A murit rabinul Efrain Guttman, care şi-a pierdut doi fraţi în timpul masacrului de la Jilava

A murit rabinul Efrain Guttman, care şi-a pierdut doi fraţi în timpul masacrului de la Jilava

Rabinul Efrain Guttman

Institutul Cultural Român din Tel Aviv a anunţat că a murit rabinul Efraim Guttman, lider spiritual al comunităţii evreilor de origine română din Israel. Conform tradiţiei evreieşti, el a fost înmormântat astăzi, 18 martie, înainte de asfinţit.

Ştiri pe aceeaşi temă

Efrain Guttman s-a născut la Bucureşti în familia rabinului Tzvi Guttman şi a fost îndrumător spiritual al comunităţii evreieşti atât în România, cât şi în Israel. 
 
Rabinul şi-a pierdut cei doi fraţii, Iacov şi Iosef, în timpul masacrului din pădurea Jilava. 
 
Evrei ucişi pe stradă, în abator sau în pădure, sinagogi distruse şi incendiate, case vandalizate. Acestea sunt nenorocirile care au însângerat Bucureştiul în zilele de 21, 22 şi 23 ianuarie 1941.
 
Contextul istoric
 
Situaţia evreilor din România s-a înrăutăţit din anul 1938 şi s-a acutizat după venirea la putere a lui Ion Antonescu şi a legionarilor, în septembrie 1940. Cei care aparţineau cultului mozaic au fost deposedaţi de srepturile cetăţeneşti, marginalizaţi economic şi supuşi persecuţiilor. În tot acest timp, Ion Antonescu a tolerat violenţele împotriva evreilor. 

La 20 ianuarie 1941, situaţia a escaladat, după ce legionarii au început să captureze evrei pe străzile Bucureştiului. Un prim grup a fost dus la Prefectura Poliţiei Capitalei, iar oamenii au fost bătuţi, interogaţi şi umiliţi.
 
În următoarele zile, legionari şi locuitori ai Capitalei au mers în cimitirele evreieşti, în special Văcăreşti şi Dudeşti, unde au bătut şi sechestrat evrei, au profanat morminte. Apoi, au devastat şi prădat locuinţe şi magazine evreieşti. Nu s-au orpit nici la poarta sinagogilor, pe care le-au incendiat. 
 
În Capitală la acel moment nu mai existau forte de ordine, iar evreii agresaţi sau prădaţi nu aveau cui să ceară ajutorul. Conform mai multor surse, şeful statului a lăsat în mod deliberat să se instaureze haosul pentru a-şi putea pleda cazul în faţa germanilor. „Tactica mea era ca să fie discreditaţi pentru că făceau orori şi lumea să fie contra lor“, a recunoscut Antonescu mai târziu. Această tactică cinică s-a soldat însă cu mulţi morţi.
Evreii sechestraţi au fost duşi la câteva centre legionare, care au devenit centre de tortură. Reţinerile s-au făcut fie pe baza unor liste, fie au fost luaţi la întâmplare de pe stradă sau din casele lor. 
 
Pe 23 ianuarie, o parte dintre cei reţinuţi şi închişi la Prefectura Poliţiei au fost duşi la Abatorul Comunal de pe Splaiul Dâmboviţei şi ucişi. Însă, cel mai mare masacru a avut loc în pădurea Jilava, unde au fost împuşcaţi 89 de evrei. Trei au scăpat şi au putut depune mărturie ulterior. 
 
Cum a scăpat rabinul cu viaţă. Fiii său au fost ucişi în pădurea Jilava 
 
Unul dintre supravieţuitori, rabinul Herşcu Guttman, a povestit după război, că o bandă de legionari a intrat în casa sa, de pe strada Vasile  Adamache, în noaptea de  21/ 22 ianuarie. Erau înarmaţi cu răngi de fier şi au început să lovească în stânga şi în dreapta. Casa a fost jefuită, iar rabinul şi cei doi fii ai săi, Iosef şi Iancu, au fost urcaţi într-o maşină şi duşi la centrul „Inginer Gh. Clime“ al Corpului Muncitoresc Legionar, unde au fost maltrataţi mai mulţi evrei. Rabinul şi fiii săi au fost urcaţi în podul clădirii, bătuţi şi batjocoriţi. Apoi, li s-au luat banii şi obiectele de valoare. La scurt timp, au fost urcaţi într-un camion, alături de alţi zeci de evrei, şi duşi la pădurea Jilava. 
 
 
Rabinul Herş Guttman (stânga) Arhiva CSIER
 
„La un moment dat, uşa camionului s-a deschis în spate. Am văzut că ne aflam pe o şosea în plină pădure, fără ca să ştiu unde anume. În uşă se aflau cinci sau şase legionary, înarmaţi cu pistoale, care au început să ragă din maşină câte doi dintre evrei pe care îi împuşcau tot aşa câte doi, doi, cu o iuţeală vertiginoasă. La un moment dat am fost coborât şi eu cu cei doi fii ai mei, care mă ţineau strâns, unul de un braţ, altul de celălalt. Fiul meu mai mare, Iancu, a început să se roage de unul dintre ucigaşi să ne cruţe viaţa, fiindcă nu am făcut niciun rău nimănui, pentru că eu sunt rabin şi pentru că acasă au mai rămas copii mici. Legionarul a ripostat: «hai repede, jidane, nu întinde vorba!». În jurul nostrum se aflau o sumedenie de cadavre, fiindcă maşina noastră era ultima care a sosit. Ameţit, sau poate instinctive, m-am lăsat la pământ,, am auzit împuşcături, nu am mai ştiut ce se petrece cu mine. Am simţit însă cum fiul mei mai mare, atârnat de braţul meu, a murit imediat, în timp ce celălalt s-a mai zbătut puţin şi a horcăit. Iară nu ştiu ce a fost după aceea. Poate că am leşinat. 
 
 
Evrei executaţi în pădurea Jilava Arhivă CNSAS
 
Când m-am trezit, era ziuă şi un ostaş pe care l-am văzut venind de departe, mi-a strigat: «Nu mai sta acolo jidane, că o să te împuşte!». Nu ştiam unde sunt, am văzut că fiii mei sunt amândoi morţi şi plini de sânge şi m-am gândit să plec pentru a încerca să-i înmormântez. Am pornit pe şosea înainte, dezbrăcat, ameţit, în plină iarnă, pe zăpadă, şi am ajuns la o casă, care apoi am aflat că este primăria Jilava, unde am fost luat în primire de un grup numeros de legionary şi băgat într-o camera, unde am mai găsit vreo zece evrei care scăpaseră de masacrul din noapte. Am fost bătuţi şi aici, iar seara, imediat ce s-a întunecat, am fost băgaţi cu toţii într-o maşină şi duşi din nou în pădure, unde s-a repetat exact scena din ajun: tot aşa am fost traşi câte doi şi împuşcaţi cu repeziciune , după acelaşi sistem.
 
Nu ştiu nici eu cum mi-am dat seama că trăiesc şi de astădată, că n-am fost împuşcat.
După puţină vreme s-a oprit în dreptul grupului de oameni împuşcaţi, aflaţi într-o baltă de sânge, o căruţă cu mai mulţi indivizi, care au început să ne dezbrace. Când mi-a venit şi mie rândul la dezbrăcat şi-au dat seama că sunt viu şi mi-au spus: «Tot n-ai scăpat demoarte, jidane! Dar ia-o pe drumul acesta şi poate vei scăpa!» am ajuns tot la primărie, am fost iar luat în primire d elegionari şi iarăşi aruncat în aceeaşi camera pe care o cunoşteam din ziua precedent. Aici am fost păzit de un legionar cu arma la umăr, care a început să-mi smulgă  firele din barbă şi să-mi spună că voi fi împuşcat“. Rabinul a scăpat după ce soldaţii au preluat toate obiectivele ocupate de legionari.
 

Iosef şi Iancu Gutman (foto: Matatias Carp - Cartea Neagră

 

Vă mai recomandăm:

Singurul om scăpat din naufragiul în care au pierit 800 de evrei: „Nimeni n-a venit să vadă dacă sunt supravieţuitori“

Drama unui evreu care a supravieţuit în trenul morţii: „Cadavrele erau stivuite ca lemnele. Stăteam pe ele ca pe scaune“

„Care sunt jidani, la o parte. Descălţaţi-vă! Românii au stat în faţa trupurilor noastre, să ne apere“! Amintirile evreului care a trăit, la 13 ani, Holocaustul

Deţinutul 108767 sau viaţa ca un iad din lagărul Auschwitz-Birkenau a unui evreu plecat din România: „Aici eşti un zero. Ai ucis? Nu! Ei te socotesc un jidan murdar“

Cum a scăpat un evreu şi părinţii săi ca printr-o minune de lagărul de exterminare. Viaţa lui Dan Bacalu, trăită între teroare şi lipsuri

FOTO Mărturii din infern. Viaţa lui Sady Herşcovici, dat afară de la şcoală pentru că era evreu, apoi trimis în lagăr şi la construirea CanaluluiSupravieţuitorii pogromului din 1941 revin la Iaşi

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: