Un român a fost nevoit să dea Fiscul în judecată pentru a putea afla numele unor funcţionare care l-au jignit. „Am întrebat cum se răscumpără titlurile de stat“

Un român a fost nevoit să dea Fiscul în judecată pentru a putea afla numele unor funcţionare care l-au jignit. „Am întrebat cum se răscumpără titlurile de stat“

Lucian Todoran FOTO Remus Florescu

Un tânăr din Cluj încearcă încă de la finalul anului 2018 să afle numele a două angajate de la Finanţe, despre care spune că l-au tratat nepoliticos, una dintre ele făcând o criză de nervi când a  întrebat ceva. Clujeanul a pierdut şi procesul cu Fiscul, iar acum cazul e la Curtea Constituţională.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pentru a le putea reclama superiorilor, bărbatul încearcă mai întâi să le afle identitatea, motiv pentru care s-a adresat instanţei de judecată. Lucian Todoran (30 de ani - foto) s-a prezentat pe 12 decembrie 2018 la Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca, cu intenţia de a cumpăra titluri de stat.
 
Clujeanul a discutat iniţial cu o altă angajată - Maria Cuc - care i-a răspuns politicos la întrebări şi s-a purtat ireproşabil, moment în care două colege ale acesteia au intervenit în conversaţie. „Am întrebat, politicos, cum anume se răscumpără titlurile de stat la maturitate şi atunci a intervenit una dintre doamne cu ieşirea nervoasă“, relatează Lucian. Angajatele nu s-ar fi ferit nici să-l jignească: „Când am vorbit despre bonificaţie mi-a spus că folosesc cuvinte al căror sens nu-l cunosc“. „Rar mi-a fost dat să văd un asemenea comportament la funcţionari publici. Persoanele în cauză, mai ales una dintre ele, nu ar trebui în niciun caz să presteze muncă de relaţii cu publicul“, a explicat Todoran.

Identitatea funcţionarului public, apărată de lege

În prima fază, tânărul s-a gândit fie să introducă sesizare disciplinară, fie să ceară mutarea persoanelor pe alte posturi, unde nu au contact cu publicul. S-a lovit, însă, de o mare problemă: sesizări de acest gen nu se pot face dacă nu cunoşti numele funcţionarului, iar cele două angajate de la ANAF, la fel ca majoritatea angajaţilor la stat, n-au ecusoane de identitate.
 
A solicitat Finanţelor prin adresă oficială numele celor două angajate, dar a fost refuzat în două rânduri. Din acest motiv, în ianuarie 2019 a demarat proces.
 
Lucian Todoran lucrează în domeniul resurselor umane, dar este pasionat de Drept. 
Pe de altă parte, articolul de lege criticat pentru neconvenţionalitate impune o excesivă limitare a liberului acces la informaţiile ce constituie datele personale, singurele excepţii fiind arbitrar alese ca fiind cazurile în care datele personale „afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice". Or aceasta ar duce la situaţia vădit injustă şi inacceptabilă în societate, în care cetăţeanul nu va avea, de exemplu, dreptul să cunoască prenumele şi numele funcţionarului cu care vorbeşte sau care îi soluţionează actele de sesizare a instituţiei publice.
 
Lucian Todoran, reclamant

 

Curtea de Apel Cluj: „Numele angajaţilor publici nu sunt publice”

 
În iunie 2019, Curtea de Apel Cluj i-a respins solicitarea motivând că numele celor două angajate sunt date personale şi nu pot fi comunicate.  
 
Instanţa şi-a bazat decizia pe Legea 544 care prevede la articolul 14 că datele personale - cum sunt numele şi prenumele unui funcţionar - pot deveni date publice - deci pot fi comunicate- numai în situaţia în care „este afectată capacitatea de exercitare a unei funcţii publice”. Asta înseamnă, că în situaţii normale nu putem să ştim cum îi cheamă pe funcţionarii cu care vorbim, având în vedere că numele şi prenumele sunt informaţii personale. Vom putea să le aflăm doar dacă vom dovedi că respectivii funcţionari au comis fapte grave care aduc atingere exercitării funcţiei publice. Dacă instituţiile precum ANAF consideră că să faci o criză de nervi şi să-i jigneşti pe clienţi nu aduc atingere capacităţii de exercitare a funcţiei publice, va trebuie să demonstrezi în instaţă acest lucru. Avocat, proces, termene, recurs, totul poate dura cel puţin un an. Dacă câşigi, abia apoi, vei putea să faci reclamaţia dorită. 
 
„Reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile Legii nr.544/2001 solicitând a se constata că informaţia cerută are caracterul de informaţie publică şi, deci, este supusă comunicării. În acord cu cele stabilite de către prima instanţă, Curtea reţine, în opinie majoritară, că informaţia solicitată de către reclamant, în contextul în care a fost formulată şi întemeiată de către acesta, nu are caracterul de informaţie publică, referindu-se la date personale, ce nu sunt supuse comunicării, aşa cum se menţionează la art. 12 al.1 lit.d) din Legea nr.544/2001. 
 
Curtea observa că, în raport de informaţia solicitată, este necesar a se stabili dacă are caracter comunicabil, în condiţiile în care aceasta se referă la date personale, supuse protecţiei. Întrucât art. 14 al.1 din Legea nr.554/2004 prevede că informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice este necesar a se dovedi condiţionarea legală, menţionat anterior, respectiv afectarea capacităţii de exercitare a unei funcţii publice. 
 
Aspectul în cauză a fost corect sesizat de către prima instanţă deoarece motivarea prezentată de către reclamant nu respectă norma legală, din perspectiva condiţiei menţionate în textul legal. Curtea observă că nu există o dispoziţie legală derogatorie în privinţa funcţionarilor publici sau a salariaţilor ce îşi desfăşoară activitatea unei în cadrul unei instituţii publice astfel încât comunicarea datelor personale ale acestora se poate realiza doar în condiţiile art. 12 al.1 lit.d sau art. 14 al.1 din Legea nr.544/2001. 
 
Derogarea legală cuprinde condiţionări legale, ce trebuie îndeplinite, în vederea obţinerii scopului urmărit şi pentru calificarea acelei informaţii ca fiind de interes public şi, deci, comunicabilă.  Curtea observă că în conţinutul cererii de chemare în judecată reclamantul a făcut trimitere la mai multe situaţii, ipotetice, de natură ar justifica cunoaşterea numelui unui funcţionar public sau salariat al unei entităţi publice. Dată fiind condiţionarea legală, evidenţiată anterior, în privinţa comunicării datelor personale, Curtea observă că reclamantul-recurent nu a evidenţiat că solicitarea a fost formulată în contextul menţionat cu titlu de exemplu în cererea de chemare în judecată, pentru a se putea realiza o analiză a temeiniciei şi legalităţii cererii din acea perspectivă” – se arată în decizia Curţii de Apel Cluj. 
 
 
 

Prevedere legală aberantă. Speranţă de la Curtea Constituţională


 
Hotărârea prin care i s-a refuzat comunicarea numelor celor două angajate este definitivă, dar Todoran a obţinut sesizarea Curţii Constituţionale legat de articolul 14 din Legea 544 a informaţiilor de interes public, care stabileşte că datele personale pot fi dezvăluite doar atunci când „afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice”. Această prevedere stabileşte că, de fapt, e imposibil să afli numele funcţionarului care îţi rezolvă probleme şi să-i faci reclamaţie disciplinară dacă nu eşti mulţumit de prestaţia acestuia. Dacă CCR îi dă câştig de cauză, hotărârea poate fi revizuită. 
 
 
„Reclamantul Todoran Lucian a formulat, în dosarul nr. 251/117/2019, un  răspuns la întâmpinare prin care a invocat excepţia de neconvenţionalitate a art. 14, alin. (1) al Legii nr. 544/2001 pentru încălcarea art. 10 (Libertatea de exprimare) al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Libertatea de exprimare, potrivit normei convenţionale care o defineşte, „include (...) libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice", realitate incidentă în speţă unde instanţa a fost învestită cu obligarea unei instituţii publice la comunicarea de informaţii refuzate expres de la comunicare în faza antecontencioasă. 
 
Pe de altă parte, articolul de lege criticat pentru neconvenţionalitate impune o excesivă limitare a liberului acces la informaţiile ce constituie datele personale, singurele excepţii fiind arbitrar alese ca fiind cazurile în care datele personale „afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice". Or aceasta ar duce la situaţie vădit injustă şi inacceptabilă în societate, în care cetăţeanul nu va avea, de exemplu, dreptul să cunoască prenumele şi numele funcţionarului cu care vorbeşte sau care îi soluţionează actele de sesizare a instituţiei publice. O asemenea situaţie duce, de exemplu, la imposibilitatea urmăririi activităţii instituţiei publice, dar şi, la nevoie, la imposibilitatea atragerii răspunderii disciplinare, căci formularea unei sesizări disciplinare valide împotriva unui funcţionar public presupune indicarea numelui său. Pentru aceste motive, cer să se constate că art. 14, alin. (1) al Legii 544/2001 contravine libertăţii de exprimare prevăzută Ia art. 10 al Convenţiei şi, pe cale de consecinţă, să se aplice nemijlocit şi cu prioritate art. 10 al Convenţiei, cf. art. 20, alin. (2) al Constituţiei României”, se arată în hotărîrea prin care s-a acceptate sesizarea Curţii Constituţionale.
 

Citeşte şi
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: