Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie: „Nu trebuie să adaptăm regulile Bisericii la capriciile tinereţii, ci ele trebuie biruite de către tineri“

Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie: „Nu trebuie să adaptăm regulile Bisericii la capriciile tinereţii, ci ele trebuie biruite de către tineri“

ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului FOTO Arhiepiscopia Tomisului

Arhiepiscopul Tomisului, Înalt PreaSfinţitul Teodosie, vorbeşte într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“ despre riscurile care ameninţă Biserica de astăzi, despre îndepărtarea tinerilor de credinţă şi despre cum pot fi convinşi aceştia să se întoarcă în sânul Bisericii.

Ştiri pe aceeaşi temă

În preajma Sfintelor Sărbători de Paşti, ziarul "Adevărul" a lansat mai-marilor Bisericii Ortodoxe Române, mitropoliţilor şi arhiepiscopilor, o invitaţie la un interviu deschis. Au răspuns pozitiv invitaţiei noastre Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Banatului, Ioan Selejan, şi Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie. Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu, şi Mitropolitul Moldovei, ÎPS Teofan, au amânat interviul după Sărbătorile Pascale.

Continuăm seria celor trei interviuri cu arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, după ce, in Sâmbăta Mare, aţi putut citi interviului cu Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Andrei Andreicuţ, iar duminică, în prima zi de Paşti, www.adevarul.ro a publicat interviul cu Mitropolitul Banatului, Ioan Selejean. 

Care este cel mai mare pericol pentru Biserică în ziua de astăzi?

Întotdeauna cea mai mare luptă împotriva Bisericii a dus-o diavolul şi sigur că diavolul nu acţionează numai direct, ci şi indirect. El L-a ispitit şi pe Domnul nostru Iisus Hristos, el intră şi în Biserică şi oamenii când încep să facă binele, el vine să-i întoarcă din drum. Dar, iată, în vremurile acestea diavolul sau oamenii înşişi sunt tentaţi spre indiferenţă religioasă sau spre preocupări atât de intense pentru ziua prezentă şi ziua de mâine, încât lasă grija faţă de Dumnezeu în urmă, însă Biserica are datoria să fie mereu cea care trezeşte conştiinţele.

O conştiinţă care nu este sigură şi responsabilă poate oricând să devină şovăielnică, de aceea, aceasta este menirea Bisericii: să fie mereu vie, să-şi contribuie la învăţătura pe care trebuie să o ofere nu numai copiilor, la ora de religie, ci şi tinerilor şi vârstnicilor, să-i aducă pe oameni să aibă prima grijă faţă de suflet. Nu este pericolul doar al timpurilor noastre, ci întotdeauna a existat acest pericol de lenevire, de nepăsare, de intrare în rutină, astfel încât slujitorii trebuie să fie cât mai treji şi harnici, păstorii de suflete să-şi asume misiunea, şi învăţătorească, şi sfinţitoare, şi socială, dar, mai ales, misiunea de a fi cei care aduc în actualitate prezenţa dumnezeiască de chemare a tuturor către mântuire.

Vom vedea o decădere a Bisericii sau Biserica va triumfa?

Întotdeauna Biserica a avut piedici şi va avea, pentru că, iarăşi, cel rău este cel ce vrea să se lupte cu Hristos, cum spune Mântuitorul: aici, în veacul acesta, cel care ademeneşte oamenii este cel viclean şi apoi oamenii când se îndulcesc cu cele trecătoare şi plăcute pentru moment, uneori zăbovesc în acestea. Şi diavolul ne ispiteşte, şi noi înşine ne ispitim. Suntem ispitiţi de mirajul lumii şi al timpului care vine cu toate curiozităţile, dar Biserica nu va fi biruită niciodată.

Dacă profeţii, care au fost oameni aleşi de Dumnezeu şi cărora li s-a descoperit adevărul despre Mântuitorul, despre Biserică şi despre viitorul lumii acesteia şi aceia au fost inspiraţi de Dumnezeu, cu atât mai mult Cel ce are atotştiinţa, Mântuitorul Hristos care a afirmat că porţile iadului nu vor birui Biserica şi credinţa, aceasta înseamnă că trebuie să nu fim pesimişti, Biserica nu are cum să cadă, nu are cum să se împuţineze credinţa, chiar dacă se mai răceşte în unele părţi credinţa, dar credinţa va dăinui, căci ăsta este sensul existenţei.

Fără credinţă şi fără Biserică, existenţa noastră nu ar mai avea rost, astfel încât, pentru români există o perspectivă pozitivă în privinţa viitorului Bisericii, românii nu se vor lepăda de credinţă, pentru că-i ţine în credinţă harul. Harul naşte credinţa, iar în Ortodoxie există acest har, aşa cum îl vedem în Sfânta Lumină de la Ierusalim, că Dumnezeu dă mărturie că este cu noi şi dacă este cu noi Biserica rămâne şi acum, şi mai târziu, şi în veci şi nu întâmplător Papa Ioan Paul al II-lea, catolic fiind, a numit România ortodoxă „grădina Maicii Domnului”, pentru că aici oamenii au răbdare, au credinţă, ştiu să se bucure de viaţă, nădăjduiesc în cele viitoare şi anticipează viaţa cea veşnică.

Câtă vreme anticipăm viaţa cea veşnică, rămânem puternici şi statornici şi trebuie să ne luptăm să nu ieşim din această realitate obiectivă, sfântă, luminoasă şi sigură.

Consideraţi că ştiinţa reprezintă o astfel de piedică a Bisericii?

Ştiinţa nu a reprezentat niciodată o piedică pentru Biserică. Iar pentru Ortodoxie ştiinţa totdeauna a fost un instrument care a ajutat promovarea credinţei şi va ajuta; pseudoştiinţa, care formulează neadevăruri, intră în contradicţie cu învăţătura Bisericii. De aceea, se cuvine să apelăm numai la datele sigure ale ştiinţei, care sunt axiome şi care slujesc lămurirea şi promovarea dreptei credinţe. În Răsărit nu avem cazuri, în Biserica Ortodoxă, de prigoane ale oamenilor de ştiinţă în decursul istoriei şi nu vor fi pentru că ştiinţa se îmbrăţişează în mod fericit cu credinţa, Dumnezeu fiind şi al ştiinţei, şi al descoperirii Sale mai presus de fire şi ştiinţa nu face altceva decât să tălmăcească tainele universului, în timp ce Biserica tălmăceşte tainele vieţii divine şi taina sufletului omenesc.

Cum poate Biserica să câştige un loc în inima celor tentaţi, mai ales din rândul tinerilor, să facă alte alegeri care se depărtează de normele spirituale? Alegeri fie religioase, fie de altă natură.

Biserica-i cuprinde pe tineri şi există aceste modalităţi de dialog cu tinerii; tinerii sunt organizaţi în asociaţii care ţin de Biserică şi prin iluminarea lor, prin deschiderea către ei, Biserica devine o căutare a tinerilor. Vom intensifica misiunea în rândul tinerilor în sensul de a-i căuta pe cei care au rătăcit, cu blândeţe, cu tact, cu dragoste ca să-i ajutăm să descopere sensul tinereţii adevărate şi al vieţii celei care are un mesaj şi un rost înaintea lui Dumnezeu. Tinerii sunt cei cu care se poate dialoga foarte bine pentru că au şi exuberanţa tinereţii, care-i determină să întrebe, să nu rămână plafonaţi, astfel încât, printr-un dialog tot mai susţinut cu ei şi angajarea lor în diverse competiţii sau preocupări religios-culturale.

Sunt anumite reguli de moralitate considerate prea stricte de către tineri. Ei vor să decidă ce fac cu corpul lor, cu cine se însoţesc, în ce să creadă. Pentru că nu vor să le accepte, preferă să se depărteze de Biserică.

Este o falsă problemă, nu se depărtează de Biserică din cauza asta. Noi nu vrem tineri în Biserică care să facă ce vor ei, ci ei vin în Biserică ca să crească frumos. Nu trebuie să adaptăm regulile Bisericii la capriciile tinereţii, ci, dimpotrivă, capriciile tinereţii trebuie să fie biruite de către tineri şi viaţa lor să fie pusă în acord cu moralitatea.

Despre pământul apostolic al Dobrogei şi oamenii ei toleranţi

Ar merita Dobrogea o mitropolie proprie?

Dobrogea este o provincie de sine, ce s-a format în chip distinct faţă de celelalte provincii ale ţării noastre. Este locul unde a început plămădirea neamului românesc, are certificatul de naştere al poporului român, prin ridicarea monumentului de la Adamclisi de către împăratul Traian, la anul 109. Aici există nu numai cultura Hamangia, care este cea mai veche din Europa, dar există şi această cultură romană, care a fost adusă, poetul Ovidiu fiind un precursor oarecum al Sfântului Apostol Andrei. Ca poet latin recunoscut în tot Imperiul Roman, Ovidiu a adus ideea sau a primit ideea strămoşilor noştri, ideea unui singur Dumnezeu cum aveau şi geto-dacii, a îmbrăţişat în cele din urmă această idee monoteistă a strămoşilor daco-geţi. Sigur, Sfântul Apostol Andrei, după toate mărturiile, a încreştinat Dobrogea şi din Dobrogea, apoi şi din coloniştii romani s-a creştinat celălalt teritoriu al ţării noastre.

 Este o provocare să fii păstor ortodox în Dobrogea multietnică şi multiconfesională?

Nu este o provocare, este o binecuvântare! Nu atât pentru multiconfesional şi multietnic, ci pentru că aici trăieşti fiorul că tot timpul te afli pe urmele paşilor Sfântului Apostol Andrei, ai primilor martiri; aici simţi ecoul cuvintelor lui, sunt semnele petrecerii Celui Întâi Chemat aici, prin peştera rămasă, prin izvorul de la peştera, izvorul de la Dervent, unde a tămăduit bolnavii, sunt mai multe locuri cu Izvoarele Tămăduirii în Constanţa şi în Tulcea. Simţi oarecum apropierea cu părintele sufletesc al tuturor românilor.
 
 - Care este profilul credinciosului dobrogean? Există ceva ce îl deosebeşte de restul ortodocşilor din România?

Credinciosul dobrogean are această deschidere către toţi oamenii, indiferent de etnie şi de credinţă şi de cultură, înţelege că Dumnezeu a lăsat toate neamurile să fie într-o armonie. Credinciosul dobrogean nu se deosebeşte de ceilalţi ortodocşi. Sigur, există acest dialog între etnii şi credinţe care în înnobilează şi-l face să fie înţelegător, prietenos, îl ajută să-L simtă pe Dumnezeu. Îi face pe dobrogeni acest sentiment că sunt urmaşi ai primilor creştini să aibă o bucurie sufletească în plus, au privilegiul de a călca pe locurile apostolice şi martirice ale primelor veacuri, întâlneşte la tot pasul cetăţi antice, cetăţi creştinate de Sfântul Apostol Andrei, sfinte moaşte, pentru că în toate bazilicile episcopale au existat aceste martirioane care au fost date la iveală mai ales în secolul al XX-lea şi încă nu au fost explorate toate.

Visul unui arhiepiscop de la Mare

Sunteţi arhiepiscop al unei eparhii din colţ de ţară, dar notorietatea dvs depăşeşte graniţele judeţului. Direct sau indirect, numele dvs este legat de multe, foarte multe evenimente care se petrec aici, şi nu toate bune. Cu ce vă mândriţi din mandatul dvs? Şi ce regretaţi?

Notorietatea nu mă preocupă, doar misiunea, fiindcă orice ierarh nu-şi ia singur cinstea, ci este trimis de Dumnezeu. A ne mândri nu este o preocupare sau o dorinţă, nu te poţi mândri cu ceva, te poţi preocupa de o slujire, iar mandatele noastre, ale ierarhilor nu seamănă cu cele pe care le primeşti de la om, nu am nici un mandat uman, am o misiune, o trimitere şi o chemare de la Dumnezeu pentru că datori suntem să slujim unii altora, iar ierarhul este slujitorul tuturor.

Care este visul arhiepiscopului Tomisului?    

De regulă nu visez, visurile se produc la adolescenţă, acum sunt un om care mă apropii de senectute. Nu doresc altceva decât să pot să fiu la îndemâna tuturor credincioşilor, să fiu cât mai prezent în sufletele şi în viaţa credincioşilor, împreună cu tot clerul, cu monahii şi cu monahiile să aducem pe creştini la o trăire cât mai curată şi mai intensă a dreptei credinţe şi să avem conştiinţa că mergem, după chemarea Sfântului Apostol Andrei şi a înaintaşilor, pe urmele Mântuitorului spre a ajunge la ţinta pe care ne-a arătat-o apostolul, de a fi cu Hristos şi de a rămâne cu Hristos şi aici şi de aici să călătorim către viaţa cea veşnică.

Drumul spre mare al lui ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului

De Florii, Înalt PreaSfinţitul Teodosie a serbat 14 ani de la întronizarea ca arhiepiscop al Tomisului. „Pentru mine, venirea aici a fost sosirea la locurile sfinte, căci Dobrogea este cel mai sfânt pământ al ţării noastre, pe care a călcat Sfântul Apostol Andrei, unde a propovăduit şi i-a creştinat pe strămoşii noştri. Îl rog pe Bunul Dumnezeu să păstreze credinţă, râvnă şi dragostea de Dumnezeu în toţi păstoriţii mei“, a mărturisit ierarhul Teodosie.

ÎPS Teodosie a venit pe lume la 12 decembrie 1955, în satul Gheorghiţeni din comuna Dorna Arini, judeţul Suceava, unde se află acum complexul monahal şi turistic ridicat de arhiepiscop. Pe numele său de botez Macedon, este ultimul născut dintr-o familie cu 17 copii. A urmat şcoala generală la Dorna Arini (1962 - 1970), apoi Seminarul teologic al Mănăstirii Neamţ (1970 - 1975), iar în anii 1976-1980 a studiat la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Cariera sa bisericească a început în 1977, când a intrat ca frate la schitul Crasna din Prahova. În 1982, a ajuns cântăreţ bisericesc în paraclisul Mănăstirii Antim. În 1986, cântăreţul bisericesc devenea asistent universitar la Facultatea de Teologie din Bucureşti, secţia Practică. În 1990 a devenit călugăr, fiind botezat Teodosie. Un an mai târziu devine ieromonah, cu sarcina de a se ocupa de spitalele, azilele şi orfelinatele din Bucureşti. Ziua de 22 martie 1994 este însemnată cu roşu în calendarul lui Teodosie. În acea zi, Sfântul Sinod îi acordă trei titluri: arhimandrit, arhiereu şi episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Totodată, este ziua în care Teodosie primeşte titulatura de Snagoveanul.

La 21 februarie 2001, în urma votului Consiliului Electoral Bisericesc, Prefericitul Teoctist l-a numit pe Teodosie arhiepiscop al Tomisului, în dauna Preasfinţitului Galaction al Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului. În 2002 a devenit decan al Facultăţii de Teologie de la Universitatea Ovidius, funcţie pe care o ocupă de atunci. În decembrie 2002 a primit distincţia „Steaua României în grad de Cavaler“, iar în 2010 Diploma de excelenţă a Asociaţiei Naţionale a Corurilor din România pentru promovarea artei corale româneşti, religioase şi laice în viaţa culturală a Eparhiei. Corala Armonia înfiinţată de ierarh este declarată cel mai bun cor bărbătesc din lume, cucerind trofeul la competiţiile mondiale de gen din ultimii ani. 

Vă mai recomandăm:

De ce ne face mai puternici pelerinajul la Locurile Sfinte, în Săptămâna Patimilor. Explicaţiile preoţilor pentru călătoria spirituală cu care suntem datori

VIDEO Slujbă de Vecernie oficiată de ÎPS Teodosie la Constanţa. Sfânta Evanghelie a fost citită în 12 limbi de circulaţie internaţională

De ce ţine Paştele trei zile şi de ce se mănâncă pască şi cozonac - explicaţia slujbei de Înviere şi a celor din zilele de Paşte

FOTO Lăsaţi copiii să vină pe lume! „Nu-ţi ucide pruncul, îl adoptăm noi“

FOTO VIDEO Armonia, cel mai bun cor bărbătesc din lume

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările