Suedeza care vrea să creeze primul centru al supravieţuitoarelor abuzurilor sexuale din România. „Hainele şi machiajul nu sunt o invitaţie la viol“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagine cu Beatrice Anne-mary  FOTO: arhivă personală
Imagine cu Beatrice Anne-mary  FOTO: arhivă personală

Beatrice Anne-Mary, o suedeză care locuieşte de 6 ani în România, a lansat, la începutul lunii, o campanie de crowdfunding pentru Uşa Galbenă, primul centru de sprijin pentru supravieţuitoarele agresiunilor sexuale din ţară. Tânăra are 26 de ani şi studiază Medicina la Cluj.

„Avem deja un grup de sprijin în Cluj pentru victimele abuzurilor sexuale condus de un psiholog. Femeile pot veni la noi chiar dacă au trecut ani de când a avut loc agresiunea, deoarece trauma poate persistă“, afirmă, pentru „Adevărul“, Beatrice Anne-Mary, o suedeză ce locuieşte de 6 ani în România, unde studiază Medicina.

Şi-a propus ca, în timp, să dezvolte centrul în toate judeţele din ţară.

„Violenţa sexuală are, pe termen lung, multe efecte patologice asupra supravieţuitorilor: de la rate mari de suicid, depresie, abuz în consumul de droguri, ca să amintesc câteva“, explică Beatrice.

Centrul de sprijin, denumit „Uşa galbenă“, va oferi consiliere gratuită pentru depresie, tulburare de stres post-traumatic, tulburări sau de somn, automutilare, dependenţă, suicid, dar şi pentru tratarea problemelor medicale - leziuni anatomice, boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, respectiv va oferi sprijin pentru acţiuni juridice şi va informa victimele despre prevederile legale şi procedurile de denunţare a agresorului.

„Nu am vrut să aştept până când mi se întâmplă mie ceva ca să-mi pese“

Tânăra, în vârstă de 26 de ani, povesteşte că ideea înfiinţării asociaţiei prin care se demarează campania de crowdfunding pentru centru i-a venit după ce a întâlnit mai multe femei abuzate sexual. Poveştile acestora, fie că abuzul s-a petrecut în urmă cu 10 sau 2 ani în urmă, fie cu 6 luni, au un un lucru în comun: nu au fost raportate autorităţilor.

„M-am gândit cum să le ajut pe aceste femei şi să le îndrum spre centre de suport a victimelor abuzului sexual, însă am descoperit că nu există niciun astfel de centru în România. A fost o mare surpriză să descopăr asta. De aceea, am decis să creez Asociaţia COMMA pentru că nu am vrut să aştept până când mi se întâmplă mie ceva ca să-mi pese“, mărturiseşte suedeza.

Scopul asociaţiei, continuă Beatrice (foto în dreapta, credit foto: arhivă personală), e nu doar să ajute victimele agresiunilor sexuale, ci şi să prevină astfel de traume: „COMMA activează pe trei căi principale: sănătate sexuală şi educaţia relaţiilor pe care le avem, conştientizarea evenimentelor pe care le trăim şi centrul de sprijin“.

A ales să studieze Medinica în Cluj deoarece a auzit că „este una dintre cele mai bune universităţi medicale din România“. „Îmi place să experimentez diferite culturi, să învăţ şi să trăiesc din experienţe, iar asta este ceva ce am învăţat din România“, adaugă tânăra suedeză.

La anul va absolvi Facultatea de Medicină din Cluj (UMF) şi se va specializa pe Ginecologie. „Dintotdeauna am vrut să ajut oamenii şi să fac din lume un loc mai bun şi, ca un viitor medic obstretician-ginecolog, voi putea să o fac cu speranţă“, adaugă ea. Locuieşte de 6 ani în Cluj şi consideră că oamenii sunt una dintre cele mai mari averi ale ţării, iar asta datorită acelora - fantastici cum îi numeşte ea - pe care i-a întâlnit activând în domenii precum egalitatea sexelor, comunitatea romă, violenţă domestică.

Întrebată dacă are de gând să rămână în România, Beatrice spune că nu ştie şi că „lumea este un loc foarte mare pentru a explora şi a ajuta“.

Modelul suedez

Dacă în România nu există încă niciun centru de sprijinire a victimelor abuzului sexual, în Suedia sunt circa 900 la o populaţie de circa 10 milioane de oameni. Beatrice explică că acele centre din ţara sa natală au linii telefonice unde se poate suna doar pentru a discuta, nu doar pentru a cere sfaturi pentru cea care sună sau pentru o prietenă.

„Există, de asemenea, oameni de sprijin care vor fi acolo cu tine, dacă vrei să mergi la un avocat, un doctor sau la poliţie. Cu toate acestea, unele centre au şi un ajutor juridic. Supravieţuitorii care se adresează unui centru pot alege să rămână anonimi şi să nu se înregistreze pentru nimic, iar toate serviciile sunt gratuite“, susţine suedeza. La acele centre lucrează şi angajaţi şi voluntari.

Însă un lucru e cert, adaugă Beatrice:

„Aş spune că, din cauza educaţiei noastre sexuale şi a conştientizării, vorbim în mod diferit despre astfel de probleme şi, prin urmare, înţelegem sau nu că vina nu o poartă victima“.

În Suedia, legea pedepseşte cu 2-6 ani de închisoare un viol în cazul unui adult sau copil. În România - 3-10 ani de închisoare pentru agresiunea sexuală asupra unui adult, respectiv 5-10 ani pentru violul unui copil.

Întrebată cum vede procentul mare de români ce consideră că violul poate fi justificat, răspunsul lui Beatrice a fost:

„Într-adevăr, avem nevoie de sănătate sexuală şi de educaţia relaţiilor în şcoli, astfel încât să putem înţelege toate drepturile noastre în relaţii şi activităţi sexuale“.

„Trebuie să ne învăţăm fii şi fiicele că limitele legate de spaţiul personal contează“

Gabriela Nicolae, un voluntar în cadrul COMMA, a declarat, pentru „Adevărul“, că prevenirea agresiunilor sexuale ţine şi de fiecare individ, dar şi de comunitate. „În momentul în care vezi sau auzi ceva suspicios, nu ezita să intervii şi/sau să suni la poliţie, după caz. Fie că este vorba de o ceartă între vecini care pare să scape de sub control, sau de un prieten care îi pune mâna pe fund unei femei într-un bar, implică-te! Părerea generală este că altcineva se va implica sau că este «treaba lor», însă, de cele mai multe ori putem preveni un asalt sexual doar sunând la uşă şi dându-i victimei opţiunea de a ieşi din situaţia respectivă“, susţine Gabriela (foto mai jos, credit foto: arhivă personală).

În opinia acesteia, este important să se înţeleagă faptul că „nimeni nu-şi doreşte şi nu merită să fie agresat sexual“.

„Persoanele sub influenţa drogurilor şi a alcoolului nu sunt în măsură să ofere consimţământul, hainele şi machiajul nu sunt o invitaţie la viol, iar consimţământul de a invita pe cineva la tine acasă sau faptul că ai spus «da» la starea civilă nu echivalează cu consimţământul de a fii abuzată sexual“, e de părere voluntarul COMMA.

Gabriela mai crede că prevenirea agresiunii sexuale începe încă din copilărie prin educarea copiilor despre ce înseamnă o relaţie sănătoasă şi spaţiu personal.

gabriela nicolae foto arhiva personala

„Trebuie să ne învăţăm fii şi fiicele că limitele legate de spaţiul personal contează şi e bine să fie respectate. E important să discutăm cu ei egalitatea de gen, pericolele supra-sexualizării femeii, dar şi stereotipiilor nocive ce ţin de ce înseamnă să fii bărbat, printre altele“, adaugă aceasta.

Deşi statisticile găsite de Gabriela Nicolae, publicate de presă, sunt îngrijorătoare - 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său cel puţin odată în viaţă - , un lucru este mai mult decât evident:

„Mulţi dintre noi nu realizăm că avem în viaţa noastră persoane care au trecut prin astfel de traume, chiar dacă nu povestesc despre asta. Pe lângă rolul comunităţii, un actor important este şi statul roman, care ar trebui să susţină financiar din bugetul de stat proceduri/măsuri de prevenire şi combatere a violenţei şi abuzului, prin alocarea de fonduri către centre de consiliere juridică şi psihologică, împreună cu o linie telefonică de urgenţă disponibilă 24/24 de ore pentru asistenţa imediată a victimelor“.

Cei care vor să contribuie, cu donaţii, la deschiderea primului centru de sprijinire a victimelor abuzului sexual, o pot face AICI.

Mai puteţi citi:

ANALIZĂ Ce pot face părinţii pentru a-şi proteja copiii de pedofili. Cercetătoare: „Trebuie învăţaţi să facă diferenţa dintre atingerile normale şi cele nefireşti“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite