Zece lucruri neştiute despre Bartolomeu Anania, „Leul Ardealului“: asculta Bach în chilia sa, era pasionat de snooker şi a explicat ştiinţific Învierea
0
Dacă ar mai fi trăit, pe 18 martie anul acesta Bartolomeu Anania ar fi împlinit 94 de ani şi poate ar mai fi colindat dealurile Niculei cu credinciosul ciobănesc Bârsan şi s-ar fi uitat la Ronnie O'Sullivan, favoritul său la snooker, sport pe care-l îndrăgea.
Imaginea mitropolitului Batolomeu Anania, numit şi „Leul Ardealului” pentru tăria sa de caracter, este vie şi acum la 4 ani de la moartea sa.
„Era, cum se foloseşte şi în limbajul de presă, un personaj foarte bine conturat cu o foarte mare tărie de caracter, dar dublat, în acelaşi timp, de o foarte mare sinceritate, o foarte caldă prezenţă umană, care, pentru mulţi, a rămas mulţi marea lui moştenire“, spune preotul Bogdan Ivanov, cel care i-a fost şef de cabinet mitropolitului Anania, totodată purtător de cuvânt al Mitropoliei Clujului.
Cu ajutorul acestuia am făcut un portret al prelatului reliefând acele lucruri puţin cunoscute despre acesta.
Părintele Ivanov spune că Bartolomeu Anania era un om foarte organizat, avea disciplina muncii, iubea foarte mult copii şi tinerii, îndrăgea animalele, şi a trăit cu conştiinţa de a lăsa ceva în urma sa.
„A fost un om foarte disciplinat care a avut tot timpul conştiinţa muncii, rigoarea şi disciplina muncii. A ştiut să-şi depăşească propria condiţie. A trăit cu sentimentul că el, ca om, trebuie să facă ceva în viaţa asta.
Povesteşte, la un moment dat, în Memorii, că, în timpul unui raid aerian deasupra capitalei, făcut de aviaţia anglo-americană, era ascuns pe un câmp, în nişte gropi improvizate şi care serveau ca adăpost. A avut atunci o revelaţie, şi-a zis ce penibil poate să moară şi cum se poate încheia viaţa sa fără să facă nimic. Atunci, când avea vreo 14-15 ani şi era elev la seminar, şi-a făgăduit că dacă va scăpa de acolo trebuie să facă ceva cu viaţa sa. Şi a şi făcut. Şi generaţia din care a făcut parte a fost una care a lăsat ceva pentru lumea în care trăim şi dacă noi avem conştiinţa libertăţii o avem şi datorită acestor oameni care au suferit şi s-au format toată viaţa lor în spiritul ei”, afirmă Bogdan Ivanov.
10 lucruri neştiute despre Înaltu', cum îi spunea măicuţa Galineea de la Mănăstirea Nicula lui Bartolomeu Anania
1. A împlinit 50 de ani în Hawaii. Acolo a ţinut o prelegere la universitate
Bartolomeu Anania a susţinut, în 1971, o prelegere la Universitatea din Honolulu, episod redat în memorii. Ivanov povesteşte că mitropolitul a ajuns acolo şi pe fondul unei depresii legate de faptul că nu-şi găsea locul în America şi a mers, câteva luni, în Hawaii. ”A stat în condiţii călugăreşti, modeste. N-a avut lux. Când te gândeşti la Hawaii, te gândeşti la lux. Nu, el a avut o locuinţă foarte simplă. Acolo s-a întâlnit cu o familie de români, familia Baciu. Doamna preda la Universitatea din Honolulu şi l-a chemat pe Anania să ţină o prelegere despre ”Aventura spirituală a ortodoxiei”. Tot în Hawaii şi-a sărbătorit împlinirea a 50 de ani, la o biserică grecească. Şi tot în Hawaii i-a venit ideea romanului ”Străinii din Kipukua”, unde descrie acea lume oceanică, cu mitologiile ei”, explică Ivanov.
2. La curtea unui împărat african ortodox
Alături de Patriarhul Iustinian, care i-a fost model în tot ce înseamnă administraţie bisericească, a fost în India, Etiopia. În această din ultimă ţară a poposit la curtea împăratului etiopian ortodox Haile. În Etiopia circulă o legendă, spune preotul Ivanov, potrivit căreia în acea ţară ar fi fost ascuns Chivotul Legii.
3. Iubitor al sporturilor. Dădea exemple în predicile sale din sport
În tinereţe a practicat înotul, schiul şi alpinismul. Nu de performanţă. ”Spunea, la un moment dat, iar asta se regăseşte şi în Memorii, că a lucrat mult timp în Biblioteca Patriarhiei şi a Sfântului Sinod şi cum asta îl condamna la boli de plămâni şi atunci îşi oferea, repetat, ieşiri în aer liber, la munte, unde-şi regăsea vitalitatea”, povesteşte Ivanov.
Mitropolitului Anania îi plăceau tenisul şi snooker-ul. Pe acesta din urmă îl vedea drept un sport foarte ”elegant, matematic, foarte precis, strategic, în care o lovitură trebuie să o gândească pe a doua”, afirmă fostul său şef de cabinet. ”Îl admira pe O'Sullivan care e unul dintre marii jucători de snooker. Se uita şi la fotbal.
Îşi rezerva ore în care se plimba. Avea un scaun pescăresc şi cu el şi căţelul (n.r. ciobănescul Bârsan) se plimba în apropierea Niculei. Stătea cu gândurile sale. Era un om cu o viaţă interioară foarte puternică, de aceea pentru el nu a fost niciodată greu să stea singur, ceea ce este un lucru foarte greu pentru noi, oamenii, care trăim tot timpul în zgomot şi în continuă agitaţie. Mai făcea gimnastică, folosea bicicletă pe care o avea şi la Nicula şi la Cluj”, mai spune preotul Bogdan Ivanov.
În predicile sale, Anania compara sportul cu viaţa religioasă, sport în care trebuie să ştii să cazi şi să ştii să te ridici. ”A scris prima prefaţă a Patericului după Revoluţie, tipărit de ÎPS Andrei, pe atunci episcop de Alba Iulia. Şi el spune că Patericul e ca un alpinism pe care nu-l poţi practica fără să ai o anumită recuzită, busolă, încălţămintea necesară. Făcea comparaţie cu schiul. Spunea că prima lecţie care se predă unui tânăr care învaţă să schieze este de a şti să cazi fără să te răneşti. Şi din acea cădere să ştii să te ridici”, afirmă Ivanov.
4. A explicat Învierea cu ajutorul ştiinţei
”Mitropolitul Anania a respectat ştiinţa şi nu a ocolit-o. Într-o pastorală de Paşte explică cum am putea înţelege învierea morţilor apelând la ştiinţă. Dă exemplu cu pilitura de fier şi magnetul. Din corp, după câteva decenii, nu mai rămâne nimic. Spune că într-o masă de nisip se pune pilitură de fier, iar când se apropie magnetul de masa de nisip pilitura de fier se adună. Aşa e şi Învierea morţilor, când Dumnezeu dă acea poruncă şi când toate lucrurile risipite se adună”, afirmă părintele Ivanov.
5. Folosea tehnologia: scria la laptop. Şi-a scris multe dintre operele sale pe laptop.
6. L-a cunoscut pe Ioan Moina. Anania a încercat să cânte la vioară
Mitropolitul Anania a locuit, o perioadă, într-o casă, în zona parcului Iuliu Haţieganu din Cluj, împreună cu Ioan Moina. ”Povesteşte că într-o noapte a auzit o privighetoare. Şi auzind-o cum cântă, în sinea sa, şi-a zis a zis: ”Eu niciodată nu o să ajung să cânt ca tine!” şi a renunţat să mai cânte la vioară. Ioan Moina îi cerea vioara ca să cânte la ea”, povesteşte Ivanov.
7. Avea un cult pentru familie şi dreptate
Avea cultul familiei. Şi-a iubit foarte mult mama, iar la Nicula, în locuinţa sa, în dormitor, avea şi un portret cu ea. Ura până la violenţă nedreptatea. Avea şi un cult al dreptăţii. Când era la seminar a luat apărarea unui bătrân care vindea cornuri în curte şi pe care colegii săi îl suspectau ca fiind omul ruşilor. I-au rechiziţionat taraba, iar Anania a intrat între ei, i-a dat la o parte şi l-a apărat pe bătrân”, povesteşte preotul.
8. Bach şi Mozart
La Mănăstirea Nicula, în chilia sa, asculta muzică simfonică. Îi plăcea Bach, Mozart.
9. Colecţiona coupe-papier (foto mai jos, de la Mănăstirea Nicula)
”Erau o pasiune a dânsului aceste coupe-papier, pe care le aduna din toate călătoriile dânsului”, explică preotul Bogdan Ivanov.
10. Nu credea în vise
Bartolomeu Anania nu credea în vise, deşi a avut câteva care l-au marcat, zice fostul său şef de cabinet. ”Ne povestea odată că a visat că a murit şi spunea că nu a avut deloc un sentiment al urâtului sau al fricii. Ba din contră, povestea că se simţea atâta de uşor şi de imponderabil, că a trăit o stare de bucurie marcată de o exclamaţie în care spunea cât de multe va putea cunoaşte el de atunci înainte. Era un vis care-l reconforta”, povesteşte preotul Bogdan Ivanov.
„Clujul este azi mitropolie şi e respectabil prin tot ceea ce face şi datorită dânsului care a ştiut să impună, ca model de lucru, cele trei principii, valabile în orice domeniu de activitate: transparenţă, obiectivitate şi frică de Dumnezeu. Acestea au fost literele de ”evanghelie” ale administraţiei sale. De aceea, el nu a avut niciodată critici vis-a-vis de felul în care a făcut numirile la parohii sau a luat anumite decizii pentru că a ştiut tot timpul cum să gestioneze lucrurile”, încheie fostul şef de cabinet al mitropolitul Anania.
Bartolomeu Anania, fost mitropolit al Clujului, s-a născut pe 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea. Numele primit la botez a fost Valeriu. În iunie 1946, când era student la Cluj a condus greva studenţească anticomunistă, grevă urmată de un lung şir lung de arestări şi expulzări. În timpul comuniştilor, părintele Anania a fost întemniţat 6 ani, între 1958-1964. În 1948, la Sibiu, şi-a luat licenţa în Teologie. Cariera duhovnicească a început-o în 1942, la mănăstirea Antim din Bucureşti. A primit numele de călugărie Bartolomeu.
Între anii 1965-1976 a deţinut mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada. În anul 1967 ajunge arhimandrit. Cât a stat în SUA, a ţinut conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, şi a făcut parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia şi India. Stăpânea bine limba engleza.
Reîntors în România, a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al BOR (1976-1982). În 1982 s-a retras la mănăstirea Văratec, unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Bibliei. Pe 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. În 24 martie 2006, Arhiepiscopia a fost ridicată la rangul de Mitropolie a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, iar Bartolomeu a devenit mitropolit. A slujit 18 ani ca arhiepiscop şi 5 ca mitropolit.
Problemele de sănătate ale mitropolitului au început la Nicula, unde a căzut în iarna lui 2006, înainte de Anul Nou. A fost internat o perioadă, apoi şi-a reluat activitatea. În ianuarie 2011 a fost dus de urgenţă la o clinică din Viena. A murit pe 31 ianuarie 2011, în urma unei suferinţe cardiace, la 89 de ani. Trupul său a fost înmormântat, în prezenţa Patriarhului BOR şi a numeroşi prelaţi ortodocşi în cripta ierarhilor de la demisolul catedralei mitropolitane din Cluj.
Mai puteţi citi:
Mica „revoluţie“ din primăvara lui 1946. „Părintele“ Anania a condus greva studenţilor clujeni
Se încarcă comentariile...
