Apostolul copiilor. Un preot din Mangalia a deschis în Casa Domnului un centru pentru cei mai sărmani micuţi: „Pe un băieţel l-am luat din staţia de taxi”
0
Doi preoţi din Mangalia, judeţul Constanţa, oferă copiilor mai mult decât poveţe biblice. Ei şi-au luat în serios misiunea de păstori ai comunităţii şi au deschis un adăpost pentru copiii nevoiaşi unde aceştia, pe lângă o masă caldă, primesc ajutor să-şi facă lecţiile
Pe lângă biserica în stil maramureşean „Sf. Mina“ din Mangalia, judeţul Constanţa, funcţionează din 2013 centrul social „Casa Domnului“, construit de doi fraţi preoţi: Vasile şi Sorin Cîrlan.
Preotul Vasile Cîrlan, de 37 de ani, mărturiseşte că ideea i-a venit după ce o doamnă din comitetul parohial, după finalizarea bisericii, i-a spus: „Părinte, azi am terminat de construit zidurile bisericii, tot de azi trebuie să începem să construim biserici în sufletele oamenilor“.
Şi-a dat seama că menirea lui nu se rezumă doar la slujbe de sărbători, ci trebuie să ajute comunitatea. Cu bani de la primărie, dar şi fonduri proprii a reuşit să deschidă, alături de frate său, Sorin, de 42 de ani, un loc unde copiii nevoiaşi primesc o masă caldă, dar unde îşi fac şi temele.
Marian, un suflet salvat
Mâna dreaptă a celor doi preoţi este Marian, de 14 ani şi jumătate. Puştiul este nelipsit de la orice activitate a centrului: aduce la masă tacâmurile şi farfuriile cu mâncare, spală, se îngrijeşte de florile din grădină. Este îmbrăcat frumos şi curat şi poartă întotdeauna un şorţ atunci când serveşte la masă. Zâmbeşte tot timpul. Este un copil fericit. Dar viaţa lui nu a fost totdeauna aşa. „L-am luat din staţia de taxi acum un an“, povesteşte Vasile Cîrlan. L-a reînscris la şcoală şi acum băiatul este în clasa a IV-a.
Rezultatele lui sunt uimitoare: are deja două note de 10 la limba română şi un alt 10 la matematică. Copilul a fost luat în îngrijire de mama preotului, Eugenia, care merge la şcoala lui Marian la toate şedinţele cu părinţii. Temele le face cu Sorin Cîrlan. „Băiatul vine la centru dimineaţa la 8.00. Aici mănâncă, aici îşi face temele. Are propriul lui dulap în care îşi ţine hainele“, ne spune preotul.
Marian îşi cunoaşte doar mama. Mai are patru fraţi acasă, fiecare făcut cu alt tată. Cu toate acestea, băiatul spune că îi iubeşte foarte mult, iar mama lui rămâne pe primul plan. Nu îi reproşează nimic femeii care i-a dat viaţă: nici că l-a lăsat fără rechizite la începerea anului şcolar, nici că nu i-a spus să nu abandoneze şcoala atunci când băiatul a ales staţia de taxi. „Le cumpăram diverse chestii şoferilor şi îmi mai lăsau câte un bănuţ“. Aşa s-a scurs mult timp din viaţa băiatului. Asta până când preotul din Mangalia l-a smuls din viaţa de pe stradă şi l-a reînscris la şcoală. „Nu putem să-i facem pe toţi preşedinţi, dar cred că putem salva mulţi copii“, este deviza lui Vasile Cîrlan.
Sportivii, sufletele proiectului
Resursele nu ajung niciodată pentru a-i salva pe toţi. În prezent, doar 30 de copii care provin din medii defavorizate sunt cooptaţi în proiectul bisericii Sf. Mina din Mangalia. Este vorba de sportivii de la Centrul Sportiv Mangalia. „Noi avem multe cazuri sociale şi atunci când părintele Cîrlan ne-a propus acest ajutor l-am primit cu dragă inimă“, spune antrenorul Cornel Trucmel, de 44 de ani, cel care îi învaţă, la rândul său, voluntar, pe copiii talentaţi din Mangalia, luptele libere. „Tocmai ne-am întors de la finala Campionatului Naţional de la Târgovişte, unde am obţinut patru titluri de campion, o medalie de argint şi una de bronz“, spune, mândru, antrenorul.
El mărturiseşte că se consideră norocoşi cu astfel de preoţi. „Mai aud colegi din alte zone ale ţării că se plâng, însă pe mine, când le spun că ne ajută biserica din Mangalia, nu le vine să creadă. De multe ori nu avem bani de cazare în oraşele unde se desfăşoară competiţii şi mă duc la preot să îi spun şi el atunci găseşte o soluţie. Pune mâna pe telefon şi sună pe la internate teologice şi au fost cazuri în care nu am plătit deloc cazarea“, spune el.
Prin proiectul european „Alege şcoala“, timp de jumătate de an, copiii care sunt înscrişi la Centrul sportiv Mangalia au beneficiat şi de meditaţii gratuite pe lângă bucatele calde primite la biserică. Fiecare copil a primit şi o bursă de 2.200 de lei, achitată în mai multe tranşe. Preotul Cîrlan caută acum fonduri pentru ca programul să continue, întrucât nu poate apela la nesfârşit la profesorii din Mangalia pentru a face voluntariat.
Cadouri de la biserică
Biserica din Mangalia i-a recompensat pe copiii cu rezultate deosebite şi cu premii, făcându-le cadou o bicicletă, o tabletă şi cărţi.
Tot din fonduri ale bisericii, copiii au fost trimişi în mai multe tabere. Anul trecut, sportivii au fost la Mănăstirea Caraiman, la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului de lângă Vatra Dornei, iar în luna ianuarie a acestui an, 40 de copii care trăiesc în condiţii grele, din Mangalia, s-au recreat la Sâmbăta de Sus.
Preotul Vasile Cîrlan aleargă zilnic pentru ca sportivii să aibă zilnic pe masă o farfurie de mâncare. „Niciodată copiii nu au rămas cu farfuriile goale. Suntem ajutaţi de comunitate. Avem agenţi economici care ne dau produse. Am încheiat un parteneriat cu un en-gross de legume şi fructe şi mereu primim marfă proaspătă. Nu am rămas niciodată descoperiţi, iar atunci când credeam că suntem la fundul sacului ne-au venit ajutoare nesperate“, spune părintele Vasile Cîrlan.
Dorinţa din faţa icoanei devenită realitate
Centrul social Casa Domnului (foto) din Mangalia s-a deschis în 2013. „Jumătate din fonduri au fost ale noastre. Un miliard de lei l-am primit de la Primărie“, potrivit preotului Vasile Cîrlan. Centrul funcţionează pe lângă biserica ridicată în stil maramureşean în anul 2007. „Eu am fost hirotonit în biserica «Sf. Mina» din Constanţa, din Parcul Tăbăcăriei. Şi Prea Înaltul m-a dus în faţa unei icoane a Maicii Domnului şi mi-a spus să-mi pun o dorinţă. Cel mai mult mi-am dorit să slujesc într-o biserică în stil maramureşan.
Şi Dumnezeu m-a ajutat. Eu eram preot la biserica de lângă Spitalul Municipal din Mangalia şi atunci am stabilit să slujesc în aceeaşi biserică cu fratele meu. Pe locul unde acum este Casa Domnului erau garaje şi, cu ajutor de la Primărie, Secretariatul de Stat pentru Culte şi enoriaşi, am reuşit să o ridicăm“, spune protopopul. O sumă mare de bani a primit-o de la Dragoş Săvulescu, patron la Dinamo. „Atunci mi-a cerut să rămână anonim, dar acum pot să-i dau numele“, spune părintele.
Casa Domnului a fost ridicată într-un singur an de 12 meşteri iscusiţi din Maramureş. „Nu am mai văzut astfel de oameni. Nu beau şi nu lipseau de la lucru. Nu acceptau nimic de mâncare, întrucât spuneau că au fost plătiţi pentru asta. Abia la sfârşit au acceptat să le ofer o pizza. Dacă în România am avea mai mulţi astfel de oameni am ajunge departe“, spune Vasile Cîrlan.
Vă mai recomandăm
Triunghiul sacru din colţul Dobrogei. Bisericuţele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou şi Strunga
Mica unire de la 14 noiembrie 1878. Ziua când Dobrogea a revenit la patria-mamă
Se încarcă comentariile...
