Tratamentul inuman la care sunt supuse româncele din Italia le lasă cu sechele pe viaţă: „Românilor, fii de curve şi muritori de foame“

Tratamentul inuman la care sunt supuse româncele din Italia le lasă cu sechele pe viaţă: „Românilor, fii de curve şi muritori de foame“

Elena Alexe urmează un tratament împotriva depresiei. FOTO: Corriere della Sera

Jurnaliştii de la Corriere della Sera au prezentat câteva cazuri ale unor românce care au lucrat ca badante (îngrijitoare) la mai multe familii din Italia. Toate cazurile au un numitor comun: abuzurile şi cruzimea cu care au fost tratate aceste femei, unele dintre ele ajungând la spital din cauza depresiei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Printre cazurile prezentate se numără şi cel al Elenei Alexe, o femeie de 60 de ani, care urmează un tratament psihiatric, după ce s-a întors din Italia. Românca a devenit depresivă, din cauza tratamentului la care a fost supusă de familia unei femei în vârstă de care trebuia să aibă grijă în Italia. Elena a muncit ca badanta, adică îngrijitoare, la  o familie din Verona. A lucrat „la negru”, pentru că italienii nu au vrut să-i facă acte pentru a nu plăti şi impozit. 
 
Elena Alexe spune că deşi a fost angajată doar ca să aibă grijă de o bătrână, în sarcina ei cădeau toate muncile casei. Asta înseamnă că gătea, făcea curăţenie, avea grijă de copii, călca haine şi orice altceva îi cereau italienii. Răsplata era una amară. Românca era tratată ca un animal, avea patul pus pe hol, lângă locul câinelui, şi avea raţionalizate până şi fructele, adică o jumătate de măr pe zi. Iar injuriile şi insultele erau la ordinea zilei.
 
 „După ce ei mâncau, îmi dădeau şi mie puţin. Şase mere cumpăra doamna pe săptămână, ea mânca jumătate iar eu cealaltă jumătate, pe zi. Au pus un pat, pe un coridor, unde dormeau câinii. Doamna îmi spunea: „Românii, fii de curve, sunteţi toţi nişte morţi de foame”. Şi alte cuvinte urâte. Apoi, se trezea noaptea şi îmi smulgea hainele. În felul ăsta am început să am atacuri de panică, am intrat într-o depresie gravă şi m-am întors acasă. De cinci ani mă tratez acum”, a spus Elena, în Corriere della Sera.
 
În acest timp, copilul ei, care a rămas în ţară, a trecut prin momente dramatice. A albit de dorul mamei, care era la mii de kilometri depărtare şi a fost la un pas de a se sinucide.
 
„Copilul meu avea deja părul alb la 19 ani, îi lipsea foarte mult mama. Nu vreau să-mi mai amintesc nimic. Seara dormea cu fotografia sub pernă. Mereu îmi spunea: vino acasă, de ce nu vii? Eu mă urc pe acoperiş şi mă arunc, mă sinucid dacă nu te întorci”, mai spune ea.

Acum, femeia trăieşte un nou coşmar. Ea urmează un tratament din cauza atacurilor de panică pe care le are de când a fost umilită în Italia.
 

„Nicoleta, eşti o împuţită”

 
Însă cazul ei nu este unic. Jurnaliştii de la Corriere della Sera prezintă şi alte situaţii asemănătoare, inclusiv cazul  Nicoletei, o femeie din Iaşi care după ce s-a întors din ţară merge la spitalul Socola, unde face un tratament. A lucrat 10 ani în Italia, timp în care a fost batjocorită şi umilită de cei pentru care muncea.
 
„Când m-am întors acasă, am realizat că vorbeam cu vocile din capul meu. Mă simţeam prizonieră, încercam să fug, nu puteam nicicum să dorm şi aveam atacuri de panică”, spune românca. Părăsită între timp de fiii săi, care nu puteau înţelege cum mama lor s-a schimbat atât de mult în Italia, femeia îşi duce acum singură crucea. Iar vocile nu-i mai dau pace. Aude în continuare cum este certată de italienii pentru care muncea. „Nicoleta, tu eşti o împuţită!”, „Treci aici şi curăţă” sau „Taci naibii din gură” sunt vorbele care îi răsună şi acum, măcinând-o din interior. Şi chiar dacă bătrânul bolnav de Alzeihmer şi soţia acestuia nu mai sunt lângă ea, să o asuprească, senzaţia ei e ca şi cum totul s-ar întâmpla din nou.
 
Tot 10 ani de zile a lucrat în Italia şi Carmen, o femeie de 58 de ani. A rămas cu amintiri oribile de acolo. Nu avea voie nici măcar să facă baie, ca să nu consume apa, iar mâncarea sa era limitată.
„Verificau şi ce şi cât mâncam, iar apa pentru spălat trebuia să mi-o încălzesc pe radiator”, îşi rememorează ea coşmarul. Grav este şi că anii petrecuţi acolo au schimbat-o. Iremediabil. Acum, femeia a ajuns să fie greu de suportat pentru familia sa, pentru că a ajuns să se comporte ciudat. „Nimeni nu mă mai suportă, am ajuns să fac şi eu acelaşi lucru. Îi urmăresc pe toţi, îi notez ce fac, supraveghez totul”, adaugă Carmen.
 
„Sindromul Italia”, aşa cum este numit chiar de jurnaliştii italieni, face ravagii în rândul româncelor care au ales să-şi câştige pâinea muncind în această ţară. Fără nicio apărare, de multe ori fără forme legale, femeile străine care muncesc în Italia sunt de multe ori discriminate şi riscă să treacă prin experienţe nefaste. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: