ANALIZĂ Cifre uriaşe, creştere alarmantă: sute de mii de copii români au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. „Eu nu sunt vrednic să fiu iubit“

ANALIZĂ Cifre uriaşe, creştere alarmantă: sute de mii de copii români au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. „Eu nu sunt vrednic să fiu iubit“

Copiii resimt acut plecarea părinţilor în străinătate                             FOTO Organizaţia „Salvaţi Copiii”

În fiecare an creşte numărul copiilor din România ai căror părinţi pleacă la muncă în străinătate. Organizaţia „Salvaţi Copiii“ spune că e vorba de 250.000 de copii, iar mulţi dintre ei trec prin traume.

Ştiri pe aceeaşi temă

Conform statisticilor organizaţiei „Salvaţi Copiii“, în jur de 250.000 de copii din România au rămas singuri acasă, în urma migraţiei economice a părinţilor. În cele mai multe cazuri aceştia trec prin transformări greu de imaginat, spun specialiştii, iar aparţinătorii în grija cărora rămân nu sunt capabili de fiecare dată să-i înţeleagă. Nici sistemul de învăţământ nu este pregătit să facă faţă unor astfel de elevi, psihologii şcolari fiind prea puţini şi depăşiţi de situaţie.

Organizaţia „Salvaţi Copiii“ are 17 centre de zi în România, unde oferă suport psihologic şi educaţional copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Unul dintre acestea este în Mangalia. Aici, zilnic, 40 de copii sunt consiliaţi de specialişti, îşi fac temele şi primesc o masă caldă.

Ce înseamnă să fii fericit?

Petronela are opt ani, este elevă în clasa a II-a şi, alături de fratele ei, s-au mutat la bunica, deoarece părinţii au plecat la muncă în Germania. Fata resimte mutarea într-un alt cartier al oraşului, unul plin de probleme, dar trăieşte cu speranţa că părinţii se vor întoarce curând. De fapt, singurul vis al Petronelei este „să vină părinţii acasă, să mă ia şi pe mine în Germania. Cu bunica stăm într-un loc urât“.

Ioana Diacu, coordonatorul acestui centru, spune că „majoritatea copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate se simt vinovaţi pentru plecarea lor. Ei gândesc că părinţii au fost nevoiţi să plece ca să le ofere lor condiţii mai bune de trai şi acest lucru devine o povară pentru ei“.

Este şi cazul Nicoletei, elevă în clasa a VII-a, care de aproape zece ani locuieşte cu bunica ei. Tatăl şi-a părăsit familia de mult timp, iar mama a plecat în Spania, la muncă. Acum bunica are grijă de ea şi de alţi doi fraţi. „Mama se va întoarce şi va rămâne acasă. Ştiu că se duce la muncă pentru noi“, povesteşte copilul. Lipsa mamei se simte foarte tare, chiar dacă fata susţine că vorbeşte cu ea destul de des la telefon.

De altfel, Nicoleta păstrează în amintire ca cel mai frumos moment din viaţa sa clipa în care mama o ţinea de mână pe patul de spital, înainte de a fi supusă unei intervenţii chirurgicale. „Mama a vrut să mă ia cu ea în Spania, dar eu nu am vrut să plec. Nu pot să mă despart de colegii mei, de doamna dirigintă“, adaugă eleva. Cu toate acestea, Nicoleta are o singură întrebare acum, pe care o pune ori de câte ori are ocazia: „Ce înseamnă să fii fericit?“.



                                                           Sursa foto: Organizaţia „Salvaţi Copiii”

Cât de mult sunt afectaţi copiii

Conform coordonatorului centrului, Ioana Diacu, „majoritatea părinţilor pleacă la muncă cu gândul că fac un sacrificiu pentru o perioadă determinată, dar nu se gândesc cât de mult îi afectează acest lucru pe copii. În afara faptului că plecarea unui părinte îl privează pe copil de iubirea pe care până atunci o primea, în locul acelei iubiri se instalează dorul, adică o durere“.

Plecarea părinţilor poate genera în copil revoltă, fapt care îl determină la un comportament agresiv faţă de colegi, dar şi faţă de profesor, respingerea sarcinilor şcolare, a temelor şi poate duce până la abandon şcolar. Alte stări la care se poate ajunge dacă copilul are sentimente de vinovăţie, spune Ioana Diacu, sunt depresia, copilul devenind introvertit.

Copiii resimt abandonul

Marius Rusu, psiholog la Asociaţia „Salvaţi Copiii“, susţine că plecarea la muncă în străinătate a unuia sau a ambilor părinţi nu face altceva decât să adauge un surplus la problemele emoţionale şi comportamentale ale copilului. „Felul în care se face plecarea este foarte important. De foarte multe ori se pleacă pe ascuns, copiii nu sunt pregătiţi, nu sunt informaţi, astfel se încalcă dreptul lor de a participa la deciziile care-i privesc în mod direct“, explică Rusu.

Specialistul subliniază importanţa calităţii relaţiei copilului cu părintele plecat. „De multe ori este lipsă de consecvenţă: «Mami, o să te sun zilnic», dar îl sună la trei zile şi atunci lucrurile acestea îi transmit încă o dată copilulul semnalul că el nu este bun“.

                                                Sursa foto: Organizaţia „Salvaţi Copiii”

Ce se întâmplă la şcoală

Şcoala românească nu este pregătită să facă faţă unor astfel de copii. Mai mult, spune psihologul Marius Rusu, faptul că ai părinţii plecaţi în străinătate poate fi un factor de hărţuire. „Li se spune căpşunari, orfani. Felul în care şcoala, clasa, colegii răspund la această problemă poate să îngreuneze foarte mult situaţia emoţională a acestor copii“, adaugă psihologul.

Fenomenul are un impact asupra modului în care copilul se percepe pe el, dar şi un impact asupra modului în care copilul îi percepe pe ceilalţi. „Cu siguranţă ei resimt abandonul, cu siguranţă ei resimt că nu sunt destul de importanţi pentru părinţii lor. Dacă părintele a plecat înseamnă că eu nu sunt vrednic să fiu iubit, înseamnă că eu nu sunt suficient de bun pentru că altfel ar fi rămas acasă să facem activităţi împreună. Asta îl determină să manifeste anumite comportamente şi să experimenteze simptomatologia diferitelor tulburări. Un concept de sine negativ poate duce la depresie, anxietate, probleme de adaptare“, mai spune Marius Rusu.

Practic este ca un bulgăre de zăpadă, arată psihologul, care începe în copilărie, când părinţii pleacă la muncă în străinătate, şi el va avea repercusiuni inclusiv în relaţiile pe care acest copil, ca adult, le va stabili cu copiii lui, cu familia.

                                                          Sursa foto: Organizaţia „Salvaţi Copiii”

Fenomenul copiilor singuri, în cifre

Copiii rămaşi singuri acasă, în urma migraţiei economice a părinţilor, reprezintă un fenomen social dramatic al României, arată organizaţia „Salvaţi Copiii“. „Statisticile oficiale ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie cu privire la copiii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate au înregistrat o creştere semnificativă în ultima perioadă, de la 85.000 de copii în decembrie 2015 la peste 97.500 în martie 2017. Datele colectate de la Inspectoratele Şcolare de Salvaţi Copiii au relevat, însă, un număr mult mai mare de copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, peste 212.000, iar aceste date nu surprind nici ele întreaga amploare a fenomenului, pentru că includ doar copiii înscrişi în sistemul educaţional. Estimăm, adăugând şi copiii de vârstă antepreşcolară şi pe cei neînscrişi la şcoală/în abandon şcolar, că numărul total al copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate este în jur de 250.000“, se arată într-un comunicat din noiembrie 2017 al organizaţiei „Salvaţi Copiii“.

Pe aceeaşi temă:

FOTO VIDEO Voluntarii care oferă o masă caldă copiilor şi bătrânilor neajutoraţi. Cine sunt ei şi de unde fac rost de bani pentru acest proiect

Cum a ajuns România în criză acută de căpşunari pentru „export“. „După trei luni, ar putea veni acasă cu 2.000 euro“




 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările