Viaţa bate filmul. Grădinar în Porto, om de afaceri în Cluj şi tată în Burkina Faso

Viaţa bate filmul. Grădinar în Porto, om de afaceri în Cluj şi tată în Burkina Faso

Loránd Soares-Szász alături de nevasta lui în vacanţă.

Loránd Soares-Szász a locuit şapte ani în Portugalia, unde a avut zece job-uri. Întors acasă, a dat lovitura în consultanţa de afaceri. Clujeanul a adus în ţară şi o nevastă portugheză şi împreună au devenit „părinţii“ unei fetiţe de 13 ani din Africa.

Ştiri pe aceeaşi temă

Lorand Szász (28 de ani) a ajuns în Portugalia acum nouă ani, mai mult din întâmplare, fiind invitat de către un prieten. S-a îndrăgostit de această ţară pe loc. Câteva luni mai târziu a  renunţat la şcoală - el fiind student în Cluj-Napoca la Facultatea de Studii Europene şi Relaţii Internaţionale, dar şi la cea de Psihologie - şi  s-a mutat în extrema sud-vestică a Europei.

Aici s-a căsătorit şi mai apoi s-a întors în ţara natală alături de soţia sa, unde şi-a deschis una dintre cele mai mari firme de consultanţă în afaceri din Cluj, Coaching4You. Practic, Lorand îi învaţă pe managerii firmelor cum să comunice mai bine cu angajaţii, dar şi cum să-şi crească afacerea. Nu s-a oprit aici. Alături de partenera sa, tânărul a „adoptat“ o fetiţă de 13 ani din Burkina Faso (Africa).

De la grădinărit la munca de birou


În 2002, Lorand a plecat într-o vizită în Portugalia, unde s-a îndrăgostit de climă, de oameni şi de ţară. „M-am întors în România să-mi continui studiile, dar nu am reuşit să îmi iau gândul de la o posibilă viaţă mai frumoasă în însorita Portugalie. Aşa că după câteva luni am <<îngheţat>> anul, mi-am făcut bagajul şi am urcat într-un autobuz care urma să mă ducă în Porto“, îşi aminteşte tânărul.

A început ca grădinar, deoarece nu avea studii superioare şi nici nu cunoştea limba. „Pe vremea când eram ajutor de administrator într-o firmă am auzit de un post liber la cea mai mare firmă de business coaching (consultanţă pentru oameni de afaceri – n.r.) din lume, care căuta un asistent manager în biroul din Porto“, a completat el. Încrezător, s-a prezentat la interviu şi a fost angajat.

„De acolo a început cariera mea în business coaching. În puţin timp, am ajuns de la asistent manager la manager de dezvoltare a firmei, după care la trainer (instructor-nr)“, a mai spus Lorand.


În Portugalia s-a şi căsătorit, cu portugheza Vania Soares (26 de ani). „Pe scumpa şi frumoasa mea soţie am cunoscut-o pe când eram ajutor de bucătar. Am fost într-o tabără de vară cu mai mulţi tineri şi am reuşit să-i captez atenţia fiind singurul băiat blond cu ochi albaştri din zonă“, se amuză Lorand. În 2007, cei doi s-au căsătorit, iar în 2008 au decis să vină în România, deoarece acolo existau deja multe firme de coaching, pe când în Cluj nu era niciuna.

„Mi s-a părut interesantă oportunitatea şi în 2008 i-am spus soţiei mele despre această posibilitate. Ea a fost de acord şi pe 4 iunie 2008 am încărcat tot ce aveam într-o dubiţă şi am venit în România, pentru ca în noiembrie 2008 să deschid firma“, îşi aminteşte tânărul.

Au „adoptat“ o fetiţă din Africa

„Fetiţa noastră <<adoptată>> se numeşte Saoudata şi are 13 ani. Este din Burkina Faso (Africa). Am adoptat-o printr-un proiect al unui ONG numit ADRA, care constă în angajamentul nostru pe termen lung de a sponsoriza un copil“, a povestit Lorand. Practic, ei plătesc suma de 10 euro pe lună, care îi asigură fetiţei internat, cantină, rechizite şcolare şi medic la un colegiu particular.

„Ca să vă faceţi o idee, salariul minim în Burkina Faso este de 22 de dolari. Este o sumă atât de mică pentru noi, dar care face o atât de mare diferenţă în viaţa acestei fetiţe“, a mai spus el.

În mod normal, nu există o implicare majoră în acest proiect, deoarece e suficientă doar achitarea acestei sume lunar. „Dar noi am vrut să ştim mai multe despre persoana pe care o ajutăm, aşa că am cerut ONG-ului să ne dea numele persoanei şi datele de contact. Aşa am început să corespondăm cu <<fetiţa noastră>>. În acest moment corespondăm destul de des cu ea, îi trimitem poze, cadouri şi ea ne trimite desene, poze şi ne spune cum se desurcă la şcoală“, a explicat tânărul. De Crăciun, cei doi tineri i-au trimis fetiţei câteva rechizite şcolare, câteva poze, dar şi dulciuri. Nu pot trimite foarte multe lucruri, pentru ca ceilalţi copii să nu se simtă diferenţiaţi.

Nu a fost singura acţiune de caritate a lui Lorand. Luna trecută, el a organizat un seminar pentru clienţii săi, la care participanţii au avut acces nu contra unor sume de bani, ci prin donaţii, în principal alimente, dar şi alte produse utile, dăruite unui număr de opt fete de la casa de tip familial „Maria & Gabriel” din Cluj-Napoca.

Plusuri şi minusuri în România

+ Îmi place că avem la dispoziţie totul pentru a putea fi o putere în economia, turismul şi cultura europeană.

- Nu îmi place că aşteptăm ca alţii să facă ceva pentru noi, cu o mentalitate tipică pentru comunism. Nu îmi place ca în loc să punem mâna şi să muncim dăm vina pe cei din jur şi pe Guvern pentru eşecul nostru. Deşi suntem în secolul XXI, încă nu am învăţat cum să tratăm un client. Nu îmi place că soţia mea a trebuit să aştepte un an şi ceva până să aibă curaj să conducă în traficul românesc caracterizat de lipsa de educaţie.

„Multe firme de la noi sunt conduse de bişniţari transformaţi în oameni de afaceri“. Vezi un interviu cu Lorand Soares-Szászpe tema managementului la români

citeste totul despre: