Balcica Măciucă, poeta cu nume exotic botezată după oraşul din Cadrilater. Cum descrie vizitele la castel ale reginei Maria, căreia localnicii îi spuneau „Sultana“
0Octavian Moşescu, primar al Balcicului în două mandate (1931-1932, 1938-1940), s-a născut în judeţul Vrancea, însă a iubit atât de mult oraşul pe care l-a condus încât fiica sa a primit numele Balcica.
Tânărul primar s-a îndrăgostit de fiica unor ţărani bulgari bogaţi, dar foarte conservatori, care au refuzat să-i ofere mâna fiicei sale. Însă, iubirea tinerilor a fost mai puternică şi fata şi-a urmat iubitul la Viena unde s-au căsătorit. La scurt timp, a venit pe lume şi o fetiţă, pe care părinţii au botezat-o Balcica.
Pentru a atrage artişti aici, a iniţiat o lege prin care aceştia puteau fi împroprietăriţi gratuit cu locuri pe care să-şi construiască locuinţe.
Poeta Balcica Moşescu s-a născut la 23 aprilie 1930, în Balcic. A publicat două plachete consecutive „Golful cu migdali” (1945) şi „Zbor de pescăruşi” (1946), la numai 15-16 ani, eveniment unic în istoria literaturii române. După căsătorie, a luat numele de Măciucă.
„Nu ştiu dacă lumina venea din cer, din mare, din noi“
Ea a scris şi o carte despre Balcic, oraşul său de suflet. „Balcicul are o deschidere spre lumină, încât nici acum nu ştiu dacă lumina aceea venea din cer, din mare, din noi“, scrie ea în cartea „Balcic“.
Ea şi-o aminteşte şi pe Regina Maria, care venea în fiecare vară în ţinutul supranumit „Coasta de Argint“. „Pe platoul de sus exista un loc unde puteai vedea, din când în când, silueta unei cadâne înveşmântată în negru, stând nemişcată ca o statuie, parcă uitată acolo de timp. Era turcoaica Fatma, fiinţa din Balcic cea mai apropiată a Reginei Maria, care o aştepta întotdeauna, în acest loc, ori de câte ori se anunţa venirea Sultanei. Regina oprea maşina, o lua pe Fatma şi coborau pe acest drum până la Palat. Suverana era îmbrăcată, ca de obicei, în alb“.
Balcica Măciucă
„Sosirea reginei făcea să freamăte oraşul“
Regele Ferdinand venea mai rar la Balcic, rememorează Balcica Măciucă, şi atunci se plimba de-a lungul ţărmului până la mănăstirea musulmană de la Teke. „Sosirile Regelui Ferdinand se consumau într-o discreţie totală. În schimb, venirea reginei, numită de localnici «Sultana», făcea să freamăte oraşul care îmbrăca haine de sărbătoare. Balcicul, spunea regina, „este colţul cel mai drag inimii mele“.
În vara anului 1938, copiii Balcicului, ca de obicei, o aşteptau pe Regina Balcicului. „Dimineaţa, înainte de a-mi începe hoinăreala, de pe terasa grădinii noastre îmi îndreptam privirile spre palat. Era un omagiu instinctiv adus de un copil celei pe care o acceptase ca pe o zeitate la tărâmul său secret. Ca niciodată, întârzia să vină. Fără regină, marea însăşi părea neliniştită. Sus, pe deal, aştepta şi devotata Fatma, cu răbdarea ei orientală. Îmi întrebam părinţii aproape zilnic de ce întârzie.
Într-o zi de iulie, oraşul se umpluse de drapele de culoarea irişilor, florile favorite ale reginei. L-am întrebat pe tata ce se întâmplase. Cu o voce sugrumată de emoţie mi-a spus că regina nu va mai veni la Balcic. Steagurile mov erau semne de doliu“.
Un dar nepreţuit pentru oamenii din Balcic: inima reginei
Într-o frumoasă zi de toamnă a aceluiaşi an, care coincidea cu ziua de naştere a reginei, 29 octombrie, îmbrăcaţi sobru, purtând un imens buchet de irişi, părinţii i-au spus că trebuie să meargă să primească un nepreţuit dar pe care «mama tuturor» îl lăsase oraşului nostru: inima ei. Regina fusese îngropată în cavoul familiei de la Curtea de Argeş, dar ceruse ca inima să-i odihnească în mica biserică Stella Maris. Inima fusese aşezată într-o casetă de argint, de 561 de grame, încrustată cu 307 de pietre preţioase.
După pierderea Cadrilaterului, Principesa Ileana a ordonat construcţia capelei „Inima Reginei Maria“ la Bran. Acolo au fost depusă casetele cu inima într-un sarcofag de marmură. În 1968, capela, inima a fost scoasă din sarcofagul de marmură şi transportată la Muzeul de Istorie din Bucureşti.
Vă mai recomandăm:
Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav
FOTO VIDEO Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei
Cel mai frumos sat din Dobrogea. 2 Mai, locul unde răsare marea
Se încarcă comentariile...
