcă comentariile...
