40 de ani de la cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime române. Cum a sfârşit petrolierul „Independenţa“, mândria flotei româneşti

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Petrolierul Independenţa
Petrolierul Independenţa

În urmă cu 40 de ani, 42 de marinari au murit după ce petrolierul Independenţa a fost lovit de o navă străină, la Bosfor.

La 15 noiembrie 1979, când se pregătea să treacă Bosforul venind dinspre Libia, nava Independenţa, încărcată cu ţiţei, a fost lovită de nava grecească Evriali. A ars aproape o lună fără oprire. Dintre cei 45 marinari din echipaj, au murit 42. 

Petrolierul Independenţa avea o înălţime de 42 de metri şi o lungime de 304 metri. Era primul petrolier de 150.000 tdw, considerat navă-amiral şi mândria flotei maritime româneşti. Din această serie au mai făcut parte Unirea (1979), Libertatea (1981) şi Biruinţa (1984).

Nava a făcut doar 19 voiaje. La ceremonialul de botez la care au fost prezenţi Nicolae şi Elena Ceauşescu, sticla de şampanie Zarea nu s-a spart, ci doar a lovit bordajul navei. Toţi cei prezenţi au spus că este un blestem. 

Ioan Gomboşanu este ultimul supravieţuitor al tragediei petrolierului Independenţa. El a povestit pentru Adevărul cum s-a produs tragedia. 

Tânărul marinar, care avea atunci 26 de ani, plecase în cel de-al treilea voiaj cu Independenţa, comandată de Dorinel Mihai. „Intenţia mea era ca în voiajele următoare să fug în Germania. Lucrasem pe litoral, la Jupiter, dădeam lecţii de condus iahturi şi de la străini aflasem care este viaţa în Vest“, spune el.

În dimineaţa fatidică de 15 noiembrie, nava se pregătea să traverseze Bosforul. Era încărcată 95.000 de tone de petrol şi venea din Libia. Întâmplarea a făcut să ajungă cu două ore mai devreme în Marmara. „Comandantul avea preaviz, voia să plece din marină şi să se ducă la Buzău, ca inginer la CFR şi se grăbea să ajungă în ţară la timp şi de la 14 – 15 noduri pe oră cu cât mergeam am mărit viteza la 17 noduri. Aşa se face că am ajuns în strâmtoare la ora 4, cu două ore mai devreme“, îşi aminteşte timonierul.  

Imagine indisponibilă

La bord erau 45 de oameni: 42 membri ai echipajului, dar şi trei ingineri cercetători de la Bucureşti care în acel voiaj efectuau teste pe motor.

Timonierul doar ce intrase în cart. Era ora 4.10 minute când pe radare a apărut o navă. „Mi s-a părut că face o manevră dubioasă: s-a întors cu 90 de grade de la drumul ei. Noi trebuia să intrăm în Bosfor, ei ieşeau. Mare parte din echipaj era pe punte. Bosforul e feeric noaptea şi mulţi aveau aparatele de fotografiat în mână pregătindu-se să facă poze.

Ne-am dat seama că nava ne va lovi, însă nu avem cum să ne ferim. Am sunat goarna, am semnalizat cu lanterna de focalizare, însă cei de pe navă nu au răspuns. Nu ştiam ce navă este atunci. Ne-a lovit la mijloc, în dreptul tancurilor 3 şi 4. S-a auzit iniţial un scârţâit de fiare. La scurt timp a apărut prima explozie şi petrolul a luat foc“, povesteşte fostul timonier. 

Prima explozie

Nimeni nu s-a panicat. Fiecare ştia ce are de făcut în astfel de situaţii. „Eu, de exemplu, am aruncat scara de pisică pe care trebuia să coborâm, am desfăcut  siguranţele de la barcă“. O parte din echipaj se îndreptase spre una dintre cele două bărci de salvare, care erau pe navă. 

„O astfel de barcă e ca un submarin, închisă etanş ca să nu pătrundă apa în ea şi prevăzută în exterior cu un sistem de duş, ca să nu ia foc. Noi avem două astfel de bărci, fiecare putând lua 40 de oameni. În acest timp, la apă mai fuseseră aruncaţi colaci de salvare şi o plută pe care puteau încăpea 20 de oameni, dar şi o navetă cu apă minerală, care să ne ajute să supravieţuim“, îşi aminteşte Ioan Gomboşanu. 

La un moment dat, comandantul a strigat: „Daţi-vă jos din barcă pentru că nu se poate lansa la apă întrucât nava şi-a schimbat centrul de greutate“. Ce se întâmplase? Înclinându-se nava pe o parte, nici bărcile de salvare nu au mai putut fi folosite. După tragedia navei Independenţa, bărcile de salvare pot fi date la apă printr-un sistem tip tobogan. 

Abandon navă

Dându-şi seama că nu mai e nicio scăpare, comandantul a dat ordinul de „Abandon navă“. „Atunci s-a instalat haosul. Vreo zece oameni din echipaj s-au îndreptat spre scara de pilot. Atunci îmi aduc aminte că s-a produs a doua explozie. O perdea de foc i-a acoperit pe toţi cei zece… În faţa mea s-a aruncat ajutorul de şef mecanic, care era mai în vârstă ca mine. M-am ghemuit şi am sărit şi eu cam de la o înălţime de opt etaje…

Apa era foarte rece, avea cred cam 10 grade. Am încercat să desfac barca de salvare care nu se deschisese atunci când luase contact cu apa. Prin apă mai erau câţiva. Nu ştiu cine erau… Nu mai ştiu cu cine am vorbit… Mi-am dat seama că barca nu se desface şi atunci am început să înot disperat, pentru a mă îndepărta de navă. Am înotat către ţărm, vreo trei kilometri cred. Nu m-am oprit nicio clipă, pentru că aş fi îngheţat şi aş fi murit. În schimb, mi-am impus o anume cadenţă, ca să nu obosesc. La un moment dat focul se apropiase la opt  - nouă metri de mine. Căldura îmi încălzea omoplaţii prin hainele ude…“, e tot ce îşi aminteşte din acea dimineaţă.

Când mai avea 50 de metri până la ţărm, a fost salvat de un pescar turc, care nu avea un picior. „M-a urcat în barcă. Nu ştiam turceşte şi atunci mi-am dat seama că ne puteam scufunda. Era o barcă mică şi i-am dat un pumn în piept pescarului pentru a-l împinge în partea cealaltă a bărcii. Omul şi-a dat seama ce a însemnat gestul meu şi aşa am ajuns la mal“. Imediat, m-a preluat o ambulanţă şi m-a dus la spital. 

Zece marinari au fost daţi dispăruţi. Nava a ars o lună, rând pe rând explodând fiecare tanc. Bucăţi din epavă au stat în apă mai mulţi ani. Ulterior, ele au fost aduse în ţară şi aruncate pe un câmp din Tuzla.  

Vinovat de producerea accidentului a fost găsit comandantul grec al cargoului Evriali, Alekos Adamopulos, care a fost condamnat la 20 de luni de închisoare. Ziarele din Turcia au scris la vremea respectivă şi au publicat fotografii cu femeile care se aflau la bordul vaselor. Perioada de detenţie rămasă de executat a fost transformată în cauţiune de numai 850 dolari. 

Vă mai recomandăm:

FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
 

Titanicul românesc. 25 de ani de la scufundarea navei Mogoşoaia. Mărturia unui supravieţuitor: „Vasul s-a scufundat în câteva minute“


Don Giovanni, piratul de la Sulina. Cum a reuşit fostul marinar să înşele autorităţile şi să rămână cu marfa ilegală şi cu despăgubirea

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite