Ucigaşii care ne mănâncă anii. Care sunt locurile din lume unde oamenii depăşesc frecvent vârsta de 100 de ani şi de ce
0
În trei colţuri ale lumii oamenii depăşesc vârsta de 100 de ani şi par a fi descoperit secretul longevităţii şi al fericirii. Vorbim de italienii din zona muntoasă a insulei Sardinia, de japonezii din nordul arhipelangului Okinawa şi de americanii dintr-un oraş din zona Californiei. Toate aceste zone au fost vizitate şi analizate de exploratorul National Geographic Dan Buettner şi de o echipă de experţi.
„Există multă confuzie cu privire la ce anume ne ajută cu adevărat să trăim mai mult şi mai bine“, crede scriitorul şi exploratorul Naţional Geographic. Într-o conferinţă TEDx din septembrie 2009 a vorbit despre acele zone de pe glob unde lumea pare a depăşi fără multă dificultate graniţa de 100 de ani.
Ce au special Sardinia, Okinawa şi acel oraş din California? Ce au în comun? De ce acolo oamenii îşi încep ziua, la 102 ani, înotând sau la 80 şi ceva se apucă să traverseze Sahara pe bicicletă? Care ar fi explicaţia ştiinţifică? Cu aceste întrebări a pornit în cercetarea sa Dan Buettner. Faimoasa şi longeviva publicaţie Naţional Geographic s-a asociat cu Institutul Naţional de Gerontologie din SUA ca să afle care sunt acele zone din lume unde rata de viaţă e destul de ridicată şi de ce. După ce au fost descoperite regiunile s-au trimis experţi acolo ca să vadă ce fac special acei oameni de trăiesc atât de mult.
Mituri. Genele dictează 10% din durata noastră de viaţă
„Problema este că nu suntem programaţi pentru longevitate“, le-a spus Buettner celor veniţi la conferinţă, în 2009. Un studiu cunoscut în lumea ştiinţifică drept „Studiul Gemenilor Danezi“ arată că circa 10% din durata de viaţă a unui om e dictat de moştenirea genetică, restul de 90% - de stilul de viaţă.
Exploratorul ţine să dezmintă acele mituri despre longevitate adânc înrădăcinate în mintea multora dintre noi. Sunt false ideile potrivit cărora dacă vă străduiţi veţi putea trăi 100 de ani fără să aveţi un bagaj genetic câştigător, dacă folosiţi tratamente ce încetinesc îmbătrânirea veţi putea inversa procesul.
„Sunt o mie şi unu de lucruri care ne pot îmbătrâni. Privaţi-vă creierul de oxigen doar câteva minute şi celulele creierului mor, şi nu se mai refac niciodată. (...) Arterele ni se pot înfunda. Creierul nostru se poate îmbâcsi cu plăci şi putem face Alzheimer. Sunt prea multe lucruri care pot să meargă rău. (...) Corpurile noastre au 35 de trilioane de celule, trilion cu «T». (...) Acele celule se regenerează o dată la opt ani. Şi de fiecare dată când se regenerează sunt şi defecţiuni. Şi defecţiunile se cumulează Şi se cumulează exponenţial. (...) De aceea o persoană de 65 de ani îmbătrâneşte cu o rată de 125 de ori mai rapidă decât o persoană de 12 ani“, explică Dan Buettner. Traducerea conferinţei Tedx aparţine lui Octavian Vidican şi Valentin Nădăşan.
Studiile ştiinţifice arată durata de viaţă pe glob este de circa 90 de ani. Cu câţiva ani în plus pentru femei. Speranţa de viaţă în State e de 78 de ani. Ideea cum pot fi câştigaţi cei 12 ani (de la 78 la 90) a fost punctul de plecare al studiului.
Buettner numeşte regiunile unde se trăieşte mult „zone albastre“.
Sardinia – ce mănâncă şi ce e „efectul bunica“
O primă „zonă albastră“ este provincia Nuoro din insula Sardinia, în Italia. Provincia respectivă, explică Buettner, e una muntoasă, de aceea oamenii sunt nevoiţi să facă multă mişcare zi de zi. Cum solul nu e foarte darnic, vorbim de o zonă muntoasă, majoritatea locuitorilor sunt păstori. Hrana lor constă în alimente ce au la bază plante, o pâine inventată de ei, nedospită, din grâu integral, brânză bogată în acizi graşi Omega-3 (şi nu acizi graşi Omega-6), brânză preparată de la vaci ce mănâncă porumb, un tip de vin în care nivelul de polifeloni (ajută la menţinerea celulelor tinere) este de trei ori mai ridicat decât în orice vin existent pe glob.
„Şi este o zonă în care oamenii nu doar trăiesc 100 de ani, ci o fac cu o extraordinară energie. Locuri în care oameni de 102 ani încă merg pe bicicletă, sparg lemne, şi pot înfrânge un tip cu 60 de ani mai tânăr decât ei“, spune Dan Buettner.
Însă adevăratul secret este modul în care este organizată comunitate din Nuoro şi respectul pe care-l acordă bătrânilor. Cercetătorii au observat că un vârstnic din Sardinia se bucură de mai multă echitate cu cât înaintează în vârstă:
„Dacă veţi merge în barurile din Sardinia, în loc să vedeţi calendarele Sports Illustrated cu costume de baie, veţi vedea calendarul «Centenarul lunii». (...) Deci, nu e bine doar pentru părinţii dumneavoastră vârstnici pentru a-i ţine aproape de familie, ci aduce un spor de aproximativ 4 până la 6 ani la speranţa de viaţă, cercetările mai arată că asta face bine şi copiilor din acele familii, care au o rată mai mică de mortalitate şi de îmbolnăviri. Asta se numeşte «efectul bunica»“.
Okinawa – nu ce mănâncă, ci cum
Dacă în Sardinia conta organizarea comunităţii şi ce se mănâncă, în arhipelagul Okinawa, la 800 de mile la sud de capitala Japoniei, kilometrul 0 al longevităţii a fost descoperit în nordul insulei principale a acestui arhipelag. Acolo, oamenii trăiesc cu 7 ani mai mult decât un american obişnuit.
„Este locul unde oamenii au cea mai lungă speranţa de viaţa fără dizabilităţi de orice fel din lume. Ei au exact ceea ce vrem noi. Ei trăiesc mult şi tind să moară în somn, foarte repede, şi de multe ori, v-o spun eu, după ce au făcut dragoste. (...) Au o cincime din rata cancerului de colon sau de sân. Şi o şesime din rata bolilor cardiovasculare. Şi faptul că această cultura realizează aceste performanţe sugerează în mod clar că au ce să ne înveţe. Ce fac ei? Încă o dată, o dieta bazată pe plante, plină de vegetale cu multă culoare în ele. Şi mănâncă de opt ori mai mult tofu decât americanii“, explică Buettner.
Însă, secretul longevităţii lor stă în cum mănâncă: porţii mici şi o zicală veche potrivit căreia îşi aduc aminte să se oprească din mâncat când stomacul lor e 80% plin.
„Oriunde v-aţi naşte în Okinawa aveţi un set de prieteni cu care să călătoriţi prin viaţă. Ei îl numesc Moai. (...) În limba celor din Okinawa nu există nici măcar un cuvânt pentru pensionare. În schimb, există unul care îţi umple întreaga viaţă – «ikigai». Tradus grosolan înseamnă "motivul pentru care te trezeşti dimineaţa“, explică exploratorul.
Zona albastră americană
În preriile din Minnesota trăiesc mulţi longevivi, însă zona cu mulţi vârstnici este în şi în jurul oraşului Loma Linda din California. Acolo se află populaţia cu cea mai lungă viaţă din SUA, printre adventiştii de Ziua a Şaptea. Aceştia sărbătoresc sabatul de vineri, de la apusul soarelui, până sâmbătă la apus şi numesc asta „sanctuar in timp de 24 de ore“. Intervalul amintit vine cu o serie de obiceiuri ce ţin şi de credinţa lor, de religia în care cred. O femeie din această regiune trăieşte în medie 89 de ani, cu 9 ani mai mult decât în alte state americane. Bărbaţii trăiesc cu 11 ani mai mult decât restul americanilor. De ce?
„Singurul lucru pe care îl au în comun este un set de mici obiceiuri în stilul de viaţa pe care le urmează cu stricteţe aproape tot timpul vieţii lor. Ei îşi iau dieta direct din Biblie. Geneza: capitolul unu, versetul [29], unde Dumnezeu vorbeşte despre leguminoase şi seminţe, şi într-o altă strofă despre plantele verzi, în mod evident, lipsind carnea. Ei iau în serios acest sanctuar în timp.
Pentru 24 de ore în fiecare săptămână, indiferent cât sunt de ocupaţi, cât sunt de stresaţi la serviciu, unde trebuie transportaţi copiii, ei opresc totul şi se concentrează pe Dumnezeul lor, pe reţeaua lor socială, şi apoi, legate puternic în religie sunt plimbările în natură. Iar puterea acestui lucru nu stă în faptul că e făcut ocazional, puterea stă în faptul că e făcut în fiecare săptămână o viaţă întreagă. Niciunul din ele nu-i greu de făcut. Niciunul nu costă bani. Adventiştii tind de asemenea să se întâlnească cu alţi adventişti. Aşa că, dacă mergeţi la o petrecere adventistă nu veţi vedea oameni bând Jim Beam sau fumând marihuana. În schimb ei vorbesc despre următoarea lor ieşire în natură, schimbă reţete, şi da, se roagă. Dar se influenţează unul pe altul într-un mod profund, şi semnificativ“, mai povesteşte exploratorul NatGeo.
Acolo, echipa de cercetare i-a găsit pe Ed Rawlings – care în momentul prezentării studiului, anul 2009, avea 103 ani, îşi începea dimineaţa înotând, iar în weekend-uri făcea surf. Un alt personaj longeviv întâlnit de experţi a fost o femeie – ce în 2009 avea 104 ani – pe nume Marge Deton, care îşi începea ziua ridicând greutăţi, apoi pedala pe bicicletă prin oraş ca să ajungă la mai multe organizaţii din San Bernardino. „Un străin este un prieten pe care încă nu l-am întâlnit“, le-a spus Marge cercetătorilor.
Ce au în comun cele 3 zone
Dan Buetton a analizat rezultatele obţinute şi spune că s-a ajuns la câteva concluzii. Acestea sunt:
- niciunul din ei nu face exerciţii fizice, dar sunt mereu implicaţii în activităţi zilnice – femeile din Okinawa se ridică şi se aşează pe podea de 30 sau 40 de ori pe zi; sardinienii locuiesc în case verticale şi urcă şi coboară pe scări
- fac plimbări dese - „singura cale dovedită pentru a opri declinul cognitiv“, cam toţi au o grădină
- îşi rezervă timp pentru repaus - „Cei din Sardinia se roagă. Adventiştii de ziua a şaptea se roagă. Cei din Okinawa au obiceiul venerării înaintaşilor. Dar când eşti grăbit sau stresat asta declanşează ceea ce se numeşte răspuns inflamator, care este asociat cu orice de la boala Alzheimer până la bolile cardiovasculare. (...) Au cuvinte pentru simţământul rostului, ikigai, precum cei din Okinawa. (...) Nu există o dietă a longevităţii. (...) Tind să mănânce o dietă bazată pe plante. Nu înseamnă că nu consumă carne, dar mănâncă multe leguminoase şi nuci. Şi au strategii de prevenire a supraalimentaţiei, lucruri mici care-i ajută să plece de la masă la timpul potrivit“, afirmă Dan Buetton.
- calitatea relaţiilor sociale dintre ei - pun familia pe primul loc, au grijă şi de părinţii lor în vârstă
- aparţin unei comunităţi religioase, care – potrivit cercetătorilor – înseamnă undeva între 4 şi 14 ani de viaţă în plus
- „Dietele nu funcţionează. Nicio dieta în istoria lumii nu a funcţionat pentru mai mult de doi la sută din populaţie“, încheie Dan Buettner.
Mai puteţi citi:
„Sunt aproximativ 86 miliarde de neuroni în creierul nostru, distribuiţi neuniform. Felul cum sunt distribuiţi contribuie la funcţia lor de bază. Putem începe să cartografiem funcţiile creierului, putem începe să le legăm de celulele individuale“, explică omul de ştiinţă Allen Jones, CEO la Institutul Allen pentru Ştiinţa Creierului. Acesta coordona, în iulie 2011, când a vorbit la o conferinţă TEDx în SUA, un proiect despre cartografierea creierului uman, de creare a unui atlas al creierului uman.
Directorul studiului Harvard al Dezvoltării Adulţilor, psihiatrul şi profesorul Robert Waldinger, a vorbit la o conferinţă TEDx din noiembrie 2015, în SUA, despre ce ne menţine fericiţi şi sănătoşi pe măsură ce îmbătrânim. Banii şi faima, veţi spune, însă studiul american, desfăşurat pe aproape opt decenii şi care implică 724 de bărbaţi, arată cu totul altceva.
Se încarcă comentariile...
