VIDEO Fost olimpic, critic la adresa preşedintelui Societăţii de Ştiinţe Matematice: „N-ai cum să te baţi cu cei mai buni din lume fără meditaţii“

VIDEO Fost
olimpic, critic la adresa preşedintelui Societăţii de Ştiinţe Matematice: „N-ai cum să te baţi cu cei mai buni din lume fără meditaţii“

Petru Trimbiţaş  FOTO: Instagram

Declaraţiile făcute de Radu Gologan, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matematice, legate de schimbarea regulilor de selecţie pentru lotul naţional de matematică al României, l-au determinat pe un fost olimpic din Cluj să-i răspundă pe un ton critic. Tânărul a postat pe internet un film în care explică de ce nu este de acordul cu afirmaţiile lui Radu Gologan.

Ştiri pe aceeaşi temă

Petru Trîmbiţaş, fost olimpic spune că a citit declaraţiile lui Radu Gologan, preşedintele Comitetului Ştiinţific al Olimpiadei Internaţionale de Matematică desfăşurate recent la Cluj şi că nu este de acord cu acesta. Tânărul susţine că nu criteriile de selecţie ale lotului naţional sunt motivul pentru care olimpicii români s-au clasat pe locul 33, şi nu 22 ca anul trecut, ci că problema reală ar fi sistemul românesc de învăţământ.

„Mă întristează când oameni cu puterea de a schimba ceva preferă să lase lucrurile neschimbate. Pentru majoritatea dintre noi e foarte greu să îmbunătăţim ceva chiar şi atunci când vrem“, a declarat Petru Trîmbiţaş pentru „Adevărul“. Tânărul se află momentan în SUA la un internship la Google.

Petru Trîmbiţaş a dorit să răspunde punctual la afirmaţiile făcute de Radu Gologan:

* Radu Gologan - „Părinţii să îi lase pe copii să se dezvolte singuri şi să nu îi mai preseze cu tot felul de ore suplimentare şi profesori meditatori ca să ajungă olimpici. Procedând aşa, până la urmă îi pierd ca dezvoltare“.

Petru Trîmbiţaş - „Nici nu ştiu care declaraţie e mai rea. Cu selecţia la lotul naţional sau asta. Sper din suflet ca declaraţiile astea să fi fost scoase din context, altfel mi se pare tragic (…) Chestia asta în orice context ai pune-o sună prost. Tu nu ai cum să ajungi la olimpiadă, nu ai cum să te baţi cu cei mai buni din lume fără să iei meditaţii. Ce pretenţii poţi să ai? Un copil să ia singur culegerea de matematică, de olimpiadă, şi să o rezolve şi să se gândească doar singur. Poţi să te aştepţi că un copil să înceapă să redemonstreze toate teoremele din culegere, să facă asta din clasa I până în clasa a X-a sau a XI-a când poate să reprezinte România? N-ai cum să faci treabă fără meditaţii. Dacă luăm şi ne uităm la toţi elevii care au performanţe faine fac meditaţii. Pun pariu că dacă s-ar elimina meditaţiile, dacă ar fi interzise pentru pregătirea pentru olimpiadă, ar lua toată lumea menţiune onorabilă care înseamnă, în limba română, nimic. (…) Şi nu ai cum să-ţi dezvolţi pasiunea pentru matematică de la început, n-are cum să-ţi placă din prima“.

* Radu Gologan: „Un copil se dezvoltă, pentru un drum de excelenţă într-un domeniu sau altul, prin forţele lui proprii şi prin dorinţa lui de a face ceva, nu prin dorinţa familiei de a-l impulsiona. Este o mare, mare problemă în momentul de faţă, care nu exista pe vremea când eram eu elev“.

Petru Trîmbiţaş: „Sunt foarte curios dacă domnul Radu Gologan dacă chiar lucrează cu elevi, dacă face chestia asta activ sau nu, sau, pur şi simplu, e într-o comisie, şi decide: «uite, asta e lista de probleme pe care o dăm la selecţie sau astea sunt activităţile». Sunt curios dacă face pregătire sau doar se ocupă cu chestiile organizatorice. Nu ai cum fără să nu te sprijine familia, că dacă familia nu te încurajează, nu zice: «bă, bravo, uite, e foarte fain că faci matematică!» Dacă familia nu te sprijină financiar şi nu ţine un profesor la meditaţii, eu sunt de părere că n-ai cum să faci performanţă. (…) Sunt convins că fiecare dintre cei şase care au reprezentat România au avut în spate familii care i-au susţinut. (…)“.

* Radu Gologan - „Cred că toate provin din dorinţa părinţilor ca copiii lor să aibă CV-ul perfect pentru universităţile străine unde vor să meargă în continuare“

Petru Trîmbiţaş: „Toate, atenţie! Toate! În primul rând, cred că e bine pentru oamenii de top să meargă la universitate în afară, dacă vor să meargă pe cercetare pentru că în România nu prea ai cum să faci asta. Poate Matematica e printre singurele excepţii. Dar, dacă vrei să te remarci şi dacă vrei să colaborezi cu nişte profesori buni, trebuie să pleci în străinătate. Şi atunci normal că ai nevoie de un părinte care să-ţi zică: «gândeşte-te la ce îţi pui în CV, mai mergi şi tu la o olimpiadă, mai ia o medalie». Ca şi copil ai tendinţa să te joci“.

În filmul postat de fostul olimpic pe Youtube, tânărul critică şi alte afirmaţii ale preşedintelui Comitetului Ştiinţific al Olimpiadei Internaţionale de Matematică:

Legat de lotul naţional de matematică al României, Petru Trîmbiţaş afirmă că şi naţionala de fotbal a României se întâlneşte mai des, iar când vine vorba de implicarea statului „ţări precum Panama organizează mult mai multe pregătiri pentru lotul lor“.

Fostul olimpic consideră că „e nevoie de o schimbare în mentalitate: profesorii să discute cu elevii despre scopurile lor şi să nu-i mai preseze să fie elevi de 10 la fiecare materie, ci să exceleze într-un singur domeniu“. Mai crede că „ar fi interesant dacă brandurile ar colabora cu olimpicii care iau aur la olimpiada de matematică la fel cum colaborează cu Simona Halep“.

„Anul trecut l-am pregătit pe George Râpeanu care a luat medalie de argint la olimpiada europeană de informatică pentru juniori, iar anul acesta pe Alexandru Todoran (e în clasa a 6-a) a luat medalie de bronz la Olimpiada Balcanică de Informatică pentru Juniori şi a luat premiul I la naţională. Ideea noastră a fost să începem pregătirea deja din clasa a 6-a şi rezultatele s-au văzut. Pe lângă aceasta, avem în fiecare an elevi care iau medalii la naţională, iar anul trecut peste 50% dintre elevii calificaţi la naţională din Cluj au fost pregătiţi la Learnhouse.
Din păcate, nu reuşim să facem pregătire cu toţi elevii care vor să facă performanţă la informatică aşa că am creat Wellcode, o platformă unde oricine poate învăţa bazele informaticii gratuit. În mai puţin de un an am strâns peste 27.000 de utilizatori înregistraţi“, afirmă fostul olimpic.

Petru Trîmbiţaş explică, într-un interviu pentru Adevărul, de ce a făcut acel film şi ce înţelege el prin a fi olimpic în România.

Un video de 42 de minute în care iei punctual declaraţiile făcute de Radu Gologan. Care sunt motivele?

Nu avem cum să ajungem o ţară dezvoltată fără să avem educaţie foarte bună. Am participat timp de 4 ani la olimpiadă la informatică şi pe urmă am fost implicat pe partea de pregătire de probleme de concurs. Mă revoltă când văd cât de mult talent se iroseşte în România din cauza lipsei de implicare a factorilor de răspundere.

Dacă ne uităm la firmele de top din IT, şi nu numai: Apple, Google, Facebook, Dropbox, Airbnb, Uber şi multe altele, toate au sediul principal în zona San Francisco şi majoritatea dintre ele au început acolo. Am studiat cum de e posibil să fie toate concentrate pe o suprafaţă aşa de mică. De ce nu pot apărea asemenea firme şi în alte părţi ale lumii? Am ajuns la concluzia că acolo sunt foarte multe universităţi bune şi se pune accentul foarte mult pe informatică.

Mă întristează când oameni cu puterea de a schimba ceva preferă să lase lucrurile neschimbate. 

Pentru majoritatea dintre noi e foarte greu să îmbunătăţim ceva chiar şi atunci când vrem. În timp ce lumea bună din informatică se ocupă cu inteligenţa artificială, la noi se fac, în principal, site-uri pentru service-uri auto din Germania.

În acelaşi video ai mai afirmat că sistemul de învăţământ e foarte prost. Cum ar putea fi el îmbunătăţit?

Ar trebui pus accentul pe dezvoltarea gândirii şi pe specializarea într-un domeniu în liceu, pe încurajarea elevilor să exceleze.

Ai avansat ideea unui BAC mai dificil la matematică. Cu ce crezi că ar ajuta asta? 

Dacă BAC-ul ar fi mai greu pentru cei de la Mate-Info, elevii ar fi încurajaţi să îşi dezvolte gândirea şi nu s-ar mai obişnui să gândească mecanic şi doar să reproducă. Când ai mulţi oameni deştepţi, o să se plictisească repede şi o să înceapă să creeze lucruri.

În film ai mai afirmat că sunt prea puţini profesori buni la matematică în ţară. Ar fi suficient un singur profesor bun la această disciplină într-un judeţ ca să facă diferenţa?

Da. Se vede la Informatică. Au fost ani în care oraşe precum Sighetu Marmaţiei sau Vaslui au avut mai mulţi elevi în lotul naţional decât Clujul şi Iaşiul la un loc. E foarte important să ai un profesor bun şi pasionat.

O altă afirmaţie a ta este că „olimpicii nu sunt rodul sistemului de învăţământ“. Ce înseamnă asta?

Majoritatea participanţilor la olimpiadă iau meditaţii în particular, meditaţii plătite de părinţi. Ar trebui să ne bucurăm că statul român încă organizează olimpiade?

De ce crezi că e nevoie ca să ajungi olimpic În România?

Marea majoritate a olimpicilor cu care am interacţionat au avut suport enorm din partea părinţilor, de la sprijin moral până la asigurarea unor pregătiri particulare de calitate. Practic, părinţii şi copiii lucrau ca o echipă pentru a obţine un rezultat bun. Copiii depuneau munca, rezolvau problemele, se pregăteau, iar părinţii asigurau toate condiţiile pentru o pregătire bună.

Cred că pasiunea nu vine de la sine, ci se formează. Chiar dacă olimpicii la informatică erau pasionaţi de calculatoare şi le plăcea să se joace pe calculator încă de mici, atracţia pentru programare nu a existat de la început. Lucrul esenţial e ambiţia, să-ţi doreşti să faci ceva chiar dacă e greu, să îţi demonstrezi ţie şi altora că poţi să ajungi mai bun.

Ce măsuri a luat statul pentru un olimpic, să-l ajute să meargă mai departe?

În afară de premierea olimpicilor internaţionali, decontarea transportului la olimpiadele internaţionale şi de organizarea olimpiadelor, statul nu prea mai face mare lucru. Mai există avantajul că intri la facultăţile din ţară fără admitere, dar nu cred că admiterea ar fi un stres în plus pentru olimpici, asta e mai mult o motivaţie să te pregăteşti pentru olimpiade. Statul mai organizează tabere de selecţie şi pregătire pentru elevii din lot.

Ţări precum Panama organizează mult mai multe pregătiri pentru lotul lor.

„N-ai cum să ajungi la olimpiadă dacă nu iei meditaţii“, ai mai afirmat pe înregistrarea video. Se iau meditaţii pentru o banală teză, pentru o notă de trecere, dar şi pentru olimpiadă? Ce soluţie ar fi?

Nu mi se pare ceva rău să iei meditaţii şi fotbaliştii au preparatori fizici şi antrenori pe tot felul de specializări. Ar trebui să existe licee, centrate pe performanţă, nişte licee de elită. Acum orice liceu care are promovabilitate 100% la BAC se autointitulează liceu de elită. Din păcate şcolile nu prea au cu ce să se laude decât cu rezultatele la BAC (majoritatea olimpicilor sunt din Bucureşti) şi atunci părinţii aleg şcolile cu cea mai bună promovabilitate. Din păcate, de multe ori aceste şcoli nu sunt ceea ce par.

Avem nevoie de nişte licee de elită în 4-5 dintre oraşele mari din ţară unde să vină cei mai buni elevi din fiecare regiune, unde elevii să fie încurajaţi să îşi dezvolte pasiunea şi să aibă toate condiţiile necesare pentru a ajunge în top. 

Să iei 10 la o materie de la şcoală nu are nici o legătură cu viaţa reală.

În schimb, să ai un rezultat bun la olimpiadă te pregăteşte pentru lucrul sub presiune. De multe ori la un loc de muncă competitiv trebuie să rezolvi probleme grele cu care nu te-ai mai întâlnit niciodată şi asta măsoară angajatorii firmelor mari la interviuri.

E nevoie de o schimbare în mentalitate: profesorii să discute cu elevii despre scopurile lor şi să nu-i mai preseze să fie elevi de 10 la fiecare materie, ci să exceleze într-un singur domeniu. Să nu se mai pună accentul pe memorare şi reproducere - nu suntem roboţi. Există calculatoare şi internet.

Ce măsuri consideri că ar trebui să ia statul (pentru un olimpic)?

Trebuie asigurate condiţii pentru elevii care vor să facă performanţă: nişte burse care să acopere costurile suplimentare: cazarea într-un alt oraş diferit de localitatea de domiciliu (cămin, cantină), acoperirea costului pentru meditaţii sau asigurarea unor pregătiri cu profesori speciali sau foşti olimpici. Un lucru de mare impact ar fi organizarea de tabere de pregătire în colaborare cu alte ţări unde elevii să se pregătească cot la cot cu colegii lor din alte ţări. În plus, ar prinde bine organizarea de tabere şi pentru cei care sunt la început de drum şi nu au avut încă performanţe. Prin participarea la astfel de tabere ei „ar prinde gustul“ pregătirii şi şi-ar găsi prieteni cu aceleaşi pasiuni.

Care crezi să fie motivul scăderii României de pe 22 sau chiar locul 3 – prin 2006 parcă – din clasamentul celor mai bune echipe la Olimpiada Internaţională de Matematică? Poate olimpicii au avut o zi proastă.

Nivelul educaţiei scade în general. Metodele sunt aceleaşi de dinaintea apariţiei calculatoarelor, dar mulţi dintre profesori sunt mai slab pregătiţi. Nu are cum să scadă nivelul educaţiei de masă şi nivelul olimpicilor să rămână acelaşi. Nu prea ai cum să aibă toţi o zi proastă când olimpiada se desfăşoară la tine în ţară: nu trebuie să te adaptezi unui nou fus orar, la alt gen de mâncare, nu ai drum lung şi obositor.

Cum crezi că ar putea fi îmbunătăţită pregătirea olimpicilor la matematică? Ziceai în video că şi fotbaliştii de la naţională se întâlnesc mai des.

Cred că ar trebui mai multe tabere de selecţie, mai multe întâlniri şi tabere de pregătire ale lotului naţional. Ar ajuta mult mediatizarea olimpiadelor de la ştiinţele în rând cu olimpiadele sportive. Mulţi elevi ar vrea să participe la olimpiadă, dar sunt descurajaţi de profesorii care nu vor să facă pregătire şi consideră că se fac de râs dacă au elevi cu punctaj slab în clasament.

Ar fi interesant dacă brandurile ar colabora cu olimpicii care iau aur la Olimpiada de Matematică la fel cum colaborează cu Simona Halep. Eu mi-aş cumpăra un laptop conceput de un olimpic internaţional la Informatică.

E nevoie să crească numărul de participanţi la olimpiadă pentru că elevii îşi vor da seama că mersul la olimpiadă şi la concursuri este singurul lucru care care te pregăteşte pentru competiţia care este tot mai puternică în viaţa reală.

Cel mai bun olimpic la matematică al SUA a declarat pentru Adevărul: „Au fost probleme care mi-au adus provocări şi mă bucur că am reuşit să le rezolv, dar nu a fost cea mai grea Olimpiadă la care am participat. Cea de la Rio de anul trecut a fost cea mai grea”. Întrebarea e: ce crezi că-i diferenţiază pe olimpici români de cei americani sau de cei ruşi?

Ruşii au multe cercuri de pregătire în afara şcolii unde rezolvă probleme grele şi se pregătesc serios. În plus au tabere de minim două ori pe an unde nu participă doar cei care sunt în lotul naţional, ci participă un număr mult mai mare de elevi.

În plus câştigătorii concursului ACM ICPC (n.r. Olimpiada Internaţională de Informatică pentru Studenţi) au fost felicitaţi de Putin, deşi au câştigat concursul de peste 5 ori în ultimii ani şi e ceva foarte obişnuit pentru Rusia să câştige competiţii de programare. Nu simpatizez cu Putin, însă nu pot să nu observ că în Rusia există mult mai mult sprijin pentru performanţă decât la noi. Sunt foarte curios când a felicitat preşedintele nostru, în mod public, la un eveniment care nu are legătură cu olimpiada, o performanţă la o olimpiadă sau la un concurs.

Mai puteţi citi:

VIDEO Manualul care lipseşte şcolilor din România: site-ul inovativ care te învaţă informatică gratuit a fost creat de patru tineri din Ardeal

Doi tineri din Transilvania au creat wellcode.ro, o platformă unică în România de unde oricine poate învăţa informatica de la zero. Informaţiile sunt structurate cu ajutorul unor specialişti în Pedagogie, în aşa fel încât învăţatul să nu fie o povară. Pe lângă lecţii, există probleme şi chestionare (quizz-uri) care îi verifică pe cursanţi şi se asigură că au înţeles informaţiile.

Stagiarii români la Google şi Facebook întorşi acasă să schimbe mentalităţi: „În România, dacă pui o întrebare, lumea crede că eşti prost“

Un grup de cinci foşti olimpici, actualmente studenţi, masteranzi şi doctoranzi la matematică şi-au propus să-i înveţe pe copii să descopere farmecul matematicii şi informaticii. Ei vor să arate elevilor că profesorul care predă poate fi nu numai un dascăl, ci şi un prieten care încearcă să le explice modul în care cele două discipline şcolare ar trebui privite ca un instrument util pentru viitorul lor profesional.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: