Spectacolul lui Andrei Şerban care se joacă în Cluj-Napoca de peste opt ani doar cu casa închisă. Povestea candelabrului uriaş
0
Un spectacol al Teatrului Maghiar de Stat (TMS) din Cluj, câştigător, la data premierei, al celor mai importante distincţii în domeniu din ţară, continuă să se joace doar cu casa închisă, la peste 150 de reprezentaţii.
Este vorba de spectacolul „Unchiul Vania”, de A.P. Cehov, montat de cunoscutul regizor Andrei Şerban în 2007 la TMS Cluj. La afişarea programului teatrului pentru următoarele două luni, biletele se epuizează în circa o jumătate de oră, potrivit reprezentanţilor instituţiei; asta deşi spectacolul se joacă deja fără întrerupere de peste opt ani. Spectacolul este realizat în regim studio, ceea ce înseamnă că la o reprezentaţie pot asista 90 de persoane. Cu toate acestea succesul producţiei, aproape neegalat la Cluj, dar nu numai, rămâne remarcabil. Spectacolul este asemănat ca valoare artistică şi succes de public cu "Faust", regizat de Silviu Purcărete, în acelaşi an 2007, la Sibiu şi care se joacă de asemenea, începând de atunci, "cu casa închisă".
Dincolo de valoarea artistică, apreciată de critica de specialitate, montarea de la TMS Cluj are şi câteva elemente inedite, coborârea candelabrului, greu de peste 100 de kilograme, din vârful tavanului sălii de specatcol, fiind unul din cele mai frapante.
Candelabrul „uriaş”
Directorul adjunct al TMS Cluj, András Visky, a explicat pentru Adevărul că utilizarea de către Andrei Şerban a candelabrului ca parte integrantă în spectacol a reprezentat o premieră pentru instituţie. Manevra nu a fost una atât de dificilă, deşi este vorba de un candelabru cu un volum de câţiva metri şi peste 100 de kilograne, prins de cel mai înalt punct interior al clădirii, arată el.
Concret, candelabrul, cu toate becurile aprinse, este coborât treaptă cu treaptă din vârful tavanului, până deasupra lui Vania, aşezat pe un scaun. Scena are un puternic impact vizual.
„Din punct de vedere tehnic nu a fost ceva atât de complicat, deoarece candelabrele de acest din teatre sunt gândite astfel încât să se poată asigura mentenanţa lor. Îl mai dăm jos când facem mici lucrări de întreţinere, sau când schimbăm vreun bec. În Unchiul Vanea este însă singura dată când a fost utilizat în acest mod într-un spectacol. Pentru noi scena respectivă este importantă în primul rând ca ‘licenţă poetică’ a lui Andrei Şerban. Secvenţa are şi ironie, dar centrală este imaginea încoronării unchiului Vanea cu singurătatea lui”, a menţionat András Visky.
Clădirea actuală a TMS Cluj a fost reconstruită în anii ’60, pe locul respectiv existând anterior un teatru de vară. Teatrul Maghiar de Stat este cea mai veche companie de teatru de limbă maghiară, înfiinţată la sfârşitul secolului XVIII, funcţionând în mai multe amplasamente de atunci.
Folosire inedită a spaţiului
Spectacolul lui Andrei Şerban, jucat în sala mare, dar în format studio, în faţa a 90 de persoane, surprinde spectatorul cu amplasarea acţiunii în spaţii din teatru folosite arareori pentru asta. Actorii aleargă pe scaune, unchiul Vania chiar pe balustrada de la etaj şi o mulţime de scene se consumă în zona de culise a clădirii. Acţiunea este plasată când într-o parte când în alta iar privitorul trebuie să-şi întoarcă mereu privirea pentru a ţine pasul.
„Poate că de la Trilogia greacă, de pe scena Naţionalului bucureştean (ce spectacol!), în nici un discurs artistic semnat Andrei Şerban, nu am întâlnit o asemenea fascinantă inventivitate de a considera şi reconsidera spaţiul de joc. Se împletesc aici cutumele teatrului tradiţional, desfăşurat pe “scena italiană”, cu teatrul unor superbe “improvizaţii” ce recuperează cu stăruitoare fantezie tot ce se află în faţa, în spatele şi în podul scenei, cu succesive schimbări de perspectivă în relaţia actori-spectatori, implicând adeseori “mutaţii’ de substanţă emoţională între unii şi ceilalţi”, scria criticul Ion Parhon într-un articol intitulat „Unchiul Vania, contemporanul nostru” din revista "Scrisul românesc", publicat la scurt timp după premieră.
„Un spectacol deosebit din toate punctele de vedere: o manieră ingenioasă de a valorifica spaţiul scenic; o lectură inovatoare a textului cehovian; o redimensionare originală, pe deplin justificată, a personajelor; o interpretare actoricească fără cusur”, nota şi Oltiţa Cântec, în articolul „Supunerea spaţiului teatral”, din revista "Teatrul Azi".
Succesul spectacolului
András Visky susţine că spectacolul a reuşit, “prin magia lui foarte specială”, un "lucru rar": să îmbine teatrul experimental, de artă, cu teatrul succesului de public şi să întrunească aprecieri atât de la critici, inclusiv de la cei foarte exigenţi, cât şi de la publicul tradiţional de teatru, acomodat cu producţii mai apropiate de divertisment.
“Foarte puţine spectacole cu adevărat complexe reuşesc să aducă laolaltă un public atât de variat. În contextul urban actual, grupul de spectatori căruia îi este adresat un spectacol este destul de bine definit, iar spectacolele care izbutesc să reunească în acelaşi spaţiu spectatori atât de diverşi sunt foarte rare”, a întărit Andras Visky.
Asemănare cu Faust-ul de la Sibiu
Andras Visky aseamănă spectacolul de la Cluj cu deja celebră montare “Faust”, după J.W. Goethe, a lui Silviu Purcărete, de la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu, spectacol de asemenea cu premiera în 2007 şi care se joacă şi el de atunci, aproape doar cu casa închisă. Producţia respectivă este pusă în scenă într-o hală industrială, cu o capacitate de peste 200 de locuri.
Prin dramatismul şi spectaculozitatea sa, cu o desfăşurare uriaşă de forţe, "Faust" a devenit o atracţie culturală a oraşului, fiind accesat de turişti români şi străini cu ocazia Festivalului Internaţional de la Sibiu, dar şi cu alte prilejuri. În 2011 a fost prezentat de altfel şi în faţa preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, la Bruxelles.
Reprezentantul Teatrului Maghiar a menţionat de altfel că şi Silviu Purcărete şi-a mărtuisit mirarea faţă de succesul uriaş al montării: “Pentru noi când se întâmplă aşa ceva este o minune, ca un spectacol, în loc să separe diferite orientări estetice, grupuri de spectatori, le readună, este o experienţă rară”, a punctat Visky.
Premii UNITER
Interesant este că ambele spectacole au fost montate în acelaşi an, 2007, "duelându-se" la Gala UNITER 2008, când spectacolul de la Cluj a obţinut principalele premii, pentru regie - Andrei Şerban, cel mai bun spectacolşi cel mai bun actor în rol principal - Andras Hathazi. Faust a câştigat premiul pentru scenografie – Helmut Sturmer şi cea mai bună interpretare feminină – Ofelia Popii.
Pentru Andrei Şerban au urmat alte două spectacole montate la TMS Cluj, "Strigăte şi şoapte", câştigător a aceloraşi premii ca şi "Unchiul Vania" şi "Hedda Gabler", pentru care Imola Kezdi a obţinut premiul pentru cel mai bun rol feminin.
Actorul principal din "Unchiul Vania", schimbat
Evoluţia spectacolului “Unchiul Vania” de după premieră a avut două momente cheie. Primul dintre ele s-a consumat în decembrie 2013, când protagonistul rolului titular, Andras Hathazi, care s-a concentrat în ultima perioadă şi pe proiecte regizorale sau dramaturgice, a fost înlocuit cu Gabor Viola. De asemenea şi rolul Soniei a fost preluat de Csilla Albert.
Conform lui Visky, schimbul actorului din rolul protagonistului piesei aduce şi anumite accente diferite: “În jocul lui Gabor Viola accentul care pe tragedia omului care nu îşi înţelege statutul într-o comunitate umană, în timp ce la Andras Hathazi este mai evidentă drama unui intelectual care îşi pierde orice element de autoreflexivitate. Afirmaţia lui din actul III ‘Aş fi putut deveni un Schopenhauer’ este zguduitoare”.
Cel de-al doilea punct cheie al "vieţii" spectacolului s-a petrecut la sfârşitul lui 2015, când în distribuţie şi-a făcut din nou apariţia Imola Kezdi (foto), în rolul Elenei Andreevna, rol care a fost acoperit în ultima perioadă doar de Eniko Gyorgyjakab (foto mai sus, cu ochelari de soare, alături de Bogdan Zsolt). Iniţial reprezentaţiile în care juca una sau cealaltă dintre actriţe aletrnau, însă Imola Kezdi a lipsit pentru o perioadă, până recent, din activitatea teatrului, din motive personale. Odată cu reîntoarcerea sa, Andrei Şerban a revenit la Cluj şi a intervenit din nou asupra spectacolului, pentru a-i menţine carcaterul „viu”.
Afinitate pentru Cehov
Regizorul Andrei Şerban şi-a declarat în repetate rânduri afinitatea pentru scriitorul A.P.Cehov, montând în ultimii ani mai multe piese ale acestuia, sau unele despre care a afirmat că au un caracter asemănător cu acestea.
„Am pus în scenă toate piesele lui Cehov şi parcă nu m-am săturat, trebuie să mă mut la alt autor, dar tot îmi vine să pun Cehov în scenă. Ne înţelegem pe noi înşine, aşa cum suntem, peste teatru, peste estetică, peste frumos, peste. Are o privire clară, distantă, fără pasiune, dar în acelaşi timp plină de căldură”, declara regizorul într-un interviu acordat lui Horia Roman Patapievici în 2011, înainte de premiera spectacolului "Ivanov" la Teatrul Bulandra din Bucureşti.
Despre „Unchiul Vania”, Andrei Şerban afirma: "Trebuie să acceptăm că piesa e mult mai misterioasă şi mai bogată decât oricare dintre noi, să acceptăm paradoxul de a fi uman şi să acceptăm că scena nu dă soluţii, ci lasă totul deschis...".
Piesa Unchiul Vania a fost scrisă de A.P. Cehov în 1897 şi a avut premiera în 1899 la Teatrul din Moscova, condus de legendarul Stanislavski. „Serebriakov, profesorul universitar aflat la pensie, se retrage la ţară împreună cu soţia lui tânără şi frumoasă, Elena. Viaţa celor de aici se schimbă cu desăvârşire, Vania şi Astrov se luptă pentru privirile Elenei, în timp ce Sonia şi Elena se simt atrase de Astrov…”, este scurta prezentare a acţiunii, făcută de reprezentanţii Teatrului Maghiar.
Când se mai joacă
"Unchiul Vania" este programat în prezent o dată pe lună, însă rezervările trebuie făcute din timp. Pentru reprezentaţiile din 25 ianuarie şi 21 februarie biletele, disponibile online, sunt deja epuizate. În schimb mai există tichete pentru spectacolul din 6 martie. Costul uni bilet este 30 de lei.
Spectacolul este jucat în limba maghiară, cu supratitrare în română. Pe lângă programarea lunară, producţia poate fi văzută şi în micro-stagiunea instituţiei, respectiv în Festivalul "Interferenţe", organizate alternativ, la fiecare doi ani, la sfârşit de an.
Se încarcă comentariile...
