VIDEO Piesă rap emoţionantă, dedicată tragediei de la Caracal: „Poţi să mori liniştit, când e vorba de-o urgenţă/ Cu ei sau fără, nu e nicio diferenţă...“

VIDEO Piesă rap emoţionantă, dedicată tragediei de la Caracal: „Poţi să mori liniştit, când e vorba de-o urgenţă/ Cu ei sau fără, nu e nicio diferenţă...“

Mihai Cristian Gavril a scris versurile şi a interpretat piesa „Tragedie”. FOTO: Arhiva personală

Piesa „Tragedie“ descrie în linii mari starea de nelinişte care a umbrit toată ţara şi nu numai, explică pentru „Adevărul” Mihai Cristian Gavril (23 de ani), un absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din Cluj pasionat de muzica rap. Tânărul artist a devenit cunoscut după ce şi-a susţinut lucrarea de licenţă în versuri.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Piesa se doreşte a fi atât una de consolare, cât şi una motivaţională. Ideea principală este aceea de a lua atitudine şi de a deschide ochii cât mai multor persoane, pentru a putea preveni viitoarele evenimente de acest gen”, spune pentru „Adevărul” Mihai Cristian Gavril (23 de ani), cel care a compus şi interpretat piesa „Tragedie”. Tânărul este la începutul carierei sale muzicale, având două albume şi  o piesă difuzată pe Music Channel. Mihai îşi împarte timpul între şcoală, locul de muncă şi pasiunea pentru muzică. El a terminat, anul acesta, un masterat la Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj-Napoca şi este administrator la o firmă de închiriat maşini. A devenit cunoscut după ce, în 2017, şi-a susţinut lucrarea de licenţă la Ştiinţe Economice pe ritmuri de rap, lucru pe care l-a repetat şi cu lucrarea de  disertaţie.
 
Gavril a explicat pentru „Adevărul” cum vede incidentele de la Caracal şi care este efectul pe care l-a urmărit cu piesa „Tragedie”. 
 
 
 
 
Cum ţi-a venit ideea? 
 
În momentul în care am aflat despre cazul Alexandrei mi-am amintit de un instrumental pe care l-am descoperit cu o lună în urmă, dar în acel moment am pus proiectul în stand by, deoarece nu eram decis în privinţa subiectului piesei. Empatizând cu situaţia în care a fost pusă biata fată, am considerat că este tematica potrivită pentru acel instrumental, deci am început să caut informaţii despre acest caz şi m-am apucat de scris versurile. 
 
Cum vezi tu tragedia de la Caracal? 

Eu unul sunt foarte dezamăgit referitor la ceea ce s-a întâmplat. Încă nu pot realiza că un funcţionar public care ar trebui să îţi vină în sprijin atunci când eşti în pericol, îţi poate întoarce spatele imediat, cu o atitudine atât de sfidătoare...  

Cât despre persoana care a regizat acest film horror, principalul vinovat este sistemul juridic prost organizat. Nu e normal să laşi liberi pe străzi oameni cu antecedente şi probleme mintale pentru că e foarte mare riscul de a pune în pericol milioane de suflete inofensive, dar noi suntem prea mici pentru a avea un cuvânt de spus. 

S-a ajuns aici deoarece tot mai multe persoane care deţin funcţii importante au început să facă tot felul de compromisuri, fără a se gândi că sunt în joc vieţile altora. Sunt zeci de cazuri de dispariţie în ultimii ani despre care nu se ştie mai nimic, iar după părerea mea în spatele acestor răpiri stau reţele teroriste bine consolidate care se ocupă cu trafic de organe şi alte orori la care nici nu vreau să mă gândesc.  
 
În cât timp ai realizat piesa şi care vrei să fie impactul? 

Dacă ar fi să luăm în calcul documentarea, scrierea propriu-zisă a versurilor şi înregistrarea în sine, cred că s-au adunat în jur de 20 de ore pentru realizarea acestui proiect. Piesa se doreşte a fi atât una de consolare, cât şi una motivaţională. Ideea principală este aceea de a lua atitudine şi de a deschide ochii cât mai multor persoane, pentru a putea preveni viitoarele evenimente de acest gen.  
 
Ce crezi că se poate face? 

Singura rezolvare ar fi să identificăm lucruri care să ne unească, să ne motiveze să luăm atitudine faţă de unele articole de legi care nu sunt de mare folos în forma lor actuală. Poliţia este prinsă la mijloc pentru că de multe ori, din cauza deciziilor procurorilor şi judecătorilor nu pot face altceva decât să se supună.
Pentru a se putea face schimbări radicale este nevoie de foarte mult timp, trebuiesc revizuite multe aspecte şi schimbate foarte multe persoane ceea ce va crea un dezechilibru oricum ai privi situaţia, dar important este să se înceapă de undeva. Cu paşi mărunţi poţi ajunge mai departe decât ai fi crezut vreodată. 
Pe termen scurt, ceea ce se poate face este prevenirea acestor evenimente prin acordarea unei importanţe mai mari micilor detalii... 
 
Ai avut şi tu experienţe negative cu sistemul? Sau prieteni de-ai tăi? 

Din fericire, datorită educaţiei pe care am primit-o, dar şi datorită felului meu de a rămâne mai retras în societate, am reuşit să mă feresc de astfel de drame. În ceea ce-i priveşte pe prietenii mei, în momentul acesta nu îmi vine în minte vreun eveniment negativ care să-i fi afectat.
 
Ai început piesa cu fragmente din dialogul dintre Alexandra şi poliţistul care a răspuns la 112, finalul cui aparţine?
 
Partea din finalul piesei a fost preluată dintr-o declaraţie a unui parlamentar pentru Kanal D, şi anume Cristian Seidler, deputat USR. Am ales acel pasaj deoarece din punctul meu de vedere se potrivea perfect pentru încheiere.
 
Versurile: 
 
„N-aţi fost în stare să localizaţi un apel,
Dar dacă ar fi sunat unu’ la mişto, intraţi peste el, 
Sistem corupt, ce-am făcut să te-ntinzi ca ciuma?
Dacă nu acţionăm rapid, se-ngroaşă gluma! 
La Colectiv a fost la fel... 
Şi parcă de-ai dracu’ nu vreţi să învăţaţi din greşeli, 
Voi vă credeţi la alt nivel... daa
Doar pentru simplul fapt că faceţi parte din sistem. 
Nu sunt părinte, dar chiar şi-aşa, le simt durerea, 
Când văd oameni corupţi care trec totul cu vederea, 
Tot felu’ de specialişti care îşi dau cu părerea, 
Dar... nimic concret până nu-i gata negocierea... 
Sunt zeci de cazuri muşamalizate, 
De către indivizi care nu merită nici moarte,
Ar trebui să-i ţinem în captivitate,
Să ne uităm cum ard în flăcări o eternitate...
 
Vreau să văd copii cum cresc în siguranţă,
Nu părinţi care-i aşteaptă îngrijoraţi seara acasă, 
E trist... că ne trezim doar după tragedie, 
În loc să o prevenim, că-i mai uşor, în teorie...  x2
 
Nu putem vorbi de civilizaţie,
Într-o ţară în care banul compensează lipsa de educaţie,
Toată lumea aleargă doar după reputaţie, 
În timp ce nepăsarea multora bate orice senzaţie...
Eşti singur în ecuaţie, asta e clar, 
Tre să faci faţă la criză, sau să-ncerci măcar... 
Că probleme tot apar, şi-ţi lasă un gust amar, 
Seara când închizi ochii toate speranţele dispar... 
Când vezi atâta răutate...
Singurul gând ce are sens este să-ţi faci singur dreptate! 
Tu să te uiţi mereu şi-n spate... 
Că nu mai ştii cine ţi-e prieten şi cine-ţi doreşte moarte!
N-are cum să nu te mişte atâta indiferenţă, 
Oameni în toată firea închid ochii la violenţă, 
Poţi să mori liniştit, când e vorba de-o urgenţă,
Cu ei sau fără, nu e nicio diferenţă...
 
Vreau să văd copii cum cresc în siguranţă,
Nu părinţi care-i aşteaptă îngrijoraţi seara acasă, 
E trist... că ne trezim doar după tragedie, 
În loc să o prevenim, că-i mai uşor, în teorie... x2
 
Citeşte şi
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: