Tudor Giurgiu, directorul TIFF: „Alain Delon încheie un ciclu dedicat unei epoci de glorie a filmului. Anul viitor vom face o schimbare“

Tudor Giurgiu, directorul TIFF: „Alain Delon încheie un ciclu dedicat unei epoci de glorie a filmului. Anul viitor vom face o schimbare“

Tudor Giurgiu, directorul TIFF, vorbeşte pentru „Adevărul” despre evenimentele ce nu trebuie ratate la ediţia a XVI-a a festivalului. FOTO: Marian Iliescu

Prezenţa celebrului Alain Delon la a XVI-a ediţia a TIFF marchează încheierea unui un ciclu în care au fost invitate la Cluj mari nume ale cinema-ului mondial din anii 70-80, spune Tudor Giurgiu, directorul festivalului, într-un interviu. El vorbeşte despre filmele şi evenimentele ce nu trebuie ratate, despre criza filmului de festival, absenţa filmului românesc de la TIFF şi Cannes şi despre relaţia dintre „noul val” şi box office.

Ştiri pe aceeaşi temă

TIFF 2017 începe vineri şi transformă Clujul, timp de 10 zile, într-un mare cinematograf. Vor fi prezentate 225 de filme din 53 de ţări. Peste 1.200 de invitaţi români şi străini vor fi prezenţi la proiecţiile, concertele, atelierele, dezbaterile şi lansările din festival, dintre care-i amintim pe actorii Alain Delon, Armand Assante, Sir Derek Jacobi, regizorul S.S. Rajamouli şi regizoarea premiată cu Ursul de Aur - Ildiko Enyedi.

Printre invitaţii români se numără şi regizorii Alexandru Solomon, Adrian Sitaru, Bogdan Mirică, Dan Chişu, actorii Răzvan Vasilescu, Andi Vasluianu, Doru Ana, Andreea Vasile, producătoarea Ada Solomon. Directorul TIFF, Tudor Giurgiu, a dezvăluit într-un interviu pentru „Adevărul” care sunt evenimentele şi filmele care nu trebuie ratate la a 16-a ediţie a festivalului. 
 

 

GHID DE SUPRAVIEŢUIRE TIFF 2017 

 
„Adevărul“: Una dintre cele mai grele misiuni pe care le are un fan TIFF în fiecare an este să nu piardă cele mai interesante filme şi evenimente. Vă rog să recomandaţi cinci filme care nu trebuie ratate.
 
Tudor Giurgiu: Aş începe cu retrospectiva Jean Pierre Melville, care e unul din regizorii mei preferaţi, sunt filme restaurate. În cadrul retrospectivei de abia aştept să văd „Cercul roşu”, în care joacă şi Alain Delon. Apoi ar fi proiecţia specială cu filmul „100 de lei” al lui Mircea Săucan, un film românesc mai vechi (1973), care are doar patru actori în distribuţie şi toţi patru vor fi prezenţi la Cluj. E vorba de Violeta Andrei, Dan Nuţu, Ion Dichiseanu şi Ileana Popovici. Apoi e cine-concertul Metropolis, cu acompaniament live al Filarmonicii de Stat, la Bonţida, pe 4 iunie. Pelicula „O femeie extraordinară” – care a luat Ursul de argint la Berlin - e un film cilian regizat de Sebastian Lelio, regizorul care a câştigat acum câţiva ani trofeul „Transilvania” pentru „Sagrada familia”. Nu în ultimul rând aş aminti filmul pe care l-am produs an trecut, care va fi difuzat în  premieră mondială – „Breaking news”, cu Andi Vasluianu.   
 
Vă rog să ne recomandaţi câteva filme pentru cinefilii dornici să experimenteze „altceva”. 
 
Eu cred că surpriza absolută anul acesta este noua secţiune InfiniTIFF, care se întâmplă la Casa de modă. Practic e spaţiul viitorului, al noilor tehnologii, al experienţelor unice, vorbesc de realitate virtuală, filme interactive, performance-uri live – vor veni nişte danezi cu aşa-numitul „Doom room”, un performance de 20 de minute senzorial, care combină teatrul cu realitatea virtuală. Acela e locul pentru cei curioşi şi cei care vor să experimenteze ceva nou. 
 
În ceea ce priveşte partea de evenimente conexe cu filmul, ce ar fi interesant anul acesta? 
 
Am păstrat ideea din fiecare an de cine concerte, avem la Casa de cultură, la Bonţida, dar o noutate este că organizăm trei evenimente în trei biserici diferite din Cluj, inclusiv concerte ale lui Jozef van Wissem şi Charlie Cunningham. La fel cumva ne-am gândit ca anul acesta să facem o surpriză familiilor şi copiilor, pentru că TIFF-ul e imediat după ziua de 1 iunie şi ne-am gândit să facem un fel de avanpremieră pe 1 iunie, va fi un fel de pre-TIFF, un cine-concert minunat, se cheamă „Lotte, mon amour”, vor fi două  reprezentaţii la 12 şi la 7 seara, dedicate familiilor şi copiilor.  
 
Văzând ce succes a avut anul trecut filmul din zona culinară, anul acesta am inventat o mini-secţiune formată din trei filme documentare având subiecte legate de bucătăria argentiniană, turcească, japoneză. Şi am invitat 3 chefi cunoscuţi, lumea îşi ştie de la televizor, de la Master chef şi de la alte show-uri culinare: Florin Dumitrescu, Cătălin Scărlătescu şi Sorin Bontea. Spectatorii vor vedea întâi filmul, după care cu biletul cumpărat vor avea o  cină la un restaurant. Nu vindem mai multe de 100 de bilete pentru că nu putem găti pentru mai multe persoane, dar va fi o  experienţă cred foarte surprinzătoare.  
 

FILME ROMÂNEŞTI LA TIFF ŞI LA CANNES

 
Anul acesta nu am avut niciun film românesc în competiţia de la TIFF, nici în cea de la Cannes. Se întâmplă ceva cu producătorii români de film sau este o coincidenţă? 
 
E o întâmplare. Sunt trei filme româneşti de debut foarte bune aproape finalizate, care însă au aşteptat să aştepte premiera la un mare festival din străinătate, în ipoteza în care vor fi şi selectate, ceea ce nu avem de unde ştii. Din cauza asta nu am putut să le arătăm la TIFF, iar alte filme la nivelul lor Mihai Chirilov nu a mai găsit, ca urmare am spus, neavând ce face, va fi un an cu zero filme româneşti în competiţie. Eu unul mă bucur că cel puţin în „Zilele filmului românesc” avem  cinci premiere mondiale, sunt multe documentare bune, Breaking news, de care am amintit, deci vom fi bine reprezentaţi. La Cannes, eu cred că trebuie să mai fie şi ani de ăştia, nu e neapărat necesar România să fie în fiecare an în competiţie, nu e niciun capăt de ţară. Normalitatea unei cinematografii nu e dată de prezenţa recurentă la Cannes.  
 
Ce filme româneşti nu trebuie să ratăm anul acesta la TIFF?
 
Am spus de Breaking  News, mai e documentarul „Ouăle lui Tarzan” de Alexandru Solomon.  Mai amintesc un fim vechi care mie mi-e foarte drag – „Să mori rănit din dragoste de viaţă” a lui  Mircea Veroiu, cu Tora Vasilescu, care este şi ea laureată cu un premiu de excelenţă. Mai e un un film semi- românesc care cred că va fi o  mare surpriză. Este un horror regizat de regizorul care face „Las Fierbinţi”, Dragoş Buliga, filmul se numeşte „The Wanderers” şi e o provocare pentru că a lucrat cu actori străini, în filmul ăsta joacă Armand Assante, care revine la Cluj şi Răzvan Vasilescu. E un film făcut pentru piaţa americană respectând toate rigorile genului horror, dar e un film foarte bine făcut şi va avea premiera mondială la Cluj luni.  
 
 
Alain Delon va fi prezent în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca pe 9 iunie la filmul „Afacerea Pigot”

 

ALAIN DELON ÎNCHEIE UN CICLU DEDICAT UNEI EPOCI

 
TIFF măreşte miza în ceea ce priveşte invitaţii speciali în fiecare an. Cât de greu a fost să-l aduceţi pe Alain Delon la Cluj?
 
Am mai avut în cap să-l invităm, doar că nu cred că eram pregătiţi şi poate suficient de maturi organizaţional, am aşteptat să creştem, să fim un festival despre care se aude şi nu numai în Europa, ci peste tot în lume. Cumva ne-am gândit, după ce am avut-o anul trecut la TIFF pe Sophia Loren, că ar fi un gest important să încercăm să-i propunem să vină şi lui Alain Delon.
 
Pentru TIFF e un ciclu care se încheie, acela de a invita mari nume ale cinema-ului mondial care aparţin unei epoci de glorie a marilor filme din anii 70, 80, să nu uităm că au fost la Cluj, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale. Alain Delon e, la fel, un icon, o personalitate remarcabilă a acelei perioade şi ne-am gândit că merită să încercăm să-l aducem. Răspunsul a venit neaşteptat de repede, a confirmat, cred că el e într-un fel de turneu, călătoreşte destul de des, e un om încă destul de activ chiar dacă a anunţat că se retrage din cinema.

Alain Delon este pentru noi e un final de ciclu, probabil anii următori vom face o schimbare, mizele vor fi altele şi ne vom propune să invităm şi actori foarte pe placul şi pe gustul generaţiilor foarte tinere. Mi s-a părut că e important să invităm şi să aducem la Cluj pe cei care au făcut istorie în cinema. Alain Delon va veni vineri, pe 9 iunie în Cluj, va fi prezent seara, în Piaţa Unirii, la filmul Afacerea Pigot. A doua zi, sâmbătă, va fi prezent, de asemenea, la Gala de închidere de la Teatrul Naţional. 
 
A avut Alain Delon vreo solicitare specială, a cerut să vadă ceva din Cluj sau din Transilvania? 
 
Noi am întrebat dacă trebuie să pregătim ceva special privind regimul alimentar, dar nu a fost cazul, el este o persoană destul de spontană, nu doreşte lucruri prestabilite, probabil aşteaptă să vină, să simtă spiritul locului, al oraşului, al festivalului, până acum mi s-a părut un oaspete cu care s-a lucrat extrem de profesionist, e un om riguros, foarte disciplinat în ceea ce priveşte programul, deci n-am primit cereri clare, punctuale.  
 
 
Pedro Almodovar, preşedintele juriului de la Cannes, a deplâns soarta filmului de festival. 

 

CRIZA FILMULUI DE FESTIVAL 

 
Pedro Almodovar, preşedintele juriului Festivalului de la Cannes, a fost întrebat ce ar alege, dacă ar putea, între un premiu Palme d’Or şi difuzarea unui film al lui în sute de săli. El a răspuns, fără să ezite, deşi nu are nicio Palme d’ Or la activ: „difuzarea în sute de săli!” Cum vedeţi această problemă a cinematografiei mondiale în România? 
 
E o chestiune mai complexă pentru că noi moştenim o situaţie tristă, pentru că ne confruntăm cu lipsa şi distrugerea sălilor de cinema care au fost odată. Şi în acelaşi timp cu lipsă de educaţie a publicului, o educaţie cinematografică, vizuală, în alte ţări, Franţa, Italia, Cehia, Polonia, Scandinavia, copiii la şcoală învaţă despre film, li se deschide apetitul spre tipul acesta de educaţie; la noi când e „Şcoala altfel” elevii sunt plimbaţi la fabrica de ciocolată sau la fabrica de globuri, ori asta e o problemă de viitor.

Din fericire, spectatorii de TIFF, mă refer şi la cei tineri, au putut gusta filme extraordinare din toată lumea, spectatorul de TIFF e un public avizat, dar problema majoră cu care ne confruntăm rămâne, cum ajung nu doar filmele româneşti, ci şi multe filme bune, de festival să le spunem, în sălile de cinema. Sunt convins că ar exista un public, indiferent dacă publicul e la Baia Mare, Constanţa sau Arad. Există public, dar nu există săli, nu există un concept. Cinematograful de artă, să-i spunem, nu mai e doar o sală unde se întâlnesc nişte bătrâni, fani, care mănâncă film pe pâine. Sunt săli moderne, cu o mediatecă, cu o cafenea, se poate vedea operă HD, e un cu totul alt concept pentru vizionare acestor producţii. Noi încă suntem foarte departe de asta. În ceea ce priveşte declaraţia lui Almodovar, eu cred că ei se alintă, la ei problema majoră e legată de faptul că datorită faptului că Netflix şi Amazon au început să producă filme şi investesc enorm în cinema. Filmele produse de aceştia doi giganţi sunt trimise la festivaluri, dar nu mai sunt difuzate în săli de cinema. În Franţa în continuare, un film de artă bun poate aduna şi 2 milioane de spectatori, s-a întâmplat cu un film iranian, acum câţiva ani, ori noi suntem departe 
 
TIFF a experimentat de ani buni la cinematograful „Victoria” din Cluj-Napoca difuzarea pe toată perioada anului a unor filme de festival. Cum a privit publicul această ofertă de filme? Puteam spune că s-a creat un „nucleu” de cinefili care urmăresc „filme de TIFF” şi atunci când nu e festival?
 
Cred că da, dacă ne uităm la numărul de spectatori constat în fiecare joi, când facem această cinematecă TIFF, asta ne arată că e un proiect de succes  şi sunt oameni care vor să vadă şi altfel de filme. Ne-am gândit că e de datoria noastră să nu oferim aceastră experienţă doar o dată pe an timp de 10 zile şi avem o echipă care caută constant filme în premieră, filme care nu s-au văzut în general pe ecranele noastre. Cinemateca are foarte mare succes, acum sperăm să trecem la  etapa a II-a în care sperăm să avem şi invitaţi, oameni care să vorbească despre filme, pentru că în felul acesta poţi să educi publicul, să înţeleagă de ce filmele se fac aşa cum arată, să afle de la regizori chestiuni de detaliu din bucătăria facerii filmului şi aşa mai departe. 
 
Tudor Giurgiu a spus despre Nicolae Caranfil că este unul dintre regizorii foarte atenţi la relaţia cu publicul a filmelor sale. 

 

ÎN CÂŢIVA ANI, FILMELE ROMÂNEŞTI VOR FACE SURPRIZE LA BOX OFFICE

 
Noul val de regizori români, atât de apreciaţi la Cannes şi la alte festivaluri, este acuzat în anumite medii că lucrează doar la „filme de festival” în dispreţ faţă de public, acesta fiind şi motivul pentru care nu vedem filme româneşti în „sute de săli de cinema”. Cum comentaţi aceste acuzaţii?   
 
Nu cred că lucrurile stau chiar aşa. Pe de altă parte, sigur că au fost filme din acest curent al noului val, filme care poate sunt mai dificile pentru spectatori, filme cu un ritm mai diferit decât „Fast and furios” sau „Piraţii din Caraibe”, iar spectatorul era mult mai solicitat. Fiecare regizor are o relaţie diferită cu publicul, modul în care se raportează fiecare la public din nou e diferit. Eu pot vorbi doar despre mine aici – eu spun că mie îmi pasă şi ştiu că şi Nae Caranfil este extrem de atent şi se hrăneşte din succesul filmelor sale şi din mulţimea de fani care iubeşte filme. Dacă ne uităm la Cristi Puiu, care face un cinema care nu e cel mai facil are la rând lui o mulţime de fani, Sieranevda e un film care durează 3 ore, dar care a avut foarte mulţi spectatori pentru durata şi genul filmului. E greu de făcut o generalizare, ceea ce văd ca tendinţă în filmul românesc, văd un fel de împăcare – se fac filme tot mai multe şi tot mai des, filme care sunt gustate de public. Anul trecut a fost  „Două lozuri”, un film independent, difuzat în premieră la TIFF, care a avut un record de spectatori. Eu cred că se schimbă ceva, în câţiva ani cred că filmele româneşti vor face surprize majore la box office. 
 

PROBLEME CU CURTEA DE CONTURI

 
Organizatorii de festivaluri din Cluj au intrat în atenţia Curţii de Conturi, care a arătat într-un raport din decembrie 2016 că Primăria Cluj-Napoca ar fi acordat nelegal finanţări nerambursabile unor evenimente precum TIFF-ul. Afectează în vreun fel aceste acuzaţii festivalul? Aveţi în vedere anumite schimbări privind structura de finanţare din cauza acestor acuzaţii? 
 
Noi am sprijinit demersul primăriei, care a atacat în instanţă raportul Curţii de Conturi. Noi suntem solidari cu demersul lor de a demonstra instanţei că interpretările Curţii de Conturi sunt discutabile şi forţează de fapt un mod deja consacrat de finanţare a oricărui eveniment cultural. Mi se pare ilogic să consideri că dacă la un eveniment sunt vândute bilete, cum e firesc peste tot, să crezi că devine neeligibil pentru a solicita finanţare publică, adică la orice mare festival fie că vorbim despre teatru, film sau operă, bugetul se compune şi din contribuţia autorităţilor locale sau naţionale. Organizatorii contează şi pe sprijinul financiar obţinut din veniturile din bilete, ai nevoie pentru a închide bugetul şi de acei bani; nu e nicio ruşine să vinzi bilete, astfel educi spectatorul că nu poate primi totul gratis, e o formă de respect şi pentru artişti. Riscăm să citim legea şi s-o interpretăm în moduri ce sunt foarte periculoase pentru actul de cultura şi aici nu vorbesc doar de TIFF, ci şi de multe alte evenimente. Sper ca Justiţia să vadă lucrurile cu realism şi cu înţelegere. 
 
Sunteţi printre semnatarii scrisorii deschise adresate ministrului Culturii, Ionuţ Vulpescu, privind Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2016 de modificare a legislaţiei privind cinematografia. Ce ar însemna adoptarea Ordonanţei, concret, pentru cinefilii din Româna?
 
Ordonanţa, orice fel de schimbare de lege ar trebui să aducă o o schimbare radicală a sistemului şi a regimului sub care funcţionează sau, de fapt, nu funcţionează sălile de cinema, care sunt multe abandonate, triste, care stau să cadă; ori ne tot plângem, dar iată că nimeni nu face nimica de ani de zile. Ar trebui să mai însemne crearea unui sistem concurenţial mult mai deschis faţă de cum e acum, în sensul în care toţi cineaştii să aibă şanse egale când participă la un concurs de scenarii, să nu fie ca acum, când unii sunt mai favorizaţi decât alţii. Debutanţii sau cei care sunt la al doilea film să aibe bugete separate şi să li se acorde şanse mai multe pentru producţie, să încurajăm coproducţiile europene, lucru în care România e destul de restantă. Astea cred că ar fi mizele şi să găsim fonduri suplimentare pentru a adun un buget din care să se finanţeze şi educaţia cinematografică şi câteva filme în plus, pentru că acum, banii nu ajung, şi  vorbim despre banii care nu vin de la buget, banii nu ajung la cantitatea de filme bune şi de scenarii bune care sunt prezentate an de an. Asta ar trebui să facă o ordonanţă sau o nouă lege.
 
Din păcate există acest conflict mut care e de fapt unul generaţional între cei activi, cei care sunt foarte prezenţi în ţară şi în străinătate, care fac coproducţii, care lucrează tot timpul şi care-şi doresc schimbare, instituţii puternice, cei care doresc să fie bine reprezentaţi versus o generaţie mai conservatoare căreia îi este  frică de schimbări şi de posibilitatea ca ei să nu mai acceadă la surse de venit de pe urma difuzării pe televiziuni a filmelor vechi pe care le-au făcut, ceea ce e temere inutilă, filmele lor oricum sunt cerute de televiziuni, deci e o falsă problemă
 
 
Citeşte şi

Alain Delon vine la Cluj. Faimosul actor va primi premiul pentru întreaga carieră la TIFF 2017

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: