Cât de rău s-au panicat românii după invadarea Cehoslovaciei: sume uriaşe retrase de la CEC, muncitori fugiţi din fabrici, magazine golite de mâncare
0
La sfârşitul lunii august 1968, milioane de români s-au temut că ţara urmează să fie din nou cotropită de URSS. Timp de câteva zile, muncitorii au fugit din fabrici, gospodinele şi-au făcut provizii ca pentru război, s-au retras sume uriaşe de la C.E.C., iar părinţii şi-au luat copiii acasă din tabere.
În noaptea de 20-21 august 1968, forţe militare din Uniunea Sovietică, Republica Democrată Germania, Polonia, Ungaria şi Bulgaria au invadat Cehoslovacia, unde regimul aflat putere lansase un program de reforme dezavuat de sovietici. Regimul lui Alexander Dubček milita pentru o guvernare multipartinică, o libertate sportită a presei şi planuri pentru o federalizare a ţării în două naţiuni. Răspunsul liderilor URSS a fost invadarea ţării cu peste 6.000 de tancuri şi trupe al căror efectiv se ridica la 600.000 de soldaţi.
România, care fusese chemată formal să participe armat la acţiunea represivă, în calitate de membră a Tratatului de la Varşovia, a refuzat „invitaţia“. Dictatorul Nicolae Ceuşescu desfăşura o politică de „derusificare“, tradusă prin mai multe măsuri administrative menite să-i îndepărteze din funcţii pe funcţionarii ruşi infiltraţi odată cu invadarea ţării de către trupele bolşevice, la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, şi se afla într-un conflict rece cu liderii comunişti de la Moscova. La începutul anului 1968, pe 17 februarie, Ceuuşescu pusese în practică o nouă măsură care reflecta îndepărtarea de modelul sovietic, şi anume reorganizarea administrativ-teritorială a României. Se renunţa la raioane şi regiuni, înfiinţate în 1950 după modelul sovietic, şi se revenea la judeţe, vechile unităţi administrative româneşti.
Înarmarea ţăranilor şi intelectualilor
În ziua invaziei sovietice din Cehoslovacia, pe 21 august 1968, Nicolae Ceauşescu a ţinut un discurs public la Bucureşti, unde a criticat acţiunea în termeni neobişnuit de duri. Pentru prima şi ultima dată din istoria regimului comunist din România, 100.000 de oameni au venit de bunăvoie în faţa sediului Comitetului Central şi au ascultat discursul şefului ţării.
Nicolae Ceauşescu, în timpul discursului din 21 august 1968 FOTO Fototeca online a comunismului
Ca urmare a deciziei luate de Ceauşescu, sovieticii au cantonat la graniţele României, în următoarele zile, sute de mii de soldaţi. Drept răspuns, şeful statului român a înarmat populaţia ţării. „Am hotărât ca începând de astăzi să trecem la constituirea gărzilor patriotice înarmate, alcătuite din muncitori, ţărani şi intelectuali, apărătoare ale independenţei patriei noastre socialiste“, anunţa Ceauşescu. Era o măsură fără precedent, majoritatea celor care erau înarmaţi neavând nicio pregătire militară. La 25 august 1968 fuseseră distribuite 60.734 arme, marea majoritate a acestora fiind împărţite în judeţele de la graniţa cu URSS şi Ungaria.
La graniţa de nord-est a României erau masaţi aproximativ 200.000 de soldaţi sovietici, iar la gurile Dunării şi la litoralul românesc staţionau vase de debarcare şi desant. În plus, au existat şi concentrări de trupe maghiare şi bulgare la graniţele acestor state cu România.
Sute de mii de soldaţi la graniţe
Pe fondul acestor acţiuni, întreaga populaţie a României a intrat în panică. Deşi graniţele Cehoslovaciei erau închise, zvonurile curgeau din toate părţile. Cercetătorul Elis Neagoe-Pleşa a scris un articol în „Caietele“ Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în care descrie starea de spirit a românilor imediat după discursul lui Nicolae Ceauşescu, mai ales că unii dintre ei văzuseră cu propriii ochi tancurile de la graniţă. Astfel, într-o notă a Securităţii din 23 august 1968 se menţiona: „Din datele obţinute recent de organele noastre rezultă următoarele aspecte mai importante: 59 turişti care s-au întors din URSS prin punctul de frontieră Albiţa au sesizat şefului P.C.T.F. că în ziua de 22 august, în timp ce se deplasau cu autoturismele proprietate personală pe şoseaua Odesa-Tiraspol, au observat circulând pe ambele părţi ale şoselei mari unităţi de tancuri şi blindate“.
Prezenţa trupelor sovietice fusese observată de unii cetăţeni români şi în Ungaria. Astfel, un şofer arăta că, în noaptea de 21 august, „între orele 24.00-04.00, susnumitul a staţionat pe şoseaua Budapesta-Debreţin, deoarece aceasta era blocată de trupe sovietice care se deplasau către Budapesta, pe două coloane formate din unităţi de tancuri, rachete şi infanterie mecanizată. De asemenea, şoseaua Debreţin-Artano-Budapesta era blocată de trupe sovietice de tancuri, rachete şi infanterie mecanizată“.
Tancurile sovietice care au invadat Cehoslovacia FOTO Getty Images
Fuga de la serviciu şi cozi la magazine
În dosarele Securităţii există mai multe rapoarte care descriu starea de spirit a oamenilor mai ales în zona graniţei cu U.R.S.S. În acest sens, Comitetul Judeţean de Partid Suceava informa conducerea P.C.R. despre faptul că mai mulţi muncitori din Vatra Dornei şi Iacobeni „au părăsit lucrul şi au plecat acasă, motivând că ţara va fi ocupată“.
Încă din ziua discursului lui Ceauşescu, organele P.C.R. din Bucureşti, Arad, Bihor şi Cluj informau conducerea superioară de partid despre faptul că populaţia din zonele respective începuse să formeze cozi la magazine şi să cumpere între 5 şi 10 kilograme de alimente de strictă necesitate cum ar fi zahăr, ulei, făină, orez, pregătindu-se astfel pentru o eventuală situaţie de criză. Fenomenul a surprins autorităţile nepregătite, astfel încât în multe locuri s-au înregistrat deficienţe în livrarea alimentelor.
Românii îşi scoteau banii de la CEC
Rapoartele organelor de partid evidenţiau şi tendinţa populaţiei de a retrage mari sume de bani de la C.E.C. Într-un astfel de document se arăta: „La agenţiile C.E.C. Bucureşti şi alte oraşe continuă să fie mari solicitări pentru retragerea depunerilor“. Situaţia a fost identică şi în zilele următoare: la Dorohoi, în zilele de 22 şi 23 august au fost retraşi 820.000 lei („de zece ori mai mult decât în două zile normale“), iar la Piatra Neamţ 340.000 lei într-o singură zi. Mai mult, în zilele care au urmat, sumele de bani scoase de populaţie de la C.E.C. au crescut din ce în ce mai mult.
Un raport al Secţiei Organizatorice din 27 august 1968 menţiona următoarele: „Un fenomen care creşte în intensitate este retragerea economiilor de la C.E.C. Astfel, în ziua de 26 august a.c., de la unităţile C.E.C. din municipiul Bucureşti s-au retras 20 milioane lei, la Cluj peste 9 milioane lei, în judeţul Bihor 6 milioane lei”. În aceeaşi perioadă, mai mulţi români au depus cereri de emigrare din lagărul comunist.
Disperaţi, părinţii care aveau copiii trimişi în tabere au plecat după ei pentru a-i lua acasă. Aşa s-a întâmplat la Bran şi Dâmbul Morii, dar şi în alte locuri.
Pentru calmarea spiritelor, activiştii de partid au fost trimişi să intervină imediat pe lângă aceşti părinţi, pentru a-i convinge să-şi lase copiii în continuare în tabere.
Pe de altă parte, tot aparatul de partid şi de stat a fost mobilizat pentru a face cunoscută în rândul populaţiei viziunea lui Ceauşescu faţă de invazia ţării vecine. Din acest motiv, mulţi opozanţi ai regimului l-au aplaudat, iar foşti legionari sau deţinuţi politic au ajuns să-l simpatizeze. Partidul Comunist Român a primit o avalanşă de cereri de înscriere. Pentru o perioadă, a fost ridicată cenzura în cazul corespondenţei cu exteriorul, lăsând să treacă doar epistolele în care era criticată intervenţia armată în Cehoslovacia.
Mamaia s-a golit de turişti străini
Doina Caramzulescu, realizator al postului Radio Vacanţa, îşi aminteşte că după invazia Cehoslovaciei litoralul se golise de turişti străini, care s-au îngrămădit în aeroport şi în gară, speriaţi de o eventuală invazie a României. „Am fost la aeroport după câteva zile şi era ceva îngrozitor. Avioane care veneau, care nu veneau, care plecau, care nu plecau. Toţi turiştii dormeau printre bagaje, pe jos. Era o confuzie generală, o disperare generală că nu ştiau ce se întâmplă“, rememorează ea. Pe 21 august 1968, la radio s-a difuzat numai muzică populară românească, nimeni neştiind ce ştiri să dea. „În faţa Radio Vacanţa s-au adunat sute şi sute, dacă nu erau mii de turişti cehi care nu ştiau ce să facă. Noi tăceam şi nu puteam să spunem nimic“, îşi aminteşte Doina Caramzulescu.
La un moment dat, conducerea Radio Vacanţa a primit dispoziţie de la Bucureşti să instaleze un televizor în curtea din faţa postului pentru că urma să vorbească Ceauşescu la prânz. Turiştii au dat buzna. „Nu înţelegeau nimic, dar simţeau că suntem alături de ei şi la sfârşit ne-au luat în braţe şi ne-au sărutat. A fost unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa mea“, îşi aminteşte Doina Caramzulescu.
De ce nu a fost invadată şi România
Istoricul Valentin Ciorbea spune că România a fost în pericol iminent de a fi invadată, sovieticii mobilizând o armată impresionantă la frontierele ţării. Ciorbea spune că răspunsul României a fost trimiterea forţelor armate spre graniţe şi înfiinţarea în grabă a gărzilor patriotice. „Ruşii nu au mai avut curajul să repete ce au făcut în Cehoslovacia întrucât au fost reacţii foarte puternice în Vest. Până şi China a luat poziţie condamnând ceea ce s-a petrecut în lagărul comunist“, crede Valentin Ciorbea. În august 1968, îşi aminteşte istoricul, era student şi se afla în vacanţă la Râmnicu Sărat. „În noaptea aceea (n.r. – a invaziei), ţin minte că a fost o pană de curent în tot oraşul. A doua zi, m-am întâlnit în oraş cu un fost coleg de liceu care ascultase ştirile la un aparat de radio cu baterii. «Şţii ce s-a întâmplat? Au intrat ruşii în Cehoslovacia!», mi-a zis. Eu i-am spus că ruşii au intrat de mult. «Nuu, au intrat acum iar», mi-a spus el“, mai spune Ciorbea.
Se încarcă comentariile...
