Cât au costat statul român aventurile prinţului Carol al II-lea. Regele Playboy, o povară pentru funcţionarii însărcinaţi să-i finanţeze încurcăturile amoroase
0Carol al II-lea a fost supranumit „Regele Playboy“, ca urmare a numeroaselor relaţii pe care le-a avut şi pentru care chiar a renunţat la tron.
Carol al II-lea a purtat coroana pe cap între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940 şi a murit la 4 aprilie 1953 în Portugalia, la vârsta de 59 de ani. În însemnările sale, G.T. Kirileanu, bibliotecar al Palatului Regal (1906-1930), a oferit informaţii preţioase referitoare la o multitudine de evenimente la care a fost martor, în centrul multora situându-se chiar membri Casei Regale.
Printre acestea s-a aflat, în primăvara anului 1921, şi soluţionarea problemelor financiare privind încheierea relaţiei prinţului Carol cu Zizi Lambrino.
Iată un fragment din articolul publicat în „Magazin Istoric“ în numărul din noiembrie 1992.
„22 aprilie. Prinţul Ştirbey îmi arată punctele hotărâte împreună cu generalul Baliff pentru tratările cu Zizi Lambrino, care a primit să stea de vorbă.
Propun câteva mici schimbări şi adaosul punctului 10 cu domiciliul în străinătate.
Iată punctele:
1. La început se va da rentă.
2. Maximum sumei: trei milioane franci francezi.
3. Modalitatea plăţii: a) Printr-o Bancă mare din Paris; b) Pân-la 18 ani ai copilului (Mircea – n.n.) încasează mama, de la 18-25 renta se repartizează în părţi egale între mamă şi fiu; c) La 25 ani se poate ridica capitalul şi anume 1 milion mamei şi 2 milioane copilului, în condiţiunile ce se vor stabili atunci.
4. Plata rentei sau a capitalului se va suprima cu totul în cazul în care d-na Lambrino sau copilul ei ar încerca o acţiune dăunătoare donatorului.
5. În caz de moarte a copilului mama va primi renta de la un milion franci francezi, dacă nu se va căsători. În caz de moarte a mamei, copilului i se va servi rentă de la 2 milioane franci francezi.
6. În caz de căsătorie a d-nei Lambrino se continuă renta cât trăieşte copilul, care va da mamei suma de 800 000 franci francezi.
7. Plata rentei se va face trimestrial. Întâiul trimestru începe din ziua iscălirii actului.
8. În privinţa datoriilor d-nei Lambrino, se va discuta în marginile sumei de 500 000 lei.
9. Bijuteriile care aparţin Coroanei, iar nu principelui Carol, ca şi scrisorile lui, se vor restitui.
10. D-na Lambrino îşi ia angajamentul a-şi lua domiciliul statornic în străinătate.
Actul se va face în mod privat, martori fiind ministrul Casei Regale şi alte persoane însemnate.
Zic: Vezi câte încurcături urmează dacă nu se iau măsuri la timp, ci se lasă boala de se învecheşte.
- Cel puţin dacă şi-ar da măcar acuma seama principele Carol de greşeala sa. Dar el e cu totul inconştient. Tot atât de inconştient este şi în privinţa celeilalte femei cu care a trăit (a făcut şi aceasta un copil?) Martini, Martineanu.
- Boyle i-a făcut dar de nuntă suma de 200 000 lei pe care a dat-o acestei femei, ca să-i cumpere tăcerea.
Diseară, prinţul Ştirbey se duce la Cotroceni ca să arate şi regelui punctele de mai sus.
23 aprilie. Regele nu vrea să fie amestecat în acest act, căci nu vrea să dea prin asta recunoaşterea copilului. De aceea convenţia se va face de către o bancă. Iar cuvintele ,,dăunătoare donatorului” se vor înlocui prin ,,dăunătoare vreunui membri al familiei regale”.
Generalul Condeescu aduce astăzi condiţiile d-nei Zizi şi va primi punctele stabilite mai sus pentru tratări...
29 aprilie. Prinţul Ştirbei e chemat de la Buftea la Cotroceni pentru că regele îşi arată nemulţumirea faţă de g-ralul Baliff că i s-a dat prea mult d-nei Zizi şi că dacă ar fi tratat Basset ar fi apărat mai bine interesele regelui (Văcăreascăi i s-a dat numai 500 000 lei). Prinţul Ştirbey l-a potolit.
5 mai. Generalul Condeescu înştiinţează pe generalul Angelescu că s-a ajuns la înţelegere şi că d-na Zizi, cu fiul şi fratele, au plecat în Moldova, la ţară, spre a nu fi în Bucureşti, la sosirea principelui Carol.
8 mai. Duminica Tomei. Primirea prinţului Carol care vine cu soţia sa de la Atena. La gară, obişnuita neorânduială. Niciun entuziasm”.
În final, înţelegerea a fost parafată prin Convenţia din 14 iulie 1921, prin care Banca Generală a Ţării Româneşti (controlată de liberali) a oferit 500 000 de lei pentru cheltuielile de după divorţ ale Lui Zizi Lambrino, şi a transferat la o mare bancă pariziană un capital de 2 200 000 de franci, din care beneficiara a primit semestrial o rentă de 5%, adică 110.000 de franci francezi. După douăzeci de ani, Zizi Lambrino urma să intre în posesia întregului capital“.
FOTO AP
Sicriul lui Caol, într-o debara
Rămăşiţele lui Carol al II-lea, primul rege născut în România şi botezat în rit ortodox, au fost aduse în ţară în urmă în 2003. El a fost înhumat la Mănăstirea Curtea de Argeş, acolo unde se odihnesc şi restul membrilor familiei regale.
Carol al II-lea a fost înhumat la capela Regilor Portugaliei din mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona, prin bunăvoinţa Guvernul portughez. Timp de mai multe zile, corpul neînsufleţit al lui Carol, îmbrăcat în straie civile, cu o eşarfă a înaltului Ordin „Carol I” petrecută peste umeri, a fost expus pe catafalc în salonul vilei Mar y Sol. Sute de persoane au venit să-i aducă ultimul omagiu. Funeraliile au avut loc marţi, 7 aprilie. La înmormântarea lui au participat „multe foste capete încoronate ale Europei, prinţi, şi oameni importanţi din toată Europa şi chiar din America. Guvernul României, condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, n-a trimis niciun reprezentant.
În 2013, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în România. Meritul îi aparţine lui Teodor Baconschi, care la acea vreme era ambasador al României în Republica Portugheză.
După ce a fost la Estoril, lângă Lisabona, pentru a vedea casa unde Carol al II-lea şi Elena Lupescu, devenită soţie legitimă, şi-au petrecut exilul postbelic, alături de alte capete încoronate din Balcani, sau de familia regală spaniolă, a dorit să viziteze şi mormântul regelui. A mers la Catedrala São Vincente din Lisabona, unde se află necropola Casei regale de Bragança şi unde ştia că trebuie să găsească şi mormântul lui Carol al II-lea. Însă, a fost surprins să constat că sicriul regelui român fusese mutat. „Sicriul se afla într-o nişă cu un aspect obscur, de simplă debara, după 1974, când a fost înlăturat regimul lui Salazar-Caetano, după Revoluţia Garoafelor“, a povestit fostul ambasador pentru „Adevărul de Weekend“.
Cum în 2003 se împlinea jumătate de secol de la moartea lui Carol al II-lea, a propus Ministerului Afacerilor Externe să aprobe demersurile oficiale pentru repatrierea osemintelor regale. „După primirea aprobării, operaţiunea s-a desfăşurat rapid, astfel încât sarcofagul regal a primit onoruri liturgice şi militare lusitane, urmate de transportul cu o cursă specială spre Bucureşti şi reînhumarea în cripta regală de la Curtea de Argeş“, spune Teodor Baconschi.
Consideră că a fost datoria lui să aducă în ţară rămăşiţele pământeşti ale lui Carol al II-lea şi l-a interesat numai dimensiunea naţională a operaţiunii de repatriere: „Mi s-a părut important, în ordinea reconstituirii unei memorii colective judicioase, să particip, ca diplomat român, la această reparaţie simbolică: e firesc ca foştii suverani ai României, cu bunele şi relele lor, să-şi afle odihna veşnică în ţara lor, alături de voievozii noştri din vechime“, subliniază fostul ambasador. Mai mult decât atât, dinastia întemeiată de Carol I şi continuată de Ferdinand Întregitorul, Carol al II-lea şi Mihai I a reuşit să facă România Mare.
Rămăşiţele tatălui lui Mihai I au fost aduse în România la 13 februarie 2003, fiind depuse la Mănăstirea Curtea de Argeş, într-o criptă special amenajată în paraclisul mănăstirii. Fiul său nu a participat la ceremonie, fiind prezenţi doar principesa moştenitoare Margareta şi soţul acesteia. Relaţiile dintre fiu şi tată erau foarte reci. Între tatăl şi fiul stabilit deja în Elveţia singurele legături erau felicitările prin poştă cu ocazia zilelor onomastice.
Moştenirea lui Carol al II-lea
Carol al II-lea nu a fost doar un tată controversat, ci şi un rege discutabil. Teodor Baconschi consideră că nu putem vorbi doar de un „rege playboy“, ci şi de „autocratul inteligent, cultivat, dar fără scrupule pe care istoricii au dreptul moral de a-l evalua în fel şi chip. A domnit peste o ţară adesea nefericită, dar plină de talente şi de resurse, pe care a ridicat-o pe cât posibil la un nivel mai evoluat“, spune el. Regele Carol al II-lea a avut o contribuţie importantă la crearea de noi instituţii ale statului.
De numele Regelui Carol al II-lea sunt legate Arcul de Triumf, statuia ecvestră a Regelui Carol I din Piaţa Palatului, Muzeul Satului, lacurile de la Herăstrău şi Băneasa, Gara Regală Băneasa, Gara Regală Sinaia, Universitatea Naţională de Apărare, primării, universităţi, colegii şi licee, catedrale, biserici şi mânăstiri, multe dintre acestea din urmă în oraşe basarabene.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
