Care este rugăciunea recomandată de Biserica Ortodoxă împotriva bolilor molipsitoare. „E plata răutăţii noastre“

Care este rugăciunea recomandată de Biserica Ortodoxă împotriva bolilor molipsitoare. „E plata răutăţii noastre“

Procesiune cu icoana FOTO Arhiepiscopia Tomisului

Rânduielile bisericeşti cuprind rugăciuni pentru diferite ocazii sau momente din viaţa unui credincios. Multe dintre acestea se regăsesc în cartea numită Molitfelnic. Şi PF Daniel a transmis o rugăciune specială care se citeşte în această perioadă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Molitfelnicul Ortodox cuprinde, printre altele, şi „rânduiala slujbei care se face în vreme de boli molipsitoare şi molime (ciumă, holeră şi altele) către Preasfânta şi de viaţă făcătoarea Treime şi către toţi sfinţii”.

De multe ori creştinii, în vremuri de restrişte, apelează la rugăciunile Bisericii pentru a cere ajutorul divinităţii pentru vindecarea anumitor boli. De altfel, mulţi sfinţi din calendar sunt consideraţi tămăduitori, prin puterea credinţei.

Conform învăţăturii de credinţă ortodoxă, rugăciunea este modul prin care omul intră în legătură cu Dumnezeu, arătându-şi credinţa, nădejdea şi dragostea faţă de Creator.

Pentru cazurile în care oamenii se confruntă cu epidemii, preoţii ortodocşi şi credincioşii au la îndemână rugăciunea patriarhului Filotei, făcută la „boli molipsitoare şi moarte năprasnică”.

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat al îndurărilor, noianul cel nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări şi al bunătăţii, Care aduci multe feluri de bătăi şi de răni asupra neamului omenesc spre folosul lui prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea şi pornirea noastră spre păcat, fiind stăpânită ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu se pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea aleasă a sufletului nostru, opreşte, Te rugăm, această armă ascuţită şi neaşteptată a morţii, adusă asupra firii noastre, ca să nu ne împuţinezi mai mult decât pe toate neamurile, nici să ne dai spre batjocură vrăjmaşilor celor care lucrează cu mintea şi celor care lucrează cu simţurile. S au pustiit cetăţile, s au stricat târgurile; praznicele cele sfinţite şi slujbele şi frumuseţea cântărilor dumnezeieşti, în bună parte, au tăcut; case frumoase şi mari, după cum zice Scriptura, au pierit şi nu este cine să locuiască în ele. Frică şi cutremur a venit peste noi şi negura întunecată a acestei morţi înfricoşătoare ne a acoperit pe toţi. Noi cei vii şi văzuţi nu mai socotim că suntem vii, de frica acestei bătăi înfricoşătoare; nu ne mai încredem nici în noi înşine, bănuind fiecare din noi că are în sine semnul şi rana morţii şi, înainte de moarte, cumplit de frica morţii murim.

Aceasta este plata răutăţii noastre; acesta este sfârşitul cel cuvenit faptelor noastre viclene şi necurate; acestea sunt isprăvile cele rele ale desfrânării, ale nedreptăţii şi ale călcării noastre de jurământ; acest şarpe cu trei capete, înfigând în noi dinţii săi cei veninoşi, ne a adus această stricăciune şi această moarte, după cum zice Scriptura: pentru aceasta vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Pentru care nu putem nici ochii minţii să i ridicăm, nici să ne rugăm curat ca să dobândim mila Ta, fiecare din noi fiind apăsat de greutatea cugetului ca de nişte obezi de fier. Dar nu ne părăsi pe noi cu totul şi, pentru numele Tău cel sfânt, nu strica aşezământul Tău, ca să nu fim lipsiţi de vremea pocăinţei şi a întoarcerii, noi ticăloşii. Ştim că şi această bătaie de moarte cu iubire de oameni ai adus o pentru că, de multe ori făgăduind pocăinţă şi de multe ori minţind, ne am osândit spre tăiere ca şi smochinul cel neroditor. Dar mai ai încă răbdare ca un lucrător iubitor de oameni, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; Cel care ai poruncit ca de şaptezeci de ori câte şapte să iertăm păcatele fraţilor; Care poţi din pietre tari şi neroditoare să ridici fii lui Avraam, pentru că numai Ţie sunt cu putinţă toate cele ce sunt la oameni cu neputinţă, Stăpâne, Iubitorule de oameni. Ca şi prin noi în neam şi în neam să se slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Am greşit, fărădelege am făcut, n am făcut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stăpâne. Am călcat poruncile Tale cele mântuitoare şi făgăduinţele noastre cele sfinţite, pe care le am făcut la Sfântul Botez înaintea marelui Tău jertfelnic şi înaintea îngerilor şi a oamenilor; ne am lepădat de înfricoşătorul sânge al legii prin care ne am sfinţit, socotindu l lucru de nimic şi înjosind harul Duhului şi nebăgând în seamă înfierea cea înfricoşătoare şi mai presus de fire. Toată Scriptura şi legea cea dumnezeiască şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu au fost socotite de noi ca sunet deşert şi vorbe lipsite de fapte; noi, ticăloşii, purtăm numai cu numele şi în vorbe cinstita Evanghelie şi adevăratul creştinism. Mâinile noastre s au nevoit spre toată răpirea şi lăcomia; picioarele au fost grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea şi răutatea, gata a merge şi a călca partea fraţilor şi a mânca pe săraci. Am făcut gura, organul sfintelor rugăciuni şi al cuvintelor, organ de toată ruşinea şi vorba nebunească, de călcare de jurământ şi de clevetire. Ochii noştri şi toate simţirile noastre peste măsură le am umplut de desfrânare şi de toată necurăţia. Mintea, care împărăţeşte în noi, adică sămânţa cea dumnezeiască, am înjosit o, şi mădularele Tale, Hristoase, le am făcut mădulare ale desfrânării, şi, în loc de biserici ale lui Dumnezeu, ne am făcut locaşuri de stricăciune şi de necurăţie.

