ANALIZĂ Cum ajung profesorii din România să fie agresaţi în şcoli. „Te gîndeşti dacă nu cumva peste doi ani te trezeşti cu un cuţit în inimă“

FOTO Pexels.com

Şcoala devine un loc din ce în ce mai nesigur, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori. Jurnaliştii „Adevărul“ au realizat o analiză privind cazurile grave, şocante, de agresiune fizică la adresa dascălilor.

Marţi, 29 ianuarie, o profesoară de la Colegiul „Spiru Haret” din Ploieşti a fost înjunghiată pe coridorul şcolii. Femeia este în stare gravă la spital. Agresorul, un tânăr de 22 de ani, fost elev al colegiului, este arestat. Un alt caz care a atras atenţia opiniei publice a fost şi cel în care un profesor din Botoşani a fost bătut de doi elevi în luna martie 2018. La finalul anului 2017, la Liceul „Virgil Madgearu” din Constanţa, o profesoară a fost lovită cu pumnul de un elev de 16 ani. Sunt doar câteva cazuri de agresiune fizică îndreptată împotriva profesorilor.

UNICEF a realizat în 2006 o analiză pe această temă din care rezultă că mai bine de un sfert dintre profesori români sunt victimele unei agresiuni. „Formele de violenţă ale elevilor faţă de profesori sunt variate, de la comportamente care nu sunt în deplină concordanţă cu regulamentul şcolar şi cu statutul de elev la forme mai grave, care ţin de violenţa fizică sau care intră sub incidenţa legii”, spun specialiştii UNICEF.

Adrian Hatos, profesor universitar la catedra de Sociologie a Universităţii din Oradea, arată că violenţa împotriva dascălilor este un fenomen cu o incidenţă deosebit de mare la nivel internaţional. În funcţie de tipul agresiunii suferite şi de ţară până la jumătate dintre profesori suferă de-a lungul carierei agresiuni la locul de muncă din partea elevilor sau a părinţilor. „În România incidenţa violenţei şcolare este chiar printre cele mai mari”, spune el.

 „Era un elev problemă”

Lidia Martinaş este directorul Liceului „Virgil Madgearu” din Constanţa, locul unde în decembrie 2017 o profesoară a fost lovită cu pumnul de un elev, apoi acesta a lovit-o de mai multe ori şi cu catalogul. Profesoara spune că incidentul nu a determinat schimbări în comportamentul dascălilor din instituţie. „Suntem adulţi, lucrăm cu copiii, îi cunoaştem. Elevul respectiv era unul care a creat probleme de-a lungul timpului. Era de la o clasă de profesională, repetent. Ne aşteptam de la el la un comportament neadecvat. Nu ne aşteptam să ajungă să lovească dar ştiam că este neadecvat. A fost un caz singular”.

Din acel moment, dascălii au luat şi alte măsuri pentru a spori siguranţa elevilor şi a profesorilor. „Doi profesori de serviciu care stau pe hol. Simpla lor prezenţă între elevi previne orice tentativă de violenţă. După-amiaza avem pază, poarta este închisă, iar accesul este foarte strict”, mai spune Lidia Martinaş.

După un astfel de incident, sau unul mai grav, ca cel de la Ploieşti, „tu ca dascăl, când ai în faţa ta un elev care nu corespunde şi trebuie să iei o decizie, te gândeşti dacă nu cumva vine peste 2 sau 3 ani şi te trezeşti cu un cuţit în inimă. Este un semnal de alarmă pe care-l tragem pentru că trebuie ca spaţiul şcolar să devină un spaţiu sigur atât pentru elevi, cât şi pentru dascăli”, spune Simion Hăncescu, lider de sindicat.

Elevii „îşi permit” să fie agresivi

Cauzele care îi determină pe unii elevi sau foşti elevi să-i agreseze pe dascăli sunt diverse. „Părinţii sunt plecaţi la muncă sau trăiesc în tensiune familială, sau sunt separaţi. Bunicii au repere, şi mijloace educaţionale depăşite, sau varii forme de insuficienţă în a-i parenta pe copii din motive adeseori medicale. Copilul scăpat se înconjoară de un anturaj cu valori, şi practici, marginale, la limită antisociale. Intervin seducţia tehnologiei, uzul de substanţe la vârstă mică, şi delincvenţa de graniţă (bullying, furt etc)”, explică medicul psihiatru Gabriel Diaconu.

Specialistul mai spune că violenţa este îndreptată de multe ori împotriva cadrului didactic femeie, sau vârstnic, sau – dimpotrivă – la început de drum în carieră.

„Violenţa ţintită împotriva profesorului nu e decât psihologic prilejuită de şcoală, la fel cum criminalitatea stradală e prilejuită de stradă. Într-adevăr, aici găseşti de multe ori violenţă din ”răzbunare” pe un profesor care-a considerat de cuviinţă să sancţioneze comportamentul cu pedeapsă. Dar nu e vorba doar de astfel de cazuri. Vezi elevi care aleg victima din rândul celor aparent vulnerabili nu pentru că au suferit la mâna lor, ci pentru că ”îşi permit”, în văzul audienţei, să-şi arate astfel ”calităţile”, spune Gabriel Diaconu.

Cum se pot preîntâmpina astfel de cazuri

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI) şi Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret” (FSE) condamnă astfel de cazuri de agresiune la adresa dascălilor. Mai mult, sindicaliştii propun o serie de măsuri care ar putea preîntâmpina violenţa din şcolile româneşti.

„De mai bine de doi ani am înaintat la Parlament propunerea ca profesorii să primească statut de autoritate publică. Modelul este luat din Spania, unde în anumite zone s-a implementat cu succes. Este una dintre soluţiile care pot preîntâmpina cazurile de agresiune asupra profesorilor. Pedepsele pentru cei care ar comite o astfel de faptă ar fi mai mari şi ar putea să-i pună pe gânduri înainte de a o face”, a declarat pentru „Adevărul” Simion Hăncescu, preşedintele FSLI.

O altă soluţie ar fi cea a măririi numărului de consilieri şcolari, cei care ar putea să identifice cazurile de elevi care prezintă anumite deviaţii comportamentale. „Avem situaţii în care un consilier răspunde de 1.400 de elevi, avem consilieri care răspund de mai multe şcoli, astfel încât cu mare greutate poţi să identifici anumite deviaţii comportamentale, poţi să ai discuţii destul de clare cu elevii care au anumite probleme, probleme care ar putea fi remediate”, spune Marius Nistor, preşedintele FSE „Spiru Haret”.

Şi serviciile de pază asigurate în toate unităţile şcolare, dar şi condiţionarea accesului prin existenţa unor cartele magnetice sau alte sisteme de securitate, pot reprezenta soluţii pentru a stopa violenţa în şcoală, afirmă sindicatelor din învăţământ.

O mai bună comunicare între dascăl şi părinţii elevilor este încă una dintre soluţiile propuse de sindicatele din învăţământ. De asemenea, implicarea activă a poliţiei şi jandarmeriei, care să vină în sprijinul paznicului unităţii şcolare, ar putea preîntâmpina alte acte de violenţă în şcoală.

„Încercăm să facem minuni cu ceea ce avem, dar, de regulă, minuni nu se pot face. Şi, iată avem colegi care trăiesc nişte drame. Cadrele didactice se pot radicaliza din ce în ce mai mult, în momentul în care vezi că nu există nicio reacţie din partea autorităţilor şi nu se operează nicio modificare. Un dascăl adevărat nu va merge pe o generalizare, dar nici ei nu mai pot accepta să fie expuşi unor riscuri în şcoli”, spune Marius Nistor.

Pe de altă parte, cazurile de violenţă extremă şi explozivă sunt adeseori greu de evitat, aşa cum o demonstrează şi tragediile din şcolile americane care sunt atât de pregătite, totuşi, pentru a face faţă unor astfel de crize. „Prin urmare, daca este să se facă ceva ar trebui acţionat în direcţia creşterii incluzivităţii şcolilor cu obiectivul de a spori sentimentul de bunăstare al copiilor la şcoală şi al profesorilor la locul de muncă”, conchide sociologul Adrian Hatos.  

Pe aceeaşi temă:

ANALIZĂ Şcoală cu pumnul în gură. „Învăţământul românesc este încă guvernat de educaţia prin frică, iar frica apare la toate nivelurile“

Profesor universitar, condamnat definitiv la închisoare cu suspendare, continuă să predea. De ce tolerează învăţământul românesc asemenea situaţii