Mărturia unei românce care trăieşte în Bruxelles: „Sunt sute de milioane de oameni care trăiesc în această teroare şi noi îi blamăm că vor să vină în loc sigur“

Mărturia unei românce care trăieşte în Bruxelles: „Sunt sute de milioane de oameni care trăiesc în această teroare şi noi îi blamăm că vor să vină în loc sigur“

Capitala Belgiei, sub asediu

Suzana Carp este o tânără din Constanţa care lucrează la Bruxelles, unde gestionează biroul unui ONG specializat pe politica de climă a Uniunii Europene. Ea relatează pentru „Adevărul“ atmosfera din capitala Belgiei, după atentatele din dimineaţa de marţi, 22 martie.

„Eu locuiesc în Bruxelles, mai precis în comuna (cartierul) Ixelles, unde se află şi o parte din instituţiile europene - Parlamentul European. Lucrez pentru o organizaţie non-guvernamentală de cercetare (un think tank) specializat pe politică de climă a Uniunii Europene, cu sediul în Londra şi cu un birou în Bruxelles, birou pe care în momentul de faţă îl gestionez“, povesteşte Suzana (28 ani).

Tânăra explică pentru „Adevărul“ contextul în care au surprins-o atentatele din capitala Belgiei.

„Astăzi urma să am o zi plină de întâlniri: una în zona Schuman, unde se află sediul Comisiei Europene, aproape de staţia de metrou unde a avut loc explozia, alte două în Parlamentul European şi încă una la Reprezentanţa Permanentă a unui stat membru al UE pe lângă UE. 2016 este un an foarte important pentru noi, deoarece cele mai importante proiecte legislative (ce reglementează emisiile de CO2 şi a gazelor cu efect de seră ce creează încălzirea climatică globală) vor fi negociate anul acesta, în Bruxelles, de Comisie, Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European.

Doi dintre colegii mei erau în tren venind dinspre Londra şi au fost întorşi din drum. Unul a fost întors din Lille (Franţa), iar celălalt a ajuns în gara Brussel Midi (unde s-a anunţat că e posibil să aibă loc al 3-lea atac). În gară nu li s-a dat voie să coboare din tren şi trenul s-a întors într-un final înspre Londra. În Franţa au fost opriţi şi verificaţi de forţele de securitate franceze. Nici una dintre întâlniri nu a mai avut loc, deoarece instituţiile europene au fost evacuate şi gradul de alertă a fost ridicat la 4 (de obicei este la 2, ceea ce oricum presupune protecţie militarizată în faţă instituţiilor ce au risc mare). Eram în autobuz, în drumul spre Schuman când acesta a fost oprit şi am fost evacuaţi din autobuz spunându-ne că nu va mai există nici un fel de transport în comun astăzi. Cartierul european a fost la rândul lui închis, iar clădirea biroului nostru, închisă de asemenea. Singură soluţie: mersul înapoi spre casă“, relatează Suzana.

Plimbarea înapoi a fost interesantă, spune românca. Cu excepţia sirenelor, oraşul părea normal. „Oamenii stăteau la cafea într-o piaţetă mare, alţii îşi plimbau câinii, lucrătorii în construcţii erau cu radioul dat la maxim de unde se auzeau mesajele de alertă. Magazinele sunt toate deschise şi totul pare normal, cu excepţia sirenelor, a poliţiei care este peste tot, a forţelor armate care au mitralierele încărcate şi deci le ţin orientate în jos, a elicopterelor care zboară pe deasupra“, arată Suzana Carp.

Constănţeanca a reuşit să-şi păstreze calmul în infernul de la Bruxelles.

„Această situaţie s-a mai întâmplat în Bruxelles, şi oamenii sunt obişnuiţi. Se anunţaseră că e posibil să existe atacuri de răspuns în urma intervenţiei de săptămâna trecută. Totuşi se simte un calm, sub zgomotul general, deoarece oamenii ştiu că aceste cazuri sunt totuşi izolate şi că a se preda în faţa terorii nu are sens. În momentul de faţă încercăm să organizăm întâlniri de lucru în afara spaţiilor publice şi des vizitate. Aşteptăm să vedem evoluţia evenimentelor şi să ne putem relua lucrul“, mărturiseşte tânăra.

Dincolo de propria siguranţă, Suzana Carp vede adevărata dimensiune a dramei internaţionale pe care o trăiesc prea multe popoare. „Un profesor cu care am studiat reconcilierea conflictelor în Irlanda de Nord, a spus: «Viaţa sub psihologia terorii înseamnă că eşti conştient că ţi se poate întâmpla, dar ştii că totuşi şansa să ţi se întâmple e foarte mică». Şi viaţa continuă. Sunt sute de milioane de oameni pe glob care trăiesc în această teroare şi noi îi blamăm când încearcă să evadeze şi să vină într-un loc mai sigur...“, atrage atenţia tânăra din Constanţa.

Suzana Carp este din Constanţa, locul unde trăiesc în pace cele mai multe minorităţi din România Arhivă personală 

Bruxelles, după atentatele din 22 martie 2016 Foto Suzana Carp

Pe aceeaşi temă:

Atentate la Bruxelles. Român stabilit în capitala Belgiei: „Oamenii se aşteptau ca teroriştii să reacţioneze astfel după arestarea lui Salah Abdeslam“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările