Care este singura zi dintr-un an în care sinucigaşii pot fi pomeniţi în Biserică

Biserica Ortodoxă consideră sinuciderea ca fiind un păcat foarte grav, strigător la cer, deoarece persoana care a făcut acest gest s-a lepădat de Dumnezeu.

În Biblie, Sfântul Apostol Pavel spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?".

La fel, Pravila de la Govora (1640) precizează: „Cine se va ucide singur de bună voie, acestuia să nu i se cânte nici să i se facă pomenirea lui niciodată, iar de va cădea fără voia lui şi va muri, acestuia să i se cânte şi să i se facă pomeniri."

Deoarece Biserica Ortodoxă consideră sinuciderea ca fiind un păcat foarte grav, înmormântarea acestora se face într-o formă diferită faţă de a celorlalte persoane. Preotul rosteşte doar Trisaghionul (Sfinte Dumnezeule – de trei ori) la groapă, care trebuie să fie amplasată undeva la marginea cimitirului.

Cu toate acestea, există o zi în an în care se face pomenirea celor care s-au sinucis. Numele acestora poate fi trecut chiar pe pomelnic, susţin specialiştii.

Această zi este sâmbăta dinaintea Rusaliilor, cunoscută în popor ca „Moşii de Vară”, o zi în care se face pomenirea tuturor celor adormiţi pentru ca şi ei să se poată bucura de darurile Sfântului Duh, a cărui pogorâre este cinstită a doua zi, duminică.

În textele rugăciunilor de pomenire din această zi de sâmbătă a morţilor se amintesc şi cei care au murit „sfâşiaţi de fiare, Hristoase, şi pe care peştii i-au înghiţit, pe care cutremurul, surparea pământului ori prăpastia i-au îngropat … pe cei ce i-au ucis sabia, cuţitul şi focul, izbitura răutăţilor, despicarea stâncilor şi tâlharii, foametea şi ciuma”.

Conform părintelui Lucian Farcaşiu, citat de Ziarul Lumina, „unii teologi ai Bisericii identifică în aceste exprimări liturgice şi pe sinucigaşi, adică pe cei care şi-au luat singuri viaţa, şi pentru care nu se face nicicând rugăciune în lăcaşul Bisericii, exceptând ziua aceasta a sâmbetei moşilor de vară. În accepţiunea acestor teologi, singurul moment din cursul anului liturgic în care se face rugăciune publică şi pentru sinucigaşi este această sâmbătă dinaintea Rusaliilor, ca un pogorământ de la regula bisericească statornicită, rugându-l pe Hristos să-i miluiască, izbăvindu-i şi mângâindu-i în groaza ce-i învăluie în iad, acolo unde sufletul lor se chinuieşte.”

Pentru a explica şi mai bine că în această zi se pot pomeni cei care s-au sinucis, preotul aminteşte şi rugăciunea a cincea de la vecernia (slujbă ţinută sâmbătă seara) plecării genunchilor din Duminica Rusaliilor: „Şi la acest praznic, cu totul desăvârşit şi mântuitor, ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad, dându-ne nouă mari nădejdi că vei trimite uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare".

Aşadar, se arată în sursa menţionată, oamenii pot trece pe pomelnicele din ziua Moşilor de Vară şi numele celor care s-au sinucis, menţionând în dreptul acestora şi modalitatea morţii pentru ca preotul care face pomenirea „să poată să-i diferenţieze pe aceştia de cei adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice”.

Tradiţia „Moşilor de Vară” spune că în vechime se credea că morţii au părăsit mormintele în Joia Patimilor (joia dinainte de Înviere) şi au stat libere 50 de zile. În sâmbăta dinaintea Rusaliilor aceşti morţi se întorc în morminte. Tocmai pentru ca întoarcerea lor să se facă în linişte, oamenii ofereau pomeni consistente din care nu lipseau vasele de lut, cănile sau alte vase umplute cu lapte, apă sau vin. Şi mormintele erau curăţate şi împodobite în acest sens. Se considera că împăcarea sufletului celui care se întoarce la mormânt depinde de pomana bogată pe care rudele o dau pentru el.

Pe aceeaşi temă:

De ce este Biserica, instituţia întemeiată la Rusalii, „una, sfântă, sobornicească şi apostolească“

Cum arată icoana hramului Catedralei Neamului. A fost primită în dar de la Patriarhul Ecumenic