Asul aviaţiei româneşti din cel de-Al Doilea Război Mondial care a zburat din nou la 99 de ani: „A fost o plăcere!“
0
Ion Dobran, pilotul veteran din cel de-al Doilea Război Mondial care peste câteva luni va împlini 100 de ani, a zburat din nou după jumătate de secol.
Iacării Acrobaţi, formaţia de acrobaţie aeriană din România, a făcut un gest emoţionant de Centenar: i-a dat ocazia să zboare, după foarte mulţi ani, lui Ion Dobran, pilot veteran al celui De-al Doilea Război Mondial. Bătrânul nu găseşte cuvintele să le mulţumească celor care i-au oferit acest cadou.
„A fost o plăcere. M-am simţit bine în zbor. Am zburat deasupra Bucureştiului şi deasupra Ploieştiului“, mărturiseşte eroul care are aproape tot atâţia ani cât are ţara sa. Spune că tehnologia în Aviaţie a avansat faţă de ce exista în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
Întrebat cum i se pare Bucureştiul după mai bine de jumătate de secol de când nu l-a mai văzut de la înălţime spune că este „înghesuit“ din cauza construcţiilor noi.
Ion Dobran, în drumul spre avion FOTO Iacării Acrobaţi
Ion Dobran este fericit că merge pe picioarele lui şi că nu depinde de nimeni. Spune că, spre deosebire, de avioanele din război, tehnologia a avansat.
Eroul din război
Eroul din timpul războiului s-a născut la 5 februarie 1919, sub o zodie norocoasă, spune el, cea a Vărsătorului, la Văleni Podgoria, judeţul Argeş, lângă „Florica Brătienilor“, cum ţine el să precizeze.
Când era mic, obişnuia să se joace cu avioane de hârtie, pe care şi le confecţiona singur şi astfel a prins aripi visul său de a zbura. Primul avion l-a văzut pe platoul garnizoanei de la Târgu Mureş. „Am alergat să văd această minune. Am fost un pic dezamăgit, pentru că aparatul era făcut din lemn, din pânze şi din sârme. Totuşi, a fost primul avion pe care l-am văzut şi care, practic, mi-a hotărât soarta“, spune el.
Cei mai subţirei, la Vânători
Era în primii ani de şcoală când şi-a anunţat părinţii că va fi aviator. „Ei au zis să mă dea la liceul militar, spunându-mi că e periculos la aviaţie. Credeau că până în clasa a VIII-a îmi vor ieşi gărgăunii din cap. Dar nu s-a întâmplat aşa şi când să mă înscriu la aviaţie am avut nevoie de consimţământul lor. Au semnat, deşi se cam dădeau de ceasul morţii“, îşi aminteşte el acea perioadă.
Aşa se face că, la 1 septembrie 1939, în prima zi de război, tânărul Ion Dobran intra pe poarta şcolii de aviaţie de la Cotroceni, pe care a absolvit-o după doi ani, ieşind cu gradul de sublocotenent. Toată promoţia sa, formată din 113 băieţi, a fost repartizată la toate unităţile din ţară, iar el, alături de alţi 13 colegi, la Vânători. „Îi alegea pe cei mai subţirei şi mai bătăioşi“, explică el cum a nimerit la acea formaţie.
În timpul războiului, a luptat pe ambele fronturi: de Răsărit şi de Vest, şi a participat la 340 de misiuni, a doborât 18 avioane inamice şi a fost doborât, la rândul său, de trei ori. Nu a fost niciodată rănit, spunând că a fost apărat de poza mamei sale, pe care o ţinea în veston, la piept. „Eşti din zodia Vărsător, ca mine. Te vei întoarce din război“, i-a spus femeia la plecare, cu lacrimi în ochi. Nu se temeau de moarte, fiecare pilot având credinţă că nu el va fi doborât.
Lupta cu trei avioane americane
Dintre toate bătăliile aeriene pe care le-a purtat, nu o va uita niciodată pe cea din 6 iunie 1944, dată pe care istoria o consemnează ca fiind ziua debarcării trupelor aliate în Normandia. Însă, pentru tânărul locotenent Ion Dobran va avea o altă însemnătate. Era o zi frumoasă de vară şi liniştită. „Îmi ziceam eu atunci că nu or să vină americanii să ne bombardeze, că aveau treabă acolo, în Normandia, dar nu a fost aşa...“. Americanii au atacat România. Ion Dobran pilota un Messerschmitt 109. „Avionul de vânătoare trage doar înainte, nu şi lateral, dar este un avion bun. La o decolare în alarmă, în zona Galaţiului, am recunoscut Mustang-urile americane.
Avionul semăna cu Messerschmitt-ul nostru. Eu rămăsesem în urmă fără copilot. Mergând spre Constanţa am luat înălţime peste ei şi m-am hotărât să atac, deşi erau în formaţie de trei. Unul era mai departe şi doi participau la luptă. Am luat hotărârea într-o secundă, deşi mă gândeam atunci că poate să fie o sinucidere. L-am nimerit pe cel din dreapta“, rememorează el lupta acelei zile de vară.
La manşa avionului american se afla tânărul sublocotenent Barrie Davis, care activa în Grupul 325 Aviaţie Vânătoare. După ce a fost atacat de român, avionul avariat a aterizat forţat în zona Ucrainei. Pilotul a supravieţuit.
Întâlnirea foştilor adversari
Nu au ştiut nimic unul de altul mai bine de o jumătate de veac până ce americanul a aflat din jurnalul scris de Ion Dobran, care i-a fost şi duşman şi aliat în acelaşi război, amănunte privind lupta aeriană din vara anului 1944. „O vreme, povesteşte Dobran, am corespondat şi, în cele din urmă, Barrie Davis a ajuns în România. Din duşmanii de atunci, care nu încercam decât să omorâm unul pe celălalt, ne-am întâlnit şi ne-am luat în braţe. Am stat câteva zile împreună şi am depănat amintiri, la Bucureşti şi în Poiana Braşov“, povesteşte Dobran întâlnirea de Cartea Recordurilor care a avut loc în anul 2010.
„În '44, povestea Barrie Davis românului, mi-ai zburat cabina. S-a făcut ţăndări şi m-a rănit la mână. Pentru asta, nu am decât să-ţi mulţumesc, pentru că am primit decoraţia de război «Inimă purpurie»“, iar băiatul lui, care a făcut posibilă întâlnirea celor doi titani ai zborului, i-a spus românului: „Vă mulţumesc că aţi distrus numai avionul şi tatăl meu a scăpat“.
Celor prezenţi, americanul octogenar le-a mărturisit cu emoţie: „E altfel să văd Bucureştiul de pe pământ decât de la 6.000 de metri, mai ales că astăzi nu trage nimeni în mine“. După câţiva ani, Barrie Davis a murit.
Amintiri din război
Ion Dobran, în tinereţe FOTO Arhivă personală
Din timpul războiului, Ion Dobran are multe amintiri. I-a cunoscut pe ceilalţi aşi ai aviaţiei române, cu care a împărţit cerul patriei, dar şi mâncarea din gamelă şi fetele: Constantin Cantacuzino (Bâzu), Alexandru Şerbănescu, Tudor Greceanu şi Horia Agarici. „Mulţumesc Domnului că mi-a dăruit cei 98 de ani şi mulţumesc că pot să-i pomenesc pe cei pe lângă care am trăit“, a spus asul aviaţiei la un eveniment dedicat căpitanului aviator erou Alexandru Şerbănescu, de la a cărui naştere s-au împlinit anul acesta 105 ani.
Când Şerbănescu a fost doborât în august 1944, în zona Ruşavăţ, judeţul Sibiu, în timpul bombardamentelor americane asupra rafinăriilor, se afla într-un avion la dreapta lui Dobran. „Un pilot foarte bun. A trecut în viaţă ca o cometă. Era foarte apropiat de noi, iar în timpul liber ne cânta din vioară. A comandat jumătate din partea estică a României, iar nefericita zi de 18 august a devenit, datorită lui, va rămâne mereu întipărită în mintea mea“, spune Dobran.
În schimb, când vine vorba de Constantin Bâzu Cantacuzino, cel care i-a fost şi naş de cununie, cuvântul care îl descrie cel mai bine, spune generalul, este „acrobaţia“. „În timpul, luptelor făcea tot felul de acrobaţii şi manevre imprevizibile. Cum în război se zbura grupat, Bâzu era de-a dreptul enervant. Făcea însă lucruri extrem de spectaculoase“.
Când se gândeşte la Tudor Greceanu, primul român care a pilotat un avion cu reacţie, Dobran are doar cuvinte mari. „Nu era în grupul meu, ci în grupul 7. Am zburat lângă el. Zbura foarte frumos. Foarte bine. Tudor a fost unul dintre piloţii buni, dar a avut un sfârşit tragic. În aviaţie nu ai grad. Viaţa ta depinde de cea a pilotului de lângă tine. E o luptă în echipă. Eşti ocrotit zburând alături de ceilalţi“, spune el.
În amintirile sale, un loc aparte îl ocupă Horia Agarici, cel supranumit „salvatorul Constanţei“, după ce a doborât sigur trei avioane inamice sovietice în vara anului 1941, trimise să distrugă Portul Constanţa. „La un moment dat, povesteşte Ion Dobran, Agarici a fost oprit de la zbor şi era ofiţer cu informaţiile. Stăteam în nişte cabane germane construite din lemn, care erau foarte joase. El rămânea la bază şi primea corespondenţa. O prindea pe tavan cu pioneze. Dar nici una la fel ca cealaltă. Şi când intrau 10 -12 în încăpere, începea un dans al hârtiilor din cauza curentului care se făcea, fiecare căutându-şi scrisoarea. Drept răzbunare, ei i-au turnat lui Agarici apă în nişte cizme noi, pe care doar ce le primise“.
Pentru actele sale de vitejie, Ion Doran fost decorat cu Ordinul Steaua României, Ordinul Coroana României şi Ordinul Virtutea Aeronautică. „Decoraţiile pe care le port ar fi trebuit să le port pe spate, pentru că au fost luate în retragere, nu în înaintare“, spune, ironic, generalul.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
