Butoiul de pulbere de la Chitila. Din curtea unui localnic au dispărut sute de kilograme de sodiu metalic, ce ar fi putut provoca o catastrofă ca la Mihăileşti
0O bombă chimică, ce ar fi putut provoca la Chitila un dezastru comparabil cu cel de la Mihăileşti - Buzău din 24 mai 2004, a fost descoperită de anchetatori în urma unui denunţ făcut din Penitenciarul Poarta Albă.
Un deţinut de la Poarta Albă, Marian Alexandru Lupu, a anunţat autorităţile, printr-o depoziţie scrisă, că un coleg de celulă, Ismet Sadâc, i-a mărturisit că deţine la locuinţa sa din Chitila - Ilfov, o cantitate de aproximativ 250-300 kg de sodiu metalic, depozitată într-un butoi metalic. Se întâmpla în octombrie 2015.
Chemat să declare dacă este adevărat, Sadâc a confirmat cele spuse. El a relatat cum a ajuns în posesia substanţei periculoase. În toamna anului 2001, el a început să caute cum poate produce sulfat de amfetamină. S-a interesat la diverse persoane şi a aflat că substanţa care îl interesa poate fi găsită la Institutul Naţional de Verificare a Metalelor din România. Sadâc a luat legătura cu directorul comercial al instituţiei, cu care a discutat despre existenţa sodiului metalic, preţ, cantitate şi posibilitatea comercializării acestuia.
După întocmirea documentelor, Sadâc a achitat în numerar, a luat cantitatea de 250-300 kilograme de sodiu metalic care se afla într-un butoi de metal masiv (gen rusesc – spun anchetatorii), sigilat şi protejat cu o folie de celofan pentru a nu se degrada si pentru ca substanţa să nu ia contact cu aerul exista o cantitate apreciabilă de petrol lampant.
Deţinutul a precizat că în acea perioadă deţinea 4 laboratoare neautorizate de prelucrare a drogurilor de sinteză, iar această substanţă, sodiul metalic, ar fi fost folosită în producerea de droguri de sinteză. În ianuarie 2002, laboratoarele au fost descoperite. Martorul a mai precizat că butoiul cu sodiu metalic se află depozitat într-un loc discret din Chitila, pe care a fost de acord să îl indice. Anchetatorii au mers la faţa locului, la 15 octombrie 2015, descoperind că substanţa dispăruse din acel loc.
Ce se întâmplase, de fapt?
În Chitila, pe strada Şcolii nr. 12 a fost identificat locul de deţinere iniţială a substanţei explozive menţionate, aşa cum a declarat Ismet Sadâc. Însă, în realitate, butoiul conţinând substanţa toxică/explozivă fusese ridicat de reprezentanţi ai Primăriei, după ce la locul de deţinere a avut loc o mică explozie şi o parte din substanţă a luat foc spontan.
Firma care avea contract cu primăria pentru transportarea deşeurilor periculoase, Demeco SRL Bacău, a chemat o altă firmă, Glencora Impex SRL din Moineşti, Bacău, să preia butoiul şi să-l predea la Vivani Salubritate SRL. Procesul-verbal de predare-primire nu a fost, însă, semnat de Glencora Impex. Investigaţiile au revelat că lucrătorii Gărzii Naţionale de Mediu care fuseseră în control nu au identificat nici un buletin de analiză sau raport de încercări care să ateste compoziţia chimică a produsului. De asemenea, comisarii de Mediu au constatat că în pofida faptului că în documente era vorba de existenţa unor deşeuri ambalate în cutii de carton, conţinând reactivi de laborator.
Procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, care au condus cercetările, au constatat astfel că acea cantitate de 320 kg substanţă ridicată de la Primăria Chitila şi despre care se atesta că ar fi fost eliminată total, era în realitate substanţa ce a explodat şi ars în parte în data de 23 octombrie 2012 în curtea locuinţei lui Cristian Dobrescu din localitatea Chitila, de pe strada Şcolii nr. 12, nu este cea care a făcut obiectul tratării şi eliminării finale din data de 23 decembrie 2013.
La ce foloseşte sodiul metalic
Sodiul metalic este substanţă folosită la fabricarea de metamfetamine. Primarul din Chitila, Iulian Oprea, a arătat că firma Demeco trebuia să se ocupe de eliminarea deşeurilor de pe raza oraşului. Societatea trebuia, în primul rând, imediat după securizarea zonei sau a substanţei ridicate, ca să împiedice un eveniment grav cauzat de existenţa unui real risc de explozie, să procedeze la analiza de laborator a substanţei, urmând ca numai în funcţie de rezultatul analizelor (care lipsesc) să se stabilească ce procedură de ridicare, transport, depozitare şi neutralizare trebuia urmată. Marfa, însă, s-a evaporat pe drum, în decurs de un an.
„Această concluzie este bazată nu numai pe documente, ci şi pe un fapt logic. În lipsa oricărui document, nu se poate înţelege de ce o marfă ambalată într-un butoi metalic, chipurile neutralizată, a ajuns la destinaţie în cutii de carton, specifici reactivilor de laborator în cantitate mai mult decât dublă. Nu poate fi acceptată teza prezentată în anchetă de persoana juridică Demeco şi de directoarea Mădălina-Maria Fedor, de la punctul de lucru Chitila, precum că 320 de kg sodiu metalic, în butoi de metal, s-ar fi transformat după principii de adevărată «alchimie» în 680 kg deşeuri de laborator, întrucât acest fapt este, în primul rând imposibil fizic, iar în al doilea rând lipsesc orice documente de evidenţiere a unor operaţiuni de acest gen. În condiţiile lipsei oricărui fel de documentaţie şi justificări economice, Demeco a livrat în data de 20 septembrie 2013, adică la aproape un an distanţă, o cantitate de 2840 de kg deşeuri din care 680 de kg ce ar reprezenta, chipurile, deşeuri ridicate de la punctul de lucru de la Chitila, marfă ce nu are nici o legătură cu substanţa explozivă/sodiu metalic ridicată de pe strada Şcolii nr. 12“, arată anchetatorii.
Aceştia exclud ideea unei simple culpe, prin neglijenţă, întrucât în condiţiile în care marfa nu este analizată şi dispare pur şi simplu pe traseu.
Momentul ce se putea transforma în tragedie
Conform raportului de intervenţie nr. 1 din data de 24 octombrie 2012 emis de către Serviciul Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă Chitila, substanţa ridicată de la sediul de pe strada Şcolii nr. 12 este o substanţă chimică care în contact cu apa arde şi care a cauzat un incendiu ce a fost stins.
Pompierii au relatat că în butoiul din curtea de pe strada Şcolii se afla sodiu metalic caracterizat ca fiind o substanţă pietroasă, din care martorul Aurel Dobre a spart cu ciocanul o bucăţică cât un pumn, după care a aruncat-o în pubela de gunoi. La puţin timp, respectivul a aruncat mâncarea de la căţel, care, fiind puţin umedă, a generat incendiul şi explozia. Aceştia au constatat că, în momentul sosirii incendiul fusese stins cu nisip, întrucât anterior martorul pusese apă şi explozia se amplifica.
Lucrătorii ISU au făcut de asemenea, un experiment empiric, picurând apă pe o foarte mică cantitate de substanţă, pe care au recunoscut-o din experienţa anterioară ca fiind sodiu metalic, iar această substanţă în contact cu apa sărea în aer peste înălţimea stâlpului de electricitate şi exploda ca la jocurile de artificii. Pompierii au mai spus şi că atunci când au curăţat strada, substanţa deversată în urma aruncării pubelei pe carosabil a generat explozii soldate cu perforarea asfaltului.
Expertul din anchetă a concluzionat că substanţa care s-a aflat în butoiul dispărut era sodiu metalic, substanţă ce poate genera o explozie masivă şi incendiu de proporţii. Urmările ar fi fost catastrofale. Sodiul metalic se utilizează la fabricarea cianurii, a peroxidului, a amidurii în diferite sinteze organice, drept catalizator în reacţii de polimerizare. Această substanţă mai poate fi folosită în procesul al metamfetaminei ca precursor de droguri, chestiune ce ar putea explica interesul economic ce a determinat dispariţia substanţei.
La 19 aprilie 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de firma Demeco SRL cu sediul social în Chitila, pentru nerespectarea regimului materiilor explozive. Anchetatorii au dispus extinderea cercetărilor şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de Mădălina-Maria Fedor, prin prisma infracţiunilor de abuz în serviciu şi complicitate la infracţiunea de nerespectare a regimului materiilor explozive.
Pe aceeaşi temă:
Victimele exploziei de la Mihăileşti, comemorate la 12 ani de la tragedie
Se încarcă comentariile...
