VIDEO Preot, la şase decenii de la nimicirea grupului Şuşman de către Securitate: „Este o atitudine creştină să iei carabina şi să nu te supui ticăloşiei?”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Slujba de pomenire a grupului de luptători anticomunişti Şuşman a avut loc în creierii Apusenilor, la exact 62 de ani de când Securitatea incendia şura în care se aflau Teodor şi Avisalon Şuşman, care au preferat să moară decât să se predea comuniştilor.

Circa 100 de oameni au ascultat emoţionaţi discursurile unor foşti deţinuţi politici, istorici, preoţi şi rude ale „celor care au demonstrat că nu toţi am fost nişte laşi şi nişte lingăi”.

„Familia Şuşman şi toţi ceilalţi din jurul lor au demonstrat prin atitudinea lor că în această ţară nu toţi am fost nişte laşi şi nişte lingăi ai partidului comunist şi ai Moscovei. Au demonstrat că au existat bărbaţi şi femei, care atunci când a fost vorba de salvarea demnităţii acestui neam, lor nici chiar jertfa supremă nu li s-a părut a fi prea mult. Fie ca memoria lor să dăinuie peste veacuri spre a putea vorbi generaţiilor tinere despre lupta şi jertfa lor”- a spus preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Octav Bjoza, care la cei peste 80 de ani ai săi a urcat în creierii Apusenilor pentru a aduce un omagiu luptătorilor anticomunişti din Grupul Şuşman. 

Troiţa dedicată eroilor care au luptat în munţi se află nu la loc de cinste în centrul comunei Mărgău, de unde erau Şuşmanii, pentru a aduce aminte de jertfa lor, ci undeva în pustietate, pe un versant de munte, într-o curbă de pe drumul dintre Răchiţele şi Doda Pili. Atât au putut face autorităţile locale post-comuniste care le-au retrocedat  în pustietate descendenţilor familiei Şuşman terenul intravilan pe care comuniştii l-au confiscat. Astfel că familia a fost nevoită să construiască troiţa undeva, pe un versant, printre brazi.  

Undeva la gurile Dunării, am aflat de la un preot că doar atunci când vei renunţa la tine, la familia ta şi vei reuşi să faci şi tu câte ceva pentru cei din jurul tău, pentru patrie totalmente dezinteresat vei putea spune că ai început să faci şi tu ceva pe lumea aceasta” - a mai spus fostul deţinut politic care în cei 4 ani de muncă silnică pe care i-a făcut a trecut prin închisorile Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti, Jilava şi prin lagărele de muncă Strâmba, Stoeneşti, Salcia, Bacul 4 şi Periprava, vrând parcă să răspundă celor care l-ar fi întrebat ce caută la vârsta lui în creierii munţilor. 

Peste 100 de oameni au urcat, sâmbătă, în jurul amiezii, pe scările săpate în munte cu câteva zile înainte pentru a ajunge la slujbă de pomenire a luptătorilor anticomunişti din Grupul Şuşman. Au venit oameni din judeţele Cluj, Alba, Bihor şi Sălaj, rude ale unor foşti eroi din Grupul Şuşman, dar şi preoţi, istorici şi foşti deţinuţi politici. Printre cei prezenţi s-au numărat Octav Bjoza (Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România  -AFDPR), Leontin Iuhas, fiul doinei Cornea, Arheologul Gheroghe Petrov (cel care în 2014 a coordonat echipa Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc -IICCMER, care a descoperit şi deshumat rămăşiţele pământeşti ale lui Toader şi Avisalon Şuşman), preotul Cristian Borz (cel care a lansat campania de strângere de fonduri pentru reabilitarea casei lui Iuliu Maniu din Bădăcin), istoricul clujean Ottmar Traşcă. Evenimentul a fost organizat impecabil de Asociaţia Clubul Monarhiştilor Clujeni, astfel că mulţi dintre cei prezenţi au fost susţinători ai Monarhiei. 

Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Octav Bjoza: „familia Şuşman a demonstrat că în această ţară nu toţi am fost nişte laşi” 

   

„Oare e o atitudine creştină să iei carabina şi să spui unui întreg sistem: eu nu mă supun ticăloşiei?”


  „Nevoia de atitudine şuşmanică există şi astăzi. Libertatea nu creşte fără seva curajului. Nevoia de libertate trebuie apărată şi azi. Şi trebuie apărat solul în care creşte libertatea”, a susţinut într-un discurs emoţionat preotul greco-catolic Teodor Lazăr. 

Acesta a subliniat că cea mai importantă lecţie pe care ne-a dat-o grupul Şuşman este lecţia curajului:

„Acest om (Teodor Şuşman-nr) cu întreaga lui familie ne-a dat o lecţie de curaj, o lecţie sfântă de curaj. Unii şi-au  pus întrebarea, oare e o atitudine creştină să iei carabina şi să spui unui întreg sistem, în pofida oricărei şanse de a rezista fizic: „eu nu mă supun ticăloşiei”. Da, e validabilă biblic această atitudine, pentru că în faţa lui Goliat, David nu s-a dus cu psalmi.

Pomenesc de David pentru că cred că portretul lui Toader Şuşman şi al familiei sale explică ce înseamnă grecto-catolicismul. Nu putem să punem la dispoziţie, celor ce nu ne cunosc istoria un inventar de evlavie, nu am avut mulţi evlavioşi, nu am umplut mănăstiri cu evlavie, dar am umplut munţii şi văile cu caractere, caracter înseamnă un ţăruş care spune: până aici sunt eu, de aici încolo e altceva (...)”

Răspunsul preotului la întrebare este clar „da”: „Asta am dat noi istoriei, caractere, nu evlavii adaptabile voinţei partidului. Dacă nu se poate în cetate, urcăm în munte. Dacă nu putem prin cuvânt în Parlament, luăm carabina. David nu s-a dus doar cu psalmi, ci s-a dus cu praştia. Dacă avea AG se ducea cu AG-ul şi nu avea cum să rateze pentru că prostul ăla de Goliat era prea mare să-l ratezi. La fel cum şi un partid mare şi plin de proşti nu poţi să nu-l atingi ”.

Preotul greco-catolic Teodor Lazăr, la parastasul grupului Şuşman: „e o atitudine creştinească să pui mâna pe carabină şi să spui nu unui întreg sistem?”

Jurju: „neuitându-i pe ei vom dăinui noi ca români, ca naţiune, ca Românie” 

„Oamenii aceştia, care ştiau foarte bine că îşi riscă viaţa, ştiau că-şi pun în pericol familiile, ne dau o lecţie de ce înseamnă solidaritatea, iubirea aproapelui, demnitatea, omenia”, a susţinut istoricul Cornel Jurju, preşedintele Clubului Monarhiştilor Clujeni şi cel care a petrecut sute de ore în satele din Apuseni pentru a reconstitui istoria grupului Şuşman.
 

„Am vrut să venim aici azi pentru a spune că preţuim jertfa celor care au luptat împotriva comunismului, că  punem preţ pe jertfa de lacrimi de sânge şi suferinţă a celor care au suferit în închisorile comunismului, că această jertfă e pentru noi românii sau ar trebui să fie o extraordinară zestre de demnitate, curaj şi eroism pe care nu trebuie s-o uităm şi s-o dăm mai departe celor ce vin după noi”, a mai spus Jurju. 

El a condamnat tendinţele din lumea academică şi publicistică de reincriminare a celor care au suferit în închisorile comuniste: „Am venit azi aici pentru a spune că pentru noi comunismul a fost o dictatură criminală. Ideologia comunistă marxistă bolşevică a fost şi rămâne una distructivă fie că e impusă cu forţa de un sistem de represiune cum s-a întâmplat la noi între 1945-1989, fie că e transmisă, cum cred că se întâmplă azi, prin strategii şi mijloace mult mai abile , mai subtile.”
 

„Vreau să închei, amintind ce este scris pe spatele monumentului comemorativ de aici: Amintindu-i, pomenindu-i, neuitându-i pe ei, pe Şuşmani, pe luptătorii anticomunişti, pe cei care au suferit în temniţele comuniste, vom dăinui noi, ca români, ca naţiune, ca Românie” – a concluzionat istoricul.

Scurt istoric al Grupului Şuşman


În ziua de 2 februarie 1958, tinerii fraţi, Teodor şi Avisalon Şuşman, mureau eroic, cu arma în mână, într-o şură din cătunul clujean Tranişu, asediată şi apoi incendiată de trupele Securităţii.

Grupul de luptători anticomunişti “Şuşman” se formase în localitatea Răchiţele în anul 1948. Era alcătuit din oameni ai muntelui, admirabili şi curajoşi, care au refuzat să îngenuncheze în faţa ideologiei şi a terorii comuniste. Au fost “brazi” adevăraţi care au ales să se “frângă” fără a se “îndoi” încercând să apere felul lor de viaţă bazat pe credinţă, libertate, tradiţii, dreptate, simplitate.
 

De-a lungul celor 10 ani de grea existenţă, din grupul anticomunist de la Răchiţele au făcut parte Teodor Şuşman (senior), fraţii Teodor, Traian şi Avisalon Şuşman, Mihai Jurj, Lucreţia Jurj, Oneţ Roman, Gheorghe Mihuţ, Ioan Popa, Ioan Bortoş, Teodor Suciu. De asemenea, pe parcursul activităţii sale, Grupul Şuşman a beneficiat de sprijinul şi omenia necondiţionată a sute de familii de moţi din mai multe sate de munte din judeţele Cluj, Bihor şi Alba. Liderul grupului a fost Teodor Şuşman (senior), care deţinuse în mai multe rânduri funcţia de primar al localităţii Răchiţele atât în perioada interbelică, în vremea guvernărilor liberale, cât şi în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Însă faima lui Şuşman a trecut dincolo de limitele satului în care se născuse. După Primul Război Mondial devenise unul dintre liderii moţilor care, pentru a obţine şansele unei vieţi mai bune, doreau să fie  împroprietăriţi cu o parte din pădurile Apusenilor. Susţinând cu toată determinarea şi cinstea aceste aspiraţii îndreptăţite, Teodor Şuşman avea să fie primit în audienţe speciale de către Regele Ferdinand, dar şi de către Regele Carol al II-lea. 


Pentru meritele şi lupta sa, Şuşman a primit din partea moţilor supranumele de “Regele Munţilor” sau pe acela de “Tatăl Moţilor”. Cumplitei şi inegalei încleştări cu dictatura bolşevică i-au supraveţuit doar Lucreţia Jurj, Traian Şuşman şi Teodor Suciu. Restul luptătorilor anticomunişti din grupul “Şuşman” aveau să piară eroic, marea parte cu arma în mână, înfruntând fără poticneli brutala maşinărie de represiune comunistă. Cu toate că, la rându-le, au îndurat numeroşi ani de închisoare, cei trei – Lucreţia, Traian şi Teodor - au fost dăruiţi de Dumenzeu cu zile astfel încât după 1989 să poată mărturisi despre greutăţile şi tragediile inimaginabile prin care au trecut.

“Dorinţa mea, după Revoluţie, - povestea cu ochii înlăcrimaţi Lucreţia Jurj - o fost să fac cunoscut cine am fost noi, cei din Grupul Şuşman. N-am vrut să vorbesc atâta pentru mine, mai mult m-am simţit obligată să fac în aşa fel încât să ştie lumea de Şuşmani, de cei  care o pierit. N-am vrut să rămână fără să se ştie cine o fost, de ce o fost fugiţi şi ce-o făcut. (...) Suntem datori să ne amintim de ei că, Doamne, mult o suferit (...) O fost vremuri grele să fii tot timpul hăituit de Securitate şi să umbli cu raniţa în spate după alimente, prin frig şi prin ploaie. Cât de tristă era viaţa aia, de om hăituit, fără să fi făcut nimic, numa’ că nu ai gândit ca ei. Că dacă ai fi făcut ceva, ai fi zâs: No, am făcut o faptă pentru care îmi merit soarta. Te-ai fi simţit vinovat. Am greşit, am făcut, acuma suport consecinţele, da aşa ... Pentru ce? Că n-ai gândit ca ei? Că am vrut să fim liberi? Să ne exprimăm liberi?”.

Citeşte şi

FOTO Saga familiei Şuşman: cum au învins moţii Securitatea la o jumătate de secol după ce "bandiţii au fost arşi de vii" 

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite