Textilia, proiectul social care salvează tradiţiile din comuna clujeană Sic

Textilia, proiectul social care salvează tradiţiile din comuna clujeană Sic

Proiectul „Textila“

După 10 ani de muncă în multinaţionale şi bănci, doi tineri din Cluj au decis să înfiinţeze un atelier în comuna clujeană Sic. De un an încoace, aici se ţes de zor pături, traiste şi covoare de lână, se brodează feţe de masă, toate cu motive tradiţionale din zonă. Articolele sunt realizate în mare parte din materiale naturale şi se vând mai ales online.

Sicul este o comună relativ izolată, fără conexiune la cale ferată sau la şosele intens circulate, motiv pentru care s-au păstrat foarte multe tradiţii şi obiceiuri din străbuni, inclusiv modele şi metode de lucru care se utilizau şi în urmă cu un secol. 
 
Mai mult, aici mai sunt respectate tradiţii unice, care nu se mai regăsesc în altă aşezare din Câmpia Transilvană. Turiştii sunt atraşi în zonă, de asemenea, de stufăriş şi lacurile din împrejurimi, singura zonă din România cu un ecosistem asemănător celui din Delta Dunării. Cei mai mulţi sicani merg însă la muncă în Ungaria.
 

Până nu de mult, sicanele îşi teseau singure păturile şi covoarele

 
Cum Tibor Balogh este originar din această comună, în momentul în care a decis alături de soţie o schimbare, potenţialul zonei a fost prima idee pe care a avut-o în vedere. 
 
„Am absolvit studii economice şi am lucrat 10 ani la Pracktiker, la început ca lucrător, apoi ca şef de raion. Soţia lucra la o instituţie nebancară, apoi s-a mutat la o bancă. După naşterea primului copil, a decis să lucreze ca freelancer şi s-a reorientat spre IT. După 10 ani, am decis să pun punct. Cum sunt din Sic, m-am gândit la promovarea şi revigorarea tradiţiilor de acolo, lucru care se potrivea şi cu dorinţa noastră de a porni un proiect propriu. Comuna mea natală e foarte veche, are însemnări şi din anii 1200-1300. Localnicii îşi păstrează încă portul popular şi mai sunt mulţi care produc aşa ceva, însă nu au o sursă de venit în zonă, aşa că cei mai mulţi merg la muncă în Ungaria”, povesteşte managerul asociaţiei.  
 
La Sic găseşti un război de ţesut în aproape fiecare casă şi nu doar de decor. Până nu de mult, sicanele îşi teseau singure păturile şi covoarele, iar broderiile şi cusăturile erau toate lucrate cu mâna lor. Situaţia s-a mai schimbat, însă tânărul întreprinzător a zărit aici o oportunitate grozavă. 


”Mi-am zis atunci că sunt oamenii potriviţi la locul potrivit. Am preluat un proiect pe fonduri POSDRU bazat pe ţesătorie manuală pe care ne-am propus să îl refacem la Sic. A fost destul de greu, eu m-am rupt de comună după ce am venit la Cluj, la studii. Mi-a fost de mare folos tatăl meu, care trăieşte acolo. Am mers pe reclama prin viu grai, s-a dus vestea că vrem să angajăm oameni la atelier. Nu a fost uşor să îi convingem să renunţe la munca în străinătate, asta le aduce mai mulţi bani, însă la noi au avantajul că pot munci în satul lor, acasă”, mărturiseşte Balogh. 
 

”E mare lucru să poţi să lucrezi în satul tău!”

 
Cum cei doi veneau din lumea corporatistă, a fost entuziasmant sa înceapă ceva în domeniul economiei sociale, sa descopere modele implementate în alte ţări, sa înţeleagă în profunzime atât necesitatea acestui tip de activitate, cât şi greutăţile ei. 
 
”Din momentul în care am început activitatea la atelier, am înţeles mult mai bine cât de importantă este susţinerea producătorilor locali, cum aceştia pot dezvolta mediul economic local şi cât de grea este pentru noi sau orice alt producător local concurenţa cu marile companii. Din păcate, pentru consumatorul local preţul este cel care contează în majoritatea deciziilor de cumpărare, iar tipurile de materiale folosite sau munca efectiva ce sta în spatele unui produs nu sunt criterii care sa influenţeze cumpărarea”, mărturiseşte şi Taissa Balogh. 
 
Atelierul i-a adus în contact direct cu mediul economic românesc, ce uneori poate fi ilogic şi dur. Echipa este formată din patru persoane, pricepute la ţesut, cusut şi brodat, care au avut parte şi de un curs de specialitate în cadrul proiectului. 
 

 
Tamas Rozsi a avut primele tangenţe cu ţesutul la război încă în copilărie. 
 
”Pe vremea aceea, aproape în fiecare casă există război de ţesut. Din 1990 încoace, sunt tot mai puţini cei care continuă să ţeasă acasă. M-am bucurat mult când m-au chemat să lucrez la atelier, mi-am adus aminte tot ce ştiam despre asta şi am învăţat lucruri noi. E mare lucru să poţi să lucrezi în satul tău, cu carte de muncă, în ziua de astăzi, când cei mai mulţi trebuie să facă naveta sau să lucreze în străinătate, iar copiii rămân acasă cu bunicii”, spune doamna Rozsi.  
 
Atelierul se află chiar în centrul comunei, în sediul fostului dispensar. 
 

”Am cunoscut o grămadă de oameni frumoşi”

 
Portul popular este unul dintre cele mai importante elemente ale culturii locale, potrivit celor de la Textilia, reunind stiluri de origine maghiară, secuiasca şi cele saseşti. În decursul secolelor, aceste stiluri au devenit mai pronunţate sau mai putin pronunţate, unele elemente au dispărut, altele s-au păstrat, dar, în esenţa lui,  culorile negru, roşu, alb, albastru, au ramas constante. Sicul 2.900 de locuitori, număr care scade o dată cu locurile de muncă. Se doreşte ca aceste produse locale fabricate de către localnici să devină accesibile unei largi categorii de public. Din acest motiv, pe lângă produsele tradiţionale sicăneşti, se vor fabrica şi produse stilizate, pentru ca totul să fie pe placul clienţilor, iar motivele tradiţionale să poata pătrunde în casele secolului nostru.
 
Se produc, aşadar covoare de lână, covoare din bumbac, feţe de masă cu motive din Ungaria de Nord, Slovacia sau Cehia, tricouri cu motive cusute manual, perniţe cu lavandă cultivată la Sic, totul în cea mai mare parte din materiale naturale. Toate acestea se vând pe Internet, pe pagina textilia.ro, se colaborează cu un magazin şi se mai preiau comenzi din zona HORECA. 
 

 
Planurile celor doi iniţiatori ai proiectului vizează extinderea şi pe zona de vestimentaţie: clujenii vor să realizeze haine comode, din materiale naturale, cu motive tradiţionale care să se poată purta în viaţa de zi cu zi. 
 
”Cel mai important este că am cunoscut o mulţime de oameni frumoşi care activează cu succes de mult timp în domeniul economiei sociale. Speranţa mea este sa putem promova, susţine şi dezvolta activitatea atelierului şi să ajutam pe cat se poate la răspândirea către publicului larg a informaţiilor acumulate despre economie socială, tradiţii şi metode tradiţionale şi dezvoltare locala”, conchide Taissa Balogh. 
 
Vă mai recomadăm să citiţi: 
 
 
 
 
 
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: