Ce semnifică fiecare duminică dinaintea Postului Mare. Îndemnul Mântuitorului: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii“

Ce semnifică fiecare duminică dinaintea Postului Mare. Îndemnul Mântuitorului: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii“

FOTO: Arhivă

Cele patru duminici care preced începutul Postului Paştilor sunt considerate de către teologi ca fiind „pregătitoare”. Fiecare dintre ele transmite un mesaj creştinilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

În anul 2019, sărbătoarea Învierii Domnului (Paştile) va fi pe 28 aprilie, iar începutul Postului Paştilor va fi pe 11 martie. Aşadar, înainte de începerea celui mai lung şi aspru post, Biserica Ortodoxă a fixat patru duminici speciale, fiecare având o anumită semnificaţie şi un anumit scop pentru pregătirea omului în vederea intrării în Postul Mare.

Prima duminică este cea a Vameşului şi Fariseului. În Evanghelia de la Luca (18, 9-14) se vorbeşte despre doi oameni, un fariseu şi un vameş, care mergeau la Templu pentru a se ruga.

„Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuiala din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcă¬tosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”, se arată în biblie.

Arhiepiscopul Irineu de la Alba Iulia subliniază, într-o cuvântare, că prin această pildă, Iisus Hristos condamnă păcatul mândriei fariseilor, „care se cred pe sine drepţi şi dispreţuiesc pe semenii lor. Punându-ne în faţă două portrete diferite, două moduri de comportare: vameşul şi fariseul”.

De altfel, tema Evangheliei este păcatul mândriei care poate fi combătut prin smerenie.

Următoare duminică, cea a Fiului Risipitor (Luca 15,11-32), le prezintă credincioşilor o altă parabolă spusă de Iisus, în care un fiu îşi cere partea sa de avere de la părinte, pleacă în lume unde averea se risipeşte, ajunge să fie slugă, apoi decide să se întoarcă la părintele său şi să-şi ceară iertare.

„Parabola fiului risipitor ne arată cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru omul ticălos. Fiul risipitor, după ce a rătăcit îndelung în ţara păcatului, flămând şi zdrenţuros, se hotărăşte să vină acasă. Tatăl din Evanghelie, care-L închipuie pe Dumnezeul îndurărilor, îşi primeşte fiul cu mare bucurie. Dacă păcătosul se căieşte din adâncul inimii sale şi se trezeşte din somnul fărădelegii, el este iertat de Tatăl ceresc. În acest fel, îşi recâştigă cinstea cea dintâi, dreptul de fiu al lui Dumnezeu şi al Bisericii”, spune Arhiepiscopul Irineu.

După smerenie şi căinţă, a treia duminică dinaintea Postului Mare este dedicată  „Înfricoşatei Judecăţi”. În Evanghelia de la Matei (25,31-46) se vorbeşte despre a doua venire a Fiului Omului (Iisus Hristos), de data aceasta în plinătatea slavei sale.

„Se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau…Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau…”, se arată în textul scripturistic.

Sfântul Ignatie Briancianinov spune că această duminică are scopul de a ne „cutremura”, de a ne trezi din nepăsarea faţă de soarta sufletului nostru.

Ultima duminică înainte de începutul perioadei de post este cea a „Izgonirii lui Adam din Rai”, numită şi Duminica iertării sau Duminica lăsatului sec de brânză. Evanghelia care se citeşte în cadrul Liturghiei vorbeşte despre iertarea greşelilor şi despre cum trebuie să se comporte omul atunci când posteşte.

„Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”, se arată în Evanghelia după Matei (6,14-21).

Pe aceeaşi temă:

Cea mai scurtă rugăciune rostită de ortodocşi. „Este ca o armă nucleară“

O ctitorie a Regelui Carol I va fi reabilitată cu bani europeni. Biserica a fost bombardată de turci în anul 1916

Racla cu moaştele unui sfânt care ar fi trăit 360 de ani, adusă din Ucraina la Constanţa. Ar fi murit abia după ce l-a ţinut în braţe pe pruncul Iisus

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: