A mai murit o legendă a Constanţei: viceamiralul Petre Zamfir, care a salvat bricul Mircea din furtuna din Golful Biscaya
0
Asociaţia militarilor veterani din Constanţa a anunţat decesul viceamiralului Petre Zamfir. Bătrânul lup de mare avea 97 de ani.
Contraamiralul în rezervă Petre Zamfir a salvat litoralul românesc de atacul ruşilor, în Al Doilea Război Mondial, de pe puntea distrugătorului „Regina Maria“, iar apoi şi-a apărat ţara de la bordul „coşciugelor de fier“ – submarinele „Delfinul“ şi „Rechinul“. Tot el a comandat nava-şcoală „Mircea“ în cel mai greu voiaj al său.
Vă invităm să citiţi un interviu acordat ziarului Adevărul în urmă cu câţiva ani:
Petre Zamfir a fost comandantul navei-şcoală „Mircea“ în timpul celebrului marş din Golful Biscaya, când a salvat-o dintr-o aprigă furtună.
„Weekend Adevărul“: Povestiţi-ne cum s-a decis să fie reparată nava-şcoală „Mircea“.
Zamfir Petre: Era în anul 1965. De Ziua Marinei, nava-şcoală „Mircea“ era dezarmată, motorul era stricat. O epavă. Trebuia să vină la serbările de Ziua Marinei şi Gheorghiu-Dej şi s-a scos nava la remorcă şi a fost aşezată alături de celelalte nave. Şi când oficialităţile au trecut pe lângă ea cu şalupa, Gheorghiu-Dej l-a întrebat pe contraamiralul Grigore Marteş ce e cu acea navă. Şi i s-a explicat că e nava noastră şcoală. Ea fusese confiscată de sovietici, laolaltă cu alte nave. Atunci Gheorghiu-Dej s-a interesat unde a fost construită. Când a aflat că în Germania, a dat dispoziţie imediat că se plece cu ea la reparaţii, la şantierele „Blohm und Voss“ din Hamburg.
PE MARE CU O NAVĂ AVARIATĂ
Când aţi plecat spre şantier?
Era în octombrie. Am plecat din Mangalia. Am spus că a fost cea mai mare greşeală să trimiţi o navă avariată pe mare în asemenea condiţii. Ne-a trimis la moarte. Le-am mai spus-o şi o să le-o mai spun, chiar dacă mă pun la zid.
Cum a fost drumul?
Am avut de la început probleme. Până la Bosfor, am avut furtuni. S-au spart farfuriile. Când să ieşim la Marea Egee, nu am putut. Am stat două zile în port, era praştie toată marea.
Dar nu v-aţi întors şi aţi continuat drumul...
Nu. Am intrat la Valletta, capitala Maltei, pe coadă de furtună, am stat la Gibraltar şapte zile. Remorcherele care erau lângă mine le-a luat furtuna.
Cum aţi reuşit să ieşiţi la ocean?
Nu vă spun ce-am păţit la ocean. E acolo Vigo, un port de refugiu unde te poţi adăposti înainte de a străbate Biskaya. Când am intrat, apa era calmă, dar la jumătatea drumului, e un banc de stânci numit Şoseaua Sânului. Care are la extremităţi geamanduri şi nu ai voie să te apropii mai mult de 200 de metri de ele. Curentul de maree este foarte puternic, are şapte noduri, şi te duce direct pe stânci. Şi la jumătatea drumului s-a pus o furtună de nu s-a mai văzut nimic. Remorcherele le-a luat furtuna şi eu am rămas singur.
Ce s-a întâmplat în acea noapte?
Ne-am apropiat de geamandură. Şi a început bătaia între navă şi geamandură. Am făcut geamandura zob, dar geamandura are un flotor şi nişte întărituri puternice şi în momentul în care s-a făcut zob, „Mircea“ s-a lovit de întărituri. Şi mi-a făcut şapte găuri de apă în prova. Şi când am văzut că prima ancoră nu ţine, am ancorat şi cu cea de-a doua. Şi totul s-a rupt la bord.
Ce stricăciuni s-au produs pe navă?
Ce să vă spun? Mi s-a spart barca, iar pe vapor nu se mai putea circula. Trei zile şi trei nopţi nu am mâncat şi am băut doar apă minerală. Au venit francezii cu o navă salvator şi la un moment dat ancora s-a rupt. Şi am lăsat lanţul la apă, şi apoi ne-am depărtat de geamandură. Ce se întâmplase? Prin derapare, ancora navei se agăţase de ancora geamandurii. Când s-a rupt, am reuşit şi noi să scăpăm şi ne-am depărtat.
Şi aşa s-a terminat?
Nu, remorcherul s-a retras pentru că avea răniţi la bord. Oamenii mei erau epuizaţi. A venit un al doilea remorcher. Dar nu a putut să ne tragă.
LEGEA NESCRISĂ A MARINĂRIEI
Nu aţi avut nicio clipă intenţia să părăsiţi nava?
Nu, niciodată! Din prima seară, au trimis şase şalupe amfibii şi mi-au cerut să părăsesc nava. Eu ştiam care este legislaţia. Dacă părăseşti nava şi este salvată de alt stat, primeşte pavilionul ţării respective şi am refuzat. Atâta vreme cât pluteşte nava, nu avem voie să o părăsim. Dacă se scufundă, săriţi în apă, le-am spus oamenilor. Eu mă duc la fund cu nava, asta e legea nescrisă a marinăriei.
Şi cum aţi scăpat?
S-a întors primul remorcher şi, prin intermediul unei şalupe, a reuşit să tragă şi nava-şcoală „Mircea“. Am recuperat lanţul de la ancoră. Era nichelat, aşa se frecase de stânci. Noroc că am recuperat ancora. Să vedeţi de ce. Când am ajuns noaptea în port la Brest, un tâmpit de pe remorcher a dat să întoarcă şi s-a rupt remorca. Noi trebuia să trecem de un cot. „Mircea“ a luat-o în faţă şi era gata-gata să intre într-un dig înalt. Ancora asta m-a salvat la vreo doi metri de dig. Nu mori în furtună şi mori în port! Dar asta nu a fost tot! O a doua remorcă a făcut o mişcare greşită şi iar l-a lăsat singur pe „Mircea“. Pe mal era o clădire a Direcţiei Hidrografice. Iar am aruncat ancora şi „Mircea“ s-a oprit la timp.
Cum au aflat cei din ţară de ceea ce vi s-a întâmplat?
La un moment dat, o şalupă a Marinei Militare Franceze a venit spre noi şi cineva de pe ea a cerut să vorbească cu comandantul. După ce
m-am prezentat, mi-a spus că Nicolae Ceauşescu vrea să ştie câţi morţi şi câţi răniţi avem la bord. I-am spus că nu avem nici un mort şi doar un marinar este rănit uşor. Trecusem printr-o furtună de gradul 8.
„CURAJOŞI SAU NEBUNI?“
Care era starea de spirit a echipajului?
Oamenii erau terminaţi. Eu am stat mult timp în apă şi am făcut congestie pulmonară. Dar nu-mi ieşea secundul Cioc. Avea rău de mare şi l-am găsit în magazie printre saci de făină. Pe urmă, am văzut că mai lipsea unul. L-am găsit într-un final într-o magazie.
Cât timp au durat reparaţiile la nava şcoală „Mircea“?
Am stat cam o lună şi jumătate în şantier. Nava arăta ca după război. Am aflat că în perioada furtunii se scufundaseră 40 de nave. Presa franceză titra: „Românii de pe «Mircea», curajoşi sau nebuni?“
Vă mai recomandăm:
Celebrul bric Mircea are patru nave surori. În ce ţări se află superbele veliere
Se încarcă comentariile...
