Managerul revistei culturale „Tribuna“ îi numeşte slugi pe Manolescu, Pleşu, Liiceanu şi Patapievici
0
Clujul a ajuns centrul unui scandal în care sunt implicaţi intelectuali din întreaga ţară. Noul manager al revistei culturale „Tribuna“, care a promis o revoluţie a instituţiei, este în război cu propriii colegi, dar şi cu intelectuali din toată ţara printre care Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu sau Horea-Roman Patapievici. Circa 500 de oameni de cultură au semnat o petiţie împotriva lui Mircea Arman.
Mircea Arman a preluat la finalul anului trecut conducerea revistei „Tribuna“, fondată în 1884 de Ioan Slavici, şi care a devenit, în ultimii ani, cea mai importantă revistă de cultură din Ardeal. Problemele au început de la prima ediţie, din 16 ianuarie, a revistei editate sub conducerea clujeanului. Editorialul noului manager, de formaţie filolog, care a făcut apoi studii juridice, a cărui capodoperă autoproclamată este traducerea unui volum de Heidegger, anunţa un an de cotitură în viaţa revistei, „o adevărată revoluţie a conţinutului, rubricilor şi, nu în cele din urmă, a colaboratorilor”. Arman susţinea că „trăim în cea mai tulbure epocă din cultura română” şi-i critica pe intelectuali precum Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, spunând că sunt „mânaţi de sete de putere şi de arghirofilie”. Articolul lui Arman a fost desfiinţat de preşedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, într-un articol din România Literară: „Lăsată pe mâna unui diletant, veleitar fără operă şi fără conştiinţă literară, băiat de mingi într-un partid politic, „Tribuna” va deveni o revistă după chipul şi asemănarea noului ei redactor-şef“.
Revoluţia lui Arman
Revoluţia începută de noul manager a şocat lumea literară de la prima ediţie. Astfel, articolul de deschidere a revistei care tratează moartea lui Eminescu a fost dur criticat. Scriitorul Constantin Barbu publica în „Tribuna“ teza care a făcut furori la mai multe emisiuni „senzaţionale“ la OTV despre „misterul“ morţii poetului naţional. „Reînvierea ipotezei stupide şi fără nici un temei documentar, lansată imediat după revoluţie, a internării la nebuni a marelui poet, din motive nu medicale, ci politice (iată-l pe Eminescu „onorat” cu titlul de cel dintâi deţinut politic român!), de către o monstruoasă coaliţie pusă la cale de însuşi Titu Maiorescu, cu sprijinul adversarilor liberali ai gazetarului. Nu e destul că ne jucăm de-a politica, ne jucăm acum şi cu istoria!“, scrie Manolescu despre articol.
Tribuna publică „reluări“
Noul manager a câştigat un nou colaborator la revistă, în persoana lui Constantin Barbu, însă a pierdut foarte mulţi scriitori de valoare, fapt care-l obligă să republice texte apărute în alte reviste. „Dar mai ruşinoase decât toate sunt republicările care împânzesc şi sufocă paginire revistei Tribuna: în <<reluare>> sunt aproape toate textele semnate de Isabela Vasiliu-Scaraba, texte semnate de Andrei Vartic, Aura Christi şi alţii. Proza lui Paul Goma pe care revista Tribuna o publică în serial se poate descărca gratis online, fiind o carte apărută în 2002. Nu putem încheia fără a remarca felul în care Tribuna devine <<avanpremieră>> pentru teme dezbătute la OTV de către Constantin Barbu“, menţionează unul dintre redactorii Tribunei, Oana Pughineanu.
Viaţa la Tribuna
Odată cu „revoluţia rubricilor“, Arman a revoluţionat şi viaţa redactorilor de la „Tribuna“. Una dintre primele măsuri a fost desfiinţarea şedintelor de sumar, el hotărând singur ce subiecte vor intra în ziar. O altă măsură a fost de a interzice jurnaliştilor părăsirea biroului, timp ce 8 ore pe zi, fără bilet scris de voie de la manager. Cireaşa de pe tort a fost impunerea sarcinii de a dactilografia un text dintr-o carte pe care „Tribuna“ o va reedita, aceasta în condiţiile în care uzanţele în aceste cazuri sunt de a solicita formatul electronic.
Revista ca o garnizoană
Oana Pugineanu, jurnalista care a fost pusă să dactilografieze 120 de pagini dintr-o carte pe care Tribuna o va reeditat, a susţinut: „Domnul Arman are impresia ca a fost numit manager (se fereşte foarte tare de titulatura de redactor-şef, îi provoacă probabil repulsie) într-o garnizoană, sau într-un spaţiu carceral, având în vedere că suntem, după spusele domniei sale, cu toţii nişte “vagabonzi şi delicvenţi”. Orice încercare de dialog cu domnia sa se termină foarte rapid (în câteva secunde): “dumneavoastră nu aveţi drepturi”, “dumneavoastră nu aveţi competenţe”, “legea spune că…”, “nu pentru că nu”, “eu controlez calitatea revistei”. Din câte am ajuns să-l cunoaştem pe domnul Arman am rămas cu impresia că personalitatea sa este grav afectată de megalomanie, de un soi de infantilism răzbunător, toate combinate cu un temperament pe măsură. Dar, problema cea mai mare este că viaţa redacţională specifică unei reviste de cultură a fost grav afectată. Am putea ocupa un loc de frunte într-o carte a recordurilor bolnavă, fiind, poate, singura revista care “se face” în mod magic (o magie neagră) fără şedinte de redacţie şi fără stabilirea sumarului”. În ceea ce priveşte calitatea revistei, Pughineanu spune: „Tribuna începe să fie infectată de texte de proastă calitate, de încropeli, de materiale extrem de lungi (până la urmă paginile trebuie umplute cu ceva) şi, nu în ultimul rând, de editorialele deliroide ale însuşi domnului manager. Pe lângă penibilele şi numeroasele dezacorduri (“Totodată, nu va (vor) lipsi poezia autorilor deja consacraţi, dar şi promovarea noilor generaţii de poeţi, a prozatorilor sau dramaturgilor valoroşi”, Tribuna, nr. 249), virgulele între subiect şi predicat care împănează nişte texte furibunde, cu iz “funariot”, confuzia conceptuală este poate cea mai deranjantă”.
Părerile te trimit în Comisia de Disciplină
Ştefan Manasia, un alt redactor de la Tribuna, care a primit premiul pentru Tânărul Scriitor al anului 2011 din partea Academiei Române, va fi „judecat“, lunea viitoare, în Comisia de Disciplină a instituţiei pentru că şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu ce se petrece în cadrul publicaţiei într-un articol din „Observator cultural”.
„Ce se întîmplă însă în redacţie? Dl Arman a suprimat şedinţele de sumar, a eliminat colaboratori vechi şi, prin vehemenţa tonului, a îndepărtat mulţi scriitori, publicişti, intelectuali şi universitari clujeni de paginile Tribunei. Practic, redactorii văd noul număr atunci cînd acesta apare, la 1 sau 16 ale fiecărei luni. Lip¬seşte pînă şi mimarea dialogului cu echipa redacţională: pentru domnul Arman nu contează că avem în spate ani de practică jurnalistică, premii, performanţe scriitoriceşti etc. Cutare articol este eliminat pentru că aşa vreau eu, nu-ţi convine, eşti liber să-ţi dai demisia: aceasta este forma mai nouă de conversaţie. Asta cînd nu sîntem ameninţaţi de-a dreptul cu tribunalul, parchetul. E caz penal, sună una dintre sentinţele recurente ale domniei-sale. De-acum ştim, mergeţi la cimitir e nu doar trimiterea pentru doi (pînă de curînd) membri în consiliul consultativ al revistei, profesorii şi criticii literari Ion Vlad şi Ion Pop, nume ilustre ale Universităţii clujene; e adresarea comună, banalizată prin uz, către toţi intelectualii identificaţi ca posibili adversari (de idei?)”. Concluzia lui Manasia a fost: „Situaţia Tribunei este, aşadar, disperată. Degradată & degradantă. Sper ca autorităţile judeţene, guvernamentale să ia o decizie. Şi ca solidaritatea breslei (jurnalişti, artişti, scriitori) să se manifeste în continuare. În ce mă pri¬veşte, atîta vreme cît mai pot da un sens luptei, nu voi părăsi redacţia. Mă distanţez însă categoric de vulgaritatea, cinismul, neprofesionalismul dovedite deja din plin (în mai puţin de patru luni de la instalare) de primul manager din istoriaTribunei.“ Manasia va fi audiat pentru că ar fi încălcat un articol din Regulamentul de Ordine Interioară care prevede că ar fi trebuit să ceară anterior publicării textului menţionat, permisiunea biroului de presă al Consiliului Judeţean (CJ), instituţia care deţine revista.
Lupta cu scriitorii
Un grup de scriitori clujeni, Doina Cetea, Ion Mureşan, Marta Petreu, Adrian Popescu, Mircea Popa, au postat pe internet o petiţie în care cer demisia lui Arman „din rândul scriitorimii profesioniste româneşti“, ca urmare a uui interviu acordat de acesta pentru cotidianul.ro, în care ataca din nou personalităţi precum Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici.
„Nu ştiu de unde vorba asta cu ”intelectualii”. Care intelectuali? Nu înţeleg. Sunt unii mai intelectuali decât alţii? Dacă se referă domnul Manolescu la filosofie, care e regina culturii, e de înţeles să vorbească de intelectuali, dar dânsul nu intră în categorie; ce e critica literară decât idee la mâna a zecea etc... şi dacă vom continua aşa nu sunt intelectuali nici juriştii, nici medicii, nici inginerii, economiştii şi toate celelalte categorii care au urmat diferite specializări şi excelează în ele, sunt întelectuali doar dl. Manolescu, Liiceanu, Pleşu, Băsescu, Patapievici şi toţi cei care le cară trena, cei care, în opinia mea, sunt născuţi slugi şi care se vor ofusca foarte tare când vor citi aceste rânduri”, spunea Arman în interviu.
Cu salariul de la Tribuna îşi schimbă două becuri
De asemenea, Arman mai spune în interviu: „Cu remuneraţia de la Tribuna îmi pot schimba două becuri la maşină în service-ul specializat. Nu vreau să epatez, nici să jignesc scriitorii şi alţi oameni care nu sunt îndestulaţi material în această ţară. Spun asta spre a arăta că nu pot fi şantajat“. Surse din interiorul Tribunei au precizat că Arman ar deţine o maşină de teren scumpă. „Solicităm grabnica formulare de scuze publice de către dl Mircea Arman faţă de cei cărora le-a lezat demnitatea“, se arată în petiţia clujenilor, care a fost semnată de circa 500 de persoane, oameni de cultură şi nu numai.
Ce spune Arman
Replica lui Arman la criticile aduse este: „Eu sunt managerul revistei şi mi-am asumat mai multe obiective. Modul în care le îndeplinesc rămâne la latitudinea mea“. Arman a mai spus că Nicolae Manonescu şi ceilalţi scriitori care au semnat petiţia împotriva lui ar fi supăraţi pentru că protejatul lor, Ovidiu Pecican, competitorul lui la concursul pentru postul de manager al Tribunei, a pierdut. „Angjaţii veneau de două ori pe lună la muncă. Am stabilit să se semneze condica pentru că aşa prevede legea. Dacă îi calcă maşina în timpul serviciului, procurorul vine la mine şi mă întreabă. Ei pot pleca cu bilet de voie de din partea mea”, a mai detaliat Arman. Sesizarea făcută Consiliului Judeţean de angajaţii Tribunei nu a primit încă răspuns deşi au trecut mai bine de 30 de zile. Motivul a fost explicat de purtătoarea de cuvânt a Consilului Judeţean Cluj, Cornelia Trif: „Săptămâna aceasta se va organiza o întâlnire între domnul Arman şi redactori pentru a aplana conflictul“.
Se încarcă comentariile...
