VIDEO De ce femeile aleg să tacă după o agresiune sexuală. Concluzia cutremurătoare a unui studiu
0
Ca sociolog şi psiholog, Inés Hercovich a studiat ani buni discriminarea femeilor şi agresiunea sexuală. A căutat explicaţii pentru faptul că jumătate dintre femeile abuzate refuză să vorbească despre viol. Într-o prelegere TED din America de Sud, în septembrie 2015, ea prezenta concluziile unui studiu de-al său.
Cercetarea sociologului şi psihologului Inés Hercovich arată că una din patru femei au suferit o formă de agresiune sexuală, iar doar 10% din rândul femeilor violate raportează drama suferită, restul se refugiază în tăcere. Jumătate din cele violate aleg să nu spună nimănui ce li s-a întâmplat pentru că se aşteaptă să nu le creadă nimeni.
„Când o femeie povesteşte ce i s-a întâmplat, spune lucruri pe care nu ni le putem imagina, care ne tulbură, la care nu ne aşteptăm să le auzim şi care ne şochează“, afirmă Inés Hercovich.
Potrivit specialistului, când se vorbeşte de un viol lumea îşi închipuie în minte următoarea imagine: că un violator este un om de joasă speţă, nu un tânăr atractiv ori vreun om de afaceri, că femeia e tânără, atractivă, îmbrăcată în fustă scurtă şi are decolteu, că agresiunea se petrece într-un loc izolat unde victima se luptă cu agresorul, iar actul sexual e violent. Însă, subliniază Inés Hercovich, lucrurile nu sunt aşa cum şi le imaginează unii oameni.
Cercetătoarea a intervievat 85 de femei abuzate sexual, iar de pe scena TEDxRiodelaPlata a citit una din mărturisirile făcute de o femeie intervievată.
„Am mers cu fetele de la birou la acelaşi pub unde mergeam de obicei. Am cunoscut nişte tipi, iar eu am vorbit cu un bărbat atrăgător. Am vorbit mult. În jurul orei 4 dimineaţa le-am zis fetelor că e timpul să merg acasă. Ele vroiau să mai rămână. Atunci, bărbatul cu care vorbise toată seara m-a întrebat unde stau şi dacă vreau să poate duce el acasă. Am acceptat. La un semafor mi-a spus că-i plac şi mi-a atins picioarele. Nu mi-a plăcut gestul. (...) La un moment dat ar fi trebuit să cotească, dar a mers înainte. I-am spus că ar fi trebuit să cotească în acel loc. Atunci ceva nu mi s-a părut în regulă. Acum, mă gândesc de ce n-am ţinut cont de ceea ce am simţit. Când a ieşit de pe autostradă mi s-a făcut frică. Mi-a zis să mă liniştesc, că nu se va întâmpla nimic din ceea ce nu voi vrea. (...) nu i-am mai zis nimic pentru că mi-era teamă că se va enerva”, a citit Inés Hercovich.
Apoi, bărbatul a dat să o sărute şi deşi ea l-a refuzat, i-a zis nu. În ciuda tonului calm şi a cuvintelor rostite de femeie, ea a realizat că nu are cum să evite agresiunea. Fiindu-i frică că lucrurile s-au putea sfârşi cumplit, i-a zis să termine repede şi să o ducă acasă.
„Niciodată nu m-am simţit atât de singură“, i-a mărturisit femeia abuzată cercetătoarei.
După ce a terminat lectura mărturiei, spekerul TED i-a întrebat pe cei din public ce au simţit când au ascultat ce a citit. „Când auzim o astfel de poveste de la cineva pe care cunoaştem şi în care avem încredere, o ascultăm şi auzim lucruri pe care nu le înţelegem sau nu le acceptăm”, spune psihologul. Apoi, adaugă Inés Hercovich, în acel moment apar întrebările, suspiciunile: de ce victima n-a dat geamul maşinii jos şi nu a strigat după ajutor? de ce n-a coborât din maşină când a simţit că ceva nu e în regulă? cum a putut să-i ceară să o ducă acasă? Şi lista poate continua.
Inés Hercovich subliniază că aceste întrebări pe care le adresează unii nu sunt doar întrebări, ci judecăţi care duc la o singură concluzie: că femeia ar fi de vină pentru ce i s-a întâmplat.
Cercetătoarea povesteşte că atunci când femeia a cărei scrisoare a citit-o pe scena TEDxRiodelaPlata a venit la ea acasă pentru studiu i-a spus că nu crede că i-ar putea fi de folos întrucât nu era sigură că ceea ce i s-a petrecut ar fi fost viol. „Ana - aşa a denumit-o pe acea femeie, cu acest pseudonim - ca şi majoritatea dintre noi, credem că un viol presupune o armă, un act violent de 4-5 minute“, explică Inés Hercovich.
Această femeie nu a discutat cu nimeni despre drama prin care a trecut deoarece i-a fost teamă că, povestind, cei ce o vor asculta îi vor adresa întrebări, vor avea dubii. „Şi dacă s-ar fi petrecut astfel ar fi fost mai rău decât agresiunea însăşi. Ana a tăcut pentru că ştie că nimeni, nici familia ei, nici terapeuţii, darămite poliţia sau judecătorii, sunt dispuşi să asculte ce spune. În primul rând ea a spus nu. Când a văzut că ”nu”-ul e inutil i-a vorbit frumos. A încercat să nu sporească violenţa şi să nu-i dea idei. I-a vorbit ca şi când tot ce se petrecea era normal“, povesteşte cercetătoarea.
Ea a mai amintit că sunt stat dîn lume unde femeile abuzate trebuie să-şi dovedească inocenţa/nevinovăţia prezentând urmele de pe corp ale abuzului în aşa fel încât să arate că acele urme sunt rămăşitele unei lupte cu agresorul.
„Pot să vă asigur că în mare parte din cazuri nu sunt urme. (...) Am realizat că, în astfel de situaţii, ceea ce fac femeile e să negocieze. Negociază sexul în schimbul vieţii“, puntează Inés Hercovich.
Mai puteţi citi:
Studiile existente în lume arată că un om este minţit zilnic între 10 şi 200 de ori. Extrovertiţii mint mai mult decât introvertiţii. Într-un cuplu, soţii îşi mint partenerul în unul din zece situaţii. Sunt câteva concluzii ale unor studii prezentate de Pamela Meyer, la o prelegere TEDxGlobal în 2011. Ea este antreprenor, autor de cărţi şi expert în detectarea minciunilor.
Kelly McGonigal, un psiholog din SUA, a detaliat la o conferinţă TEDx un nou studiu privind efectele devastatoare ale stresului asupra oamenilor.
Se încarcă comentariile...
