Supravieţuitor al grupului Şuşman: "N-am regretat niciodată ce am făcut"

Timp de 2 ani a fost fugar, cu grupul de anticomunişti condus de Teodor Şuşman, ascunzându-se în Munţii Apuseni de comunişti. În 1948, Teodor Suciu a fost prins şi condamnat la 7 ani de închisoare, şi la alţi patru, de domiciliu forţat, fiind deportat în Bărăgan. Doar pentru că nu a "turnat" la Securitate.

Povestea lui Teodor Suciu, singurul supravieţuitor din grupul de luptători anticomunişti Şuşman, este una cutremurătoare. Are 85 de ani, dar stă drept ca un brad, cu privirea aţintită spre groapa arinoasă. Cercetează cu privirea curioasă, şi din când în când mai spune câte-o vorbă înţeleaptă. Aşa cum i-au povestit şi lui alţii, indică locul unde-ar putea fi îngropat Teodor Şuşman, în râpa de deasupra fostei sale case. Până la lăsarea serii, Teodor Suciu nu s-a mişcat din loc. A învăţat să aibă răbdare în munţi, aşteptându-i pe americani, alături de ceilalţi partizani. Sprijinul acordat grupului Şuşman l-a costat şase ani de închisoare, şi alţi patru, de domiciliu obligatoriu.

Fugar în munţi

În 1948, Securitatea l-a căutat acasă, să-l aresteze, pentru că era prieten şi vecin cu familia Şuşman din Răchiţele, însă a reuşit să fugă în munţi, alăturându-se grupului de partizani. Fugarii au supravieţuit doar cu ajutorul sătenilor, care le dădeau alimente şi arme. “Noaptea vineam în sat, că erau case nebănuite de securişti în timpu’ ăsta”, povesteşte bătrânul. „Ne puneam aproape de orice izvor, iar dacă era frig făceam foc, şi povesteam...Şuşman ne ţinea educaţie. Uneori vânam”, îşi aminteşte Teodor Suciu despre acea perioadă.

Anchetat, închis şi deportat

În timpul cât a stat în munţi, ascunzându-se de Securitate, dormea prin colibele ciobanilor. Când a venit iarna, a decis să se despartă de grup, şi să meargă la Timişoara. Cu un buletin fals, a lucrat o perioadă ca şi tâmplar. Securiştii i-au luat, însă, urma, şi l-au arestat la Sibiu. A urmat ancheta plină de bătăi şi torturi, iar apoi condamnarea: 7 ani de detenţie. „La închisoare am fost în Baia Sprie, Gherla şi Aiud, dar am trecut şi prin Jilava. La Baia Sprie o fost lagăr de exterminare. Erau mulţi legionari acolo. Dacă atingeai gardul de sârmă, te împuşca fără somaţie”, povesteşte bătrânul.
Din cauza muncii în închisoare, detenţia i s-a redus la aproape şase ani, după care a fost deportat în Bărăgan, cu domiciliu forţat.
Problemele cu Securitatea nu s-au oprit după întoarcerea în Răchiţele. „N-a fost săptămână să nu vie Miliţia la mine să mă controleze. Lucram în tâmplărie şi aveam clienţi mulţi, da’ nu puteam mişca nimic”, povesteşte fostul partizan.
La 60 de ani de la acele evenimente, Teodor Suciu spune că nu regretă nimic, este cu sufletul împăcat. Chiar dacă i-a fost torturată familia, iar tinereţea şi-a petrecut-o în detenţie. “Noi n-am fost învăţaţi nici de părinţii mei, nici de Şuşman să-i pârâm pe alţii. N-am regretat niciodată ce am făcut”, spune acesta.

Întrebări şi răspunsuri
Când l-aţi văzut ultima dată pe Teodor Şuşman?
Ultima dată l-am văzut în ’49, când ne-am despărţit. Eu am mers spre Timişoara, la Beiuş, el a rămas în munţi. Când s-a omorât, în Răchiţele, eu eram închis.
Ce speranţe de viitor aveaţi acolo, în munţi?
Speram că mai durează un an-doi şi se schimbă regimul. Mai veneau cunoscuţi de-a lui Şuşman cu câte-un ziar sau mai ascultam la radio. Speram că Apusu se bagă şi ne scoate...Fiecare zicea că vin americanii.

Profil
8 martie 1925, Răchiţele, judeţul Cluj
Studii 7 clase, tâmplar
Familie Văduv, fără copii