Cea pură, cel viteaz, cel drept

Să recapitulăm ce „cadouri“ am primit în ultima vreme de la semenii noştri, ce fapte bune au mai făcut ei, aici, în partea asta de sud-est a ţării.

În aşteptarea naşterii pruncului Iisus, maica stareţa de la Tăricenii de Bărăgan a preacurvit cu preotul de la Amara ori cu paznicul de la mănăstirea ei. Deşi certitudinea paternă lipseşte, din fuga părinţelului din calea presei se poate deduce cine este tatăl. Nici mama n-a fost mai brează: a vrut să-şi abandoneze gemenele, ca pe primul său născut pe care l-a lăsat undeva prin Moldova ei natală.

Apoi un militar tânăr din Medgidia, cu rude respectabile, loveşte un musulman de-al lui cu maşina şi-l lasă să zacă în noapte, pe marginea drumului de la Valea Dacilor. Bietul om a murit ca un câine, în agonie, devorat literalmente de câini, în timp ce bravul şofer dădea fuga să-şi repare maşina şifonată de impact. 

Şi pentru c-am fost cuminţi, am primit şi-un desert: o şedinţă foto sexy la Liceul Decebal din Constanţa. Acolo o adunare deşucheată a pus de nişte fotografii erotice în sala de clasă: pe catedră, pe sub catedră, pe bancă, la tablă. Trioleta fotomodel - fotograf - profesor de sport complice (cel care a ţinut „de şase“ la uşă) a încarnat fanteziile de adolescenţi întârziaţi care visează să fie şi ei nişte jean moneţi.

Astfel că, în prag de Sărbători, ce ne-am mai putea dori de la Moş Crăciun? În primul rând, nişte curăţenie sufletească şi feţe bisericeşti cuvioase la care să nu devină penibilă spovedania noastră naivă. Ne-am mai ruga pentru pace şi pentru oşteni viteji care să ne apere atunci când vor fi vremuri de restrişte. Şi ne-am mai dori nişte lecţii bune de viaţă şi profesori pentru care şcoala nu este un budoar bun de tăvălit principii.

Am dori, în concluzie, ca instituţiile în care românii încă au încredere - Biserica, Armata şi Şcoala - să îşi recâştige prestigiul de stâlpi ai societăţii, pe care să ne rezemăm fiinţa naţională ostenită de vicisititudini.

Şi să nu-mi spuneţi că este o dorinţă candidă: ştim că sistemul este plin de impostori, dar vrem să credem în personaje-model gen preoţi, militari sau profesori, aşa cum ne place să credem că Moş Crăciun există.