Pentru aceasta, Preabunule Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie am întors marea Ta iubire de oameni. Mulţimea facerilor Tale de bine, nebuneşte am înlocuit o cu pedeapsă; căci de vreme ce nici prin cele bune ale noastre şi nici prin bolile celor de aproape nu ne am făcut mai buni, pe dreptate am pornit singuri asupra noastră această certare dreaptă şi bătaie; dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu mânia Ta să ne pedepseşti pe noi, Doamne. Ţie unuia am greşit, dar Ţie unuia ne şi închinăm şi cu inimă umilită aducem Ţie mărturisire ca o jertfă curată. Lasă, iartă, Iubitorule de oameni Stăpâne; opreşte bătaia cea pe dreptate adusă asupra noastră; să biruiască adâncul îndurărilor Tale mulţimea cea vicleană a păcatelor noastre. Noianul bunătăţii Tale celei nemărginite să acopere marea cea amară a răutăţii noastre. Avem pilde mari ale iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate, pe vameşi şi pe fiul cel desfrânat, care ne au întrecut pe noi, ticăloşii, şi în împărăţia cerurilor înainte au ajuns. Cu aceia primeşte ne şi pe noi, care ne mărturisim şi cădem înaintea Ta, Stăpâne, deşi suntem departe de întoarcerea şi de curata pocăinţă a acelora; dar bunătatea Ta cea nemăsurată să împlinească lipsa, şi mai bine să facă chiar totul, de vreme ce de toate suntem lipsiţi cu totul. Îndurare şi milostivire, care Te îmblânzeşte pe Tine, ai Crucea şi moartea cea de bunăvoie, pe care ai răbdat o pentru noi, nemulţumitorii; luptele apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele mucenicilor şi, mai înainte de toate, ai nădejdea şi mântuirea cea de obşte a tuturor, pe Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de fire Te a născut; ale căror rugăciuni cu iubire de oameni primindu le, din nevoia aceasta de acum şi de chinul cel veşnic ce va să fie, ne izbăveşte pe noi. Cu harul şi cu iubirea de oameni ale Celui fără de început al Tău Părinte, cu Care împreună eşti binecuvântat, şi ale Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi Patriarhul Daniel a transmis miercuri, 11 martie, către preoţii BOR o rugăciune recomandată a se citi în perioada aceasta, când populaţia este ameninţată de infectarea cu COVID-19:

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti bogat în milă şi, cu purtarea Ta de grijă cea înţeleaptă, ocârmuieşti viaţa noastră, ascultă rugăciunea noastră, primeşte pocăinţa noastră pentru păcate, opreşte noua boală molipsitoare (noua epidemie), precum ai încetat pedepsirea poporului Tău în vremea regelui David. Cel ce eşti Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, dăruieşte însănătoşire celor cuprinşi de boală, ridicându-i grabnic din patul durerii, ca să Te slăvească pe Tine, Mântuitorul cel Milostiv, iar pe cei sănătoşi îi ocroteşte de orice boală. Binecuvintează, întăreşte şi păzeşte, Doamne, cu harul Tău, pe toţi cei care, cu iubire de oameni şi jertfelnicie, îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale. Îndepărtează toată boala şi suferinţa din popor şi ne învaţă să preţuim viaţa şi sănătatea ca daruri ale Tale. Dăruieşte-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile noastre de credinţă neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul Tău şi de dragoste faţă de Tine şi de aproapele. Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 Pe aceeaşi temă:

Sfinţii 40 de Mucenici, ziua plină de tradiţii şi superstiţii. Care este legătura cu cele 44 de pahare băute de români

Cum încalcă unii episcopi statutul BOR în cazul recrutării preoţilor. „Încălcarea acestuia trebuie cercetată şi sancţionată“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